După remarcabilul "Sierranevada" (2016), film în jurul unei reuniuni de familie, regizorul român Cristi Puiu adaptează cu "Malmkrog" eseul "Trois Entretiens" (1899-1900) al filosofului rus Vladimir Soloviov (1853-1900). În spatele uşilor închise, el dă frâu liber schimburilor de replici despre război, politică şi religie, actualizând o formă tradiţională de dialog filosofic, cu o artă unică a imaginii.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Cristi Puiu este exigent: el nu pune în scenă o intrigă, ci un dialog, unde şase protagonişti îşi spun punctul de vedere despre marile preocupări ale timpului, la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, scrie Jacky Bornet pentru francetvinfo.fr.  

Într-o mare reşedinţă aristocrată, şase intelectuali, bărbaţi şi femei, conversează în jurul unui banchet, aşa cum ar fi făcut Platon cu 400 de ani înaintea erei noastre. În ambele cazuri, forma şi fondul sunt mereu de actualitate. 

Prima mare surpriză a filmului este de a acorda femeilor replici atribuite bărbaţilor: un general rus de armată devine Ingrida iar Tolstoi - Olga. O formidabilă idee de punere în scenă, care relativizează preconcepţiile unei autorităţi masculine dominatoare pe o delicateţe feminină dominatoare. Aluziile au o cu totul altă culoare, o dată atribuite unui sex sau altuia, cu o dimensiune mai universală. 

În mijlocul acestor discuţii apăsătoare, focuri de armă tulbură liniştea. De asemenea, un balet al servitorilor în jurul oaspeţilor, mai mult sau mai puţin legat de această agresiune, condimentează sferele cerebrale ale filmului. Episodul aminteşte de lupta de clasă în devenirea Rusiei ţariste, care izbucneşte în 1905 cu lansarea cuirasatului Potiomkin, care anunţa revoluţia din octombrie 1917, subiect al celebrului film al lui Eisenstein. 

O altă inventivitate a punerii în scenă: aluziile unui personaj sunt lansate din spatele unei uşi întredeschise iar în faţa camerei rămân doar personajele cărora li se adresează. Imaginea rămâne esenţială şi compoziţiile amintesc de tablourile lui Vermeer, unde uşile deschise atrag privirea către alte spaţii, aici filosofice. 

Dacă privitorul pierde firul uneori, nu este ceea ce contează, căci discursul nu se pierde, sensul fiind cel care contează. Cristi Puiu prezintă astfel revoluţiile raţionamentului pentru a valoriza complexitatea conceptelor, a problemelor şi dificultăţile de a le rezolva. Ceea ce contează este respectul pentru opinii, toleranţa, prin urmare apărarea democraţiei. 

"Războiul ca rezultat al unei raţiuni în numele lui Dumnezeu", în comparaţie cu "un concept iraţional demonic", "Dumnezeu ca dovadă a unei conduite virtuoase", "construcţia unei Europe politice drept garanţie a civilizaţiei" sunt probleme dezbătute la începutul secolului XX. "Malmkrog" le expune cu o relevanţă şi o frumuseţe clare, vizibile. 

Drama de epocă "Malmkrog", pentru care Cristi Puiu a fost distins cu Premiul pentru "cel mai bun regizor" în cadrul Secţiunii Encounters la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin anul acesta, a avut premiera extraordinară pe marile ecrane franceze pe 2 iulie.

Filmul va fi prezentat în România la TIFF - Festivalul Internaţional de Film Transilvania, la începutul lunii august.

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.