O amplă expoziţie dedicată arhitecturii litoralului românesc - gândirii, proiectării şi realizării acestuia - cuprinzând perioada 1955-1989, este organizată în perioada 10 iulie - 12 octombrie de Institutul Cultural Român de la Varşovia în colaborare cu Uniunea Arhitecţilor din România (UAR) şi Muzeul Arhitecturii din Wrocław. Curatoriată de arhitecta Maria Duda, „Utopie la Marea Neagră, 1955-1989. O piesă de(spre) arhitectură în 5 acte” este realizată de UAR, avându-l ca autor al arhitecturii expoziţiei pe Attila Kim. Proiectul expoziţional este coordonat de arh. Ileana Tureanu, preşedinta UAR.
Aceasta este cea de-a patra mare expoziţie inclusă în programul Sezonului Cultural România-Polonia 2024-2025.
Cercetarea despre Litoral, în vederea organizării unei expoziţii dedicate, a fost iniţiată de Uniunea Arhitecţilor din România. Arhiva Uniunii şi a Revistei Arhitectura au reprezentat sursele principale de documentare, permiţând urmărirea filonului de gândire arhitecturală, a procesului creativ dintr-o dublă perspectivă - cea intimă a metodologiei interne a arhitecţilor, şi cea dezvăluită de către ei publicului, prin articolele publicate în revista de specialitate.
Suportul vizual al articolelor publicate precum şi fotografiile şi desenele din arhiva UAR au devenit mărturie tangibilă a spaţiilor aproape picturale, perfect aliniate şi coordonate grafic, ca un decor ce accentuează perfecţiunea atent căutată a Litoralului: o utopie posibilă.
Expoziţia de la Wrocław ilustrează o perioadă eroică numită „Experimentul Litoral”, un proiect politic menit să promoveze turismul de masă şi să rivalizeze cu vestitele zone costiere ale Franţei, Spaniei, Italiei, oferind alternativa socialistă. Proiectul Litoral nu a fost unul original al epocii socialiste pentru că el relua, la sfârşitul anilor ’50, dezvoltarea rivierei Mării Negre, începută înainte de Primul Război Mondial şi continuată în perioada interbelică.
În 1953, ţărmul Mării Negre era o înşiruire de colonii de pescari, mici porturi şi staţiuni balneare. S-a decis realizarea unui „Plan de Sistematizare a Litoralului Românesc” pe o perioadă de 15 ani, cu două mari zone: la sud de Constanţa, o zonă balneară, care prevedea unificarea unor localităţi şi îmbinarea funcţiunilor curative cu cele de odihnă, clădiri cu regim mic de înălţime, inundate în mult spaţiu verde, tabere de vară şi colonii pentru copii, mici porturi, faleze de promenadă. La nord de Constanţa, o zonă destinată odihnei şi recreerii, urma să capete funcţiuni sportive şi de odihnă, plaje ample, localitatea estivală Mamaia, cu un bulevard principal cu tramvai, hoteluri cu bună orientare, spaţii verzi.
„Planul de Sistematizare a Litoralului Românesc” era inspirat de gândirea britanică şi noţiunea de „leisure” şi urmărea trecerea de la turismul individual la turismul de masă în România. După 1956, prin voinţa politică a epocii, turismul a devenit o activitate dinamică şi a apărut ideea „salbelor de staţiuni balneo-climaterice”.
Litoralul Mării Negre a devenit laboratorul şi aventura, experimentul, şi a fost ţinta unui efort naţional timp de două decenii. De-a lungul unei coaste de circa 70 km cu puţine centre locuite, cu o populaţie de o mare bogăţie etnică, cu zone sălbatice şi numeroase vestigii arheologice, cu cazinouri interbelice şi reşedinţe princiare părăsite, Operaţiunea Litoralul a fost exceptată de la legile economice şi sociale care guvernau viaţa de zi cu zi a românilor. România socialistă a dorit, prin acest proiect, să se individualizeze şi să rivalizeze cu vestitele riviere europene. S-a dorit ca proiectul să aducă un suflu proaspăt şi a fost încredinţat unor foarte tineri arhitecţi şi ingineri care de-abia terminaseră facultatea, văzuseră în cărţi arhitectura mondială, erau entuziaşti, talentaţi şi temerari. Coordonatorul lor avea 35 de ani.
