Maia Morgenstern a declarat, miercuri, la conferinţa ”Femei în comunism”, care a avut loc la Biblioteca Naţională a României, cu ocazia Zilei Internaţionale a Femeii, că ceea ce a format-o ca persoană a fost curajul mamei sale de a nu se lamenta în perioada comunismului. Actriţa a vorbit despre părinţii ei şi a povestit experienţe trăite înainte de decembrie 1989, amintind şi trauma suferită cu privire la lipsa obiectelor de igienă din acea vreme.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Actriţa şi-a început discursul amintind faptul că părinţii ei au fost ”comunişti” în ilegalitate, iar tatăl său a fost deportat în Transnistria, a fost ţinut prizonier într-un lagăr stalinist, după care a cunoscut-o pe mama ei, la Facultatea de Matematică.

”Părinţii mei au fost comunişti în ilegalitate. Niciodată membru de partid - tata. Cu toate astea, tatăl meu a fost deportat în Transnistria, apoi, imediat după ce s-a întors frontul, lagărul a devenit stalinist, iar tatăl meu a fost prizonier în continuare, deşi regimurile s-au schimbat. Asta nu l-a împiedicat să îşi păstreze convingerile. A intrat în greva foamei şi i-a scris o scrisoare lui Stalin, la care nu a primit răspuns niciodată. A fost eliberat, s-a întors, a devenit student şi a trecut repede prin anul I, şi-a dat toate examenele, a intrat direct în anul al doilea. A devenit coleg cu mama mea la Facultatea de Matematică”, a povestit Maia Morgenstern, în prezenţa câtorva zeci de persoane, între care mai mulţi liceeni.

Participanţii la conferinţă au fost amuzaţi de afirmaţia actriţei potrivit căreia ambii săi părinţi au fost studenţi foarte buni la matematică, ea nereuşind ”niciodată” să înveţe tabla înmulţirii ”până la capăt”.

”Tata a devenit asistent universitar, în anii 1950. Asta nu l-a împiedicat să spună ceea ce gândea despre abuzurile din acea vreme, atrocităţile şi despre crimele comise, care nu aveau nicio legătură, dimpotrivă, contraveneau flagrant cu ceea ce însemna ideologie, vorbărie. A fost închis, internat într-o clinică specială şi într-un fel sau altul viaţa lui s-a terminat acolo. Nu a mai lucrat nicodată”, a adăugat Maia Morgenstern.

Artista şi-a continuat discursul vorbind despre mama ei, al cărei curaj de a nu se victimiza sau lamenta a format-o ca persoană. 

”Eu m-am născut după 10 ani de la căsătoria lor, din 1952. Ceea ce m-a format a fost curajul mamei de a nu se lamenta, victimiza, de a nu se văicări. Greutăţile prin care a trecut mama nu le-am aflat până foarte târziu, până nu i-am descoperit, după ce a trecut în nefiinţă, câteva file de jurnal - şi noroc cu scrisul, avea un scris impecabil. Multe alte motive aş fi avut să îmi invidiez mama. În primul rând pentru o frumuseţe cu totul specială”, a povestit actriţa, precizând că mama sa a fost membră a Partidului Comunist până când a fost dată afară, pierzându-şi locul de muncă.

”Mama mea a fost membră a PC, până în momentul în care sora ei, sionistă fiind, şi-au exprimat punctul de vedere - şi ea şi soţul ei au fost închişi. În acel moment şi mama a fost dată afară din partid, şi-a pierdut slujba, existenţa, viaţa, modul de a câştiga o pâine”, a precizat ea.

Maia Morgenstern a mai spus despre mama ei că încerca să facă fiecare zi să pară a fi una ”de primăvară”, deşi condiţiile de trai din perioada comunismului erau potrivnice.

”Mama, cu obstinaţie, cu încăpăţânare, o fi fost bine, n-o fi fost bine, ţinea să ne facă fiecare zi să fie o zi de primăvară. Evident că de multe ori cădea în patetic, evident – se tăia curentul, nu aveam gaze, nu avea la ce să gătească. Lucruri despre care nu vorbim cu uşurinţă”, a spus artista.

