Liderii politici Sorin Grindeanu şi Claudiu Manda au depus, recent, la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) cereri pentru a-şi înregistra numele proprii ca mărci verbale. Solicitările depuse pe 28 aprilie 2026 vizează protecţia numelor pentru diverse clase de produse şi servicii, inclusiv consultanţă politică, marketing, articole vestimentare şi organizarea de campanii electorale. Claudiu Manda a explicat pentru News.ro că, prin demers, încearcă să scoată de pe un site asociat cu numele lui afişarea de oferte la jocurile de noroc. Avocatul Gabriel Turcu, specialist în proprietate intelectuală şi cadru asociat la Universitatea Bucureşti, explică, pentru News.ro legitimitatea demersului şi cum mulţi cad în capcana unei „înţelegeri greşite a conceptului de marcă”, văzând în aceasta o formă de „proprietate absolută” care ar conferi exclusivitate indiferent de context.
Conceptul de marcă: „Un indicator de poziţie”, nu un monopol pe cuvinte
Gabriel Turcu subliniază că, la înregistrare, un semn trebuie să fie, înainte de toate, „distinctiv” şi să poată funcţiona ca un „indicator de poziţie”.
Deşi numele unei persoane este pretabil pentru a fi brand deoarece face legătura între o ofertă şi originea sa, drepturile conferite sunt strict limitate la sfera comercială.
„Marca oferă exclusivitate doar pentru folosirea sa în comerţ în legătură cu produsele şi serviciile desemnate la OSIM. Marca nu va fi niciodată un mijloc prin care să pot interzice un cuvânt în sine în limbajul uzual, când el în mod distinct şi independent de a fi marcă a avut un înţeles şi o identitate proprie”, explică Turcu.
Pentru a exemplifica, avocatul face o paralelă cu televiziunea: „Degeaba am eu un post care se cheamă Acasă TV. Nu pot interzice în limbajul comun cuvântul 'acasă'.”. În acelaşi mod, el afirmă despre cazul de faţă: „Degeaba am eu un brand Grindeanu. Nu va fi folosit ca o formă de a putea interzice identitatea unei persoane atunci când nu-mi place mie să mi se folosească numele.”.
Libertatea de exprimare: „Dacă vrei sistem de filtrare, eşti de râs”
Gabriel Turcu subliniază că, prin înregistrarea mărcii, nu sunt impuse restricţii de folosire a ei în sfera politică sau în cea jurnalistică. Legea exceptează de la exclusivitate orice folosire a mărcii în context critic.
„În orice context voi putea folosi numele său câtă vreme identific persoana şi nu serviciul. Pot să comunic despre persoană în orice fel. Nu pot să ofer consultanţă politică având ca siglă pentru serviciile mele ceva similar cu numele lui”, arată Gabriel Turcu.
Mai mult, avocatul avertizează că încercarea de a folosi OSIM ca instrument de control digital este sortită eşecului public: „Dacă eu zic că prea multă lume mă batjocoreşte în social media şi vreau să folosesc marca ca sistem de filtrare, de cenzură, atunci eşti de râsul curcilor.”.
Recuperarea domeniilor web: „Nu fugi la OSIM ca să remediezi trecutul”
În privinţa încercării lui Claudiu Manda de recuperare a domeniului claudiumanda.ro (ocupat în prezent de un site de jocuri de noroc), Gabriel Turcu are rezerve majore privind eficienţa unei mărci noi aplicate retroactiv.
„Înregistrarea mărcii nu este o oportunitate pentru oamenii deştepţi. ”Hai să fug la OSIM ca să remediez trecutul!”. Nu, fugi la OSIM ca să remediezi viitorul. Ce e trecut, e trecut. Cine a început primul are o legitimitate”.
Avocatul explică faptul că legea protejează utilizatorii anteriori, iar consolidarea unei poziţii prin OSIM pentru a lovi în drepturi deja câştigate de alţii nu ar trebui să aibă finalitate juridică.
Precedentele Valentin Ceauşescu şi Arsenie Boca
Două cazuri celebre arată că interzicerea, dar şi monopolul asupra folosirii numelor în comunicarea publică sunt sortite eşecului.
Un bărbat din Arad a înregistrat în urmă cu aproximativ zece ani numele şi imaginea lui Arsenie Boca atât ca mărci verbale şi industriale, la OSIM (Bucureşti) şi la Alicante (Oficiul European de Proprietate Intelectuală). Timp de doi ani, cu ajutorul jandarmilor şi poliţiştilor, a făcut razii la tarabele comercianţilor de lângă mănăstiri unde au fost confiscate iconiţe, cruciuliţe, cărţi şi calendare, iar vânzătorii au fost intimidaţi să plătească despăgubiri şi licenţe pentru a mai putea vinde produse cu imaginea sau numele lui Arsenie Boca.
Biserica Ortodoxă Română a reacţionat pentru a stopa acest monopol comercial asupra unei figuri spirituale. Au fost iniţiate o serie de procese de către Arhiepiscopia Hunedoarei, cu implicarea directă a Patriarhiei Române, pentru anularea tuturor demersurilor şi înregistrărilor făcute. Biserica a câştigat procesele, demonstrând că acele semne nu puteau fi protejate ca mărci în acel context.
Gabriel Turcu explică faptul că succesul în instanţă al Bisericii s-a bazat pe o distincţie clară din legea mărcilor. În contextul vânzării de icoane sau calendare, numele „Arsenie Boca” identifica o persoană sau un personaj, nu originea comercială a unui produs sau serviciu. Avocatul subliniază că „atunci când semnul nu are funcţie de marcă, nu intră în conflict cu o marcă”. Practic, nu poţi folosi dreptul de marcă pentru a interzice identificarea unei persoane, mai ales când acel nume are o semnificaţie semantică şi identitară care precede înregistrarea la OSIM.
Un alt caz celebru a fost cel al fostului dictator Nicolae Ceauşescu. Fiul şi ginerele lui Nicolae Ceauşescu - Valentin Ceauşescu şi Mircea Oprean - au cerut instanţei interzicerea folosirii numelui Ceauşescu de către Teatrul Odeon, care pusese în scenă, în 2009-2010, o piesă cu numele „Ultimele ore ale lui Nicolae Ceauşescu”, pe motiv că numele e marcă înregistrată. După un proces lung, instanţa a dat dreptate Teatrului Odeon şi a decis că numele Ceauşescu poate fi folosit în continuare ca element într-o creaţie artistică.
Medikatv.ro