Experimentul a început la Mamaia, devenită o staţiune-parc de 70 ha, cu unul dintre cele mai mari ansambluri hoteliere din Europa vremii. Ansamblul de 10 000 locuri realizat la începutul anilor ’60 marchează începutul turismului românesc. Inovaţia formală şi funcţională însoţită de inovaţii tehnice si constructive au dovedit că ritmul accelerat în care se concretizau proiectele era posibil. Modelul Mamaia, rămas valabil până la sfârşitul anilor ’70, a reprezentat o cotitură în istoria arhitecturii şi urbanismului românesc, a permis sincronizarea cu practica profesională din Occident, a devenit un reper naţional.
Amplificarea turismului „de masă” a generat, în perioada 1967-1973, un lanţ de alte 6 staţiuni, fiecare cu caracter distinct: Olimp cu spectaculosul ansamblu Amfiteatru - Panoramic - Belvedere, Neptun cu zona dedicată protipendadei socialiste, Jupiter pentru familiile modeste, Venus, Saturn, Cap Aurora, pe un ţărm de cca. 18 km. Li s-a alăturat şi staţiunea Costineşti, „capitala tineretului”. Experimentul Litoral s-a curmat brusc, fără posibilitatea unui bilanţ, din cauza cutremurului devastator din anul 1977. După cutremur, toate resursele financiare şi economice, dar şi preocuparea şi atenţia diriguitorilor, s-a concentrat pe reconstrucţia capitalei ţării şi realizarea unui proiect grandoman, Casa Poporului.
Expoziţia oferă două modalităţi de a explora arhitectura Litoralului - două perspective suprapuse care invită publicul să vadă aceeaşi poveste în lumini diferite. Prima perspectivă este o naraţiune istorică spusă în „acte”, asemenea unei piese de teatru. Fiecare act reflectă un moment în timp şi un principiu călăuzitor - de la primele viziuni îndrăzneţe, la epoca de aur a experimentării şi, în cele din urmă, la anii de mai târziu ai diluării. A doua perspectivă este cea tipologică şi urmăreşte concretizarea evolutivă a principiilor directoare: arhitectura şi natura, tipologii şi expresii ale funcţiunilor publice şi hoteliere, spaţiul public, viaţa socială şi luxul accesibil, arta, decorativismul şi grafica urbană.
Împreună cu partenerul polonez, ICR Varşovia va susţine un program de evenimente conexe pe toată durata expoziţiei, cuprinzând proiecţii de film în aer liber - printre acestea legendarele comedii BD la munte şi la mare, regia Mircea Drăgan, şi Nea Mărin miliardar, regia Sergiu Nicolaescu –, prelegeri şi vizite ghidate, ateliere pentru familii, elevi şi studenţi. Cele două comedii alese se desfăşoară în cadrul arhitectural evocat de expoziţie, prezentarea lor făcând apel şi la amintirile generaţiilor de polonezi pentru care litoralul românesc a fost o destinaţie predilectă a turismului estival.
Primul eveniment va avea loc în weekendul de deschidere a expoziţiei. În data de 12 iulie, curatoarea expoziţiei, arh. Maria Duda, va susţine o vizită ghidată de autor în limba engleză.
Expoziţia şi evenimentele conexe sunt organizate în cadrul Sezonului Cultural România–Polonia 2024-2025.
Sezonul Cultural România-Polonia 2024-2025 este organizat de Ministerul Culturii şi Institutul Cultural Român, prin reprezentanţa sa de la Varşovia, pentru partea română, respectiv Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Institutul „Adam Mickiewicz”, în parteneriat cu Institutul Polonez din Bucureşti, pentru partea polonă.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