Ea a mai povestit că părintele său obişnuia să păstreze orice rest de mâncare, din cauza traumei provocate de foametea cu care s-a confruntat.

”Mama nu arunca niciodată o bucăţică de pâine sau un rest de mâncare. Dar ce mă enervam! O punea dintr-o farfurie mai mare sau dintr-o cratiţă mai mare într-o cratiţă mai mică şi într-un bol mai mic şi într-o cănuţă. La bătrâneţe, acum, m-am prins că era expresia unor cicatrici sau unor răni niciodată cicatrizate provocate de foame. A trăit foamea”, a explicat ea.

Maia Morgenstern a mai povestit că ”a avut probleme mari” după ce mama sa a descoperit că a minţit-o în copilărie, după ce  a aruncat două sandvişuri la şcoală.
”A doua zi nici nu am mai stat să văd cu ce sunt sandvişurile. Le-am aruncat. Mama m-a întrebat: «Ţi-a plăcut?». Am spus că da. «Ce era?» I-am răspuns pâine cu margarină şi cu scrumbie. Şi mama a zis: «Nu – era pâine cu marmeladă». M-a prins că am minţit şi am avut probleme mari de tot”, a povestit ea.

Atunci când a reuşit să o determine să îi povestească experienţele sale, mama sa a folosit expresia ”pâinea de mătură”. ”Îmi povestea atunci când reuşeam să scot ceva de la ea... Asta m-a uimit foarte tare – ce însemna pâinea de mătură. Cum a fost pâinea de mătură, ce este aceea? Nu am înţeles niciodată şi sper să nu înţeleg niciodată”, a spus Maia Morgenstern.

Actriţa şi-a continuat discursul adăugând că, probabil, cel mai complicat moment pentru mama sa a fost în anul 1984, când Maia Morgenstern a născut primul său copil, şi menţionând una din traumele pe care le-a suferit în perioada comunismului – lipsa obiectelor de igienă.

”În anul 1984, deja era foarte complicat să procuri hrană sau obiecte de igienă. Cu ceva vreme înainte, când eram adolescentă, a procura obiecte de igienă era o luptă şi o victorie greu de descris în cuvinte. Umilinţa pe care am încercat-o ca adolescentă, atunci când obiecte de igienă nu puteau fi procurate, mă trezeşte încă din somn ca unul dintre coşmarurile mele”, a spus actriţa.

”Prin mijloace numai de ea cunoscute, mama făcea rost de un cofraj de ouă. Ultimele două ouă invariabil se stricau. Noi, părinţii, bunicii, nu le mâncam. Le păstram pentru copil”, şi-a mai amintit ea.

O altă amintire a Maiei Morgenstern a fost aceea că mama sa obişnuia să îi ceară ”ajutorul” nepotului, Tudor Aaron Istodor, în primii săi ani de viaţă - să o însoţească la cumpărături, astfel încât să primească o cantitate mai mare de alimente. 

”Ca să primească două jumătăţi dintr-un pachet de unt pleca împreună cu nepoţelul ei, ca să primească două pâini sau o pâine întreagă, cu Tudor, cu băieţelul meu, mic pe atunci”, a spus actriţa. ”Eram repartizată la Piatra Neamţ, într-un apartament neîncălzit, fără curent electric, cu apă caldă de două ori pe săptămână. Mi s-a îmbolnăvit copilul foarte tare şi a trebuit să îl las cu mama. Practic, mama a fost cea care mi-a crescut copilul”, şi-a amintit ea.

Maia Morgenstern a vorbit şi despre actorul Dem Rădulescu, care s-a opus mişcării de amatori în domeniul actoriei din perioada comunismului, când exista propunerea de a se desfiinţa facultatea de profil.

”Pe vremea când am fost eu aspirantă, candidată şi apoi studentă la Facultatea de Teatru erau 4 locuri pentru fete şi 5 pentru băieţi într-o clasă. Din poveştile profesorilor sau colegilor mei, se dorea desfiinţarea completă a Facultăţii de Teatru. Mişcarea de amatori mergea. Ţin minte că, pe vremea aceea, Dem Rădulescu, profesorul nostru, mi-a spus un lucru pe care atunci l-am perceput ca pe un act de atât de mare curaj. Vorbea despre cât de periculoasă este mişcarea de amatori. Întreba: «Te-ai da pe mâna unui medic amator? Şi atunci cum se poate să îţi dai sufletul, mintea, orizontul cultural în cele din urmă pe mâna unui amator?»”, şi-a amintit ea.

”Mari actori ai acestei ţări, printre care şi Amza Pellea şi Sanda Manu, din poveştile pe care le ştiu eu, au încercat să discute cu ministrul Culturii acelor timpuri, ba chiar şi cu cei doi conducători. Au reuşit să îi convingă să nu desfiinţeze complet Facultatea de Teatru. Astfel că aveam o clasă la zi şi una la seral. Cei care studiau la seral aveau nevoie de adeverinţe că lucrează, uneori erau fictive, alteori adevărate. Ei studiau cinci ani şi noi numai patru”, a mai povestit actriţa.

Maia Morgenstern a mai spus că, deşi înţelege că majoritatea tinerilor actori îşi doresc să rămână în Bucureşti, cum îşi doreau şi cei mai mulţi actori din generaţia ei, ar fi nevoie de trupe de teatru în multe oraşe din provincie, unde nu s-au mai jucat spectcole de 20 de ani.

”Era obligatoriu stagiul de trei ani în oraşe de provincie. Sigur că era o ruptură şi a fost foarte complicat, dar faptul că m-am desprind şi am lucrat, am fost actriţă, am început în provincie, nu a fost rău. Şi sunt oraşe care ar avea nevoie, mare nevoie, de actori de toate vârstele, dar mai ales de tineri. Visul nostru era să rămânem în Bucureşti. Al tuturor. Nu e un secret. Pentru că aici ni se părea că se face teatru, sunt mai multe posibilităţi de a te afirma, de a fi văzut, de a-ţi construi o carieră (...) Sunt oraşe mici în ţară unde nu a mai fost iun spectacol de 20, 25 de ani”, a spus ea.

Actriţa în vârstă de 54 de ani a precizat că, deşi şi-a dorit să devină mamă, nu a vrut să aibă mulţi copii, după ce a aflat că sunt condiţii mai grele decât îşi imaginase.

”M-am căsătorit de foarte tânără şi mi-am dorit foarte tare copii. Deci, a fost absolut în regulă. Nu sunt sigură că îmi doream să devin mamă a cinci copii, mai ales când am văzut cât de greu era. Nu existau produse pentru copii. Lapte praf – era o aventură să procuri, cu reţetă, venea numai într-o anumită dată a lunii. Nu îmi doream să devin mamă a cinci copii”, a spus ea.

În final, actriţa a povestit un episod dintr-un spital din Piatra Neamţ, unde era internată, când, având febră, a primit - în locul unor medicamente la care spera - un recipient cu sânge îngheţat, pentru a îl încălzi.

”Stăteam într-un spital din Piatra Neamţ trei tinere doamne cu suferinţe reale în două paturi. Eram lăsate cu suferinţa noastră, cu propriile fluide multă vreme. A intrat o asistentă, la un moment dat, într-un salon şi a întrebat care dintre voi are febră. Eu aveam. Am ridicat mâna sau am spus ceva în speranţa că vom primi medicamente, antibiotice. Ei bine, nu. Era vorba despre nişte recipiente din plastic, pungi cu sânge îngheţat. Sângele trebuia să fie dezgheţat foarte repede pentru a putea interveni în cazul unei doamne ce se pierdea altfel. Şi l-am încălzit pentru a se dezgheţa mai repede”, a povestit Maia Morgenstern.

Conferinţa "Femei în comunism” a fost organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în parteneriat cu Biblioteca Naţională a României. Evenimentul a avut loc în sălile expoziţionale Pergament, Scriptorium şi Papirus, care găzduiesc şi expoziţia foto-documentară ”Comunismul în România”.

La evenimentul moderat de Radu Preda, preşedinte executiv al IICCMER, au mai participat experţi ai institutului - Lucian Vasile, Liliana Corobca şi Ioana Manolache.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.