Scriitorul englez Philip Pullman, cunoscut pentru trilogiile „Materiile întunecate” şi „Cartea prafului”, vorbeşte într-un interviu publicat în exclusivitate de News.ro despre serialul bazat pe scrierile lui şi lansat de HBO la începutul acestei luni.
Pullman este producător executiv al serialului „Materiile întunecate/ His Dark Material”, cu Dafne Keen, Ruth Wilson, Lin Manuel-Miranda şi James McAvoy în distribuţie, difuzat de HBO şi disponibil pe HBO GO.
Producţia BBC One - HBO o urmăreşte pe Lyra (Dafne Keen), o tânără aparent obişnuită, foarte curajoasă, din altă lume. Aflată în căutarea unui prieten dispărut, ea descoperă un complot sinistru care implică mai mulţi copii răpiţi şi încearcă să înţeleagă un fenomen misterios numit Praf. Pe măsură ce călătoreşte prin diferite lumi, Lyra întâlneşte fiinţe extraordinare şi află secrete periculoase, iar soarta tuturor ajunge în mâinile ei.
Decorat anul trecut cu însemnele Companion of Honour de casa regală britanică, Pullman s-a născut pe 18 octombrie 1946, în Norwich. Şi-a petrecut copilăria în Australia, iar la vârsta de la 11 ani s-a întors în Marea Britanie. A urmat colegiul Exeter, Oxford, a fost profesor şi, iniţial, a scris piese de teatru.
Este singurul autor de literatură pentru copii care a primit prestigiosul premiu Whitbread, iar revista Time l-a inclus în lista celor mai importanţi 50 de scriitori britanici de după 1945.
Pentru trilogia „Materiile întunecate” şi opera sa, Philip Pullman a obţinut: Carnegie Medal Award (1996); Guardian Children's Fiction Award şi British Book Award; Whitebread Book of the Year (2001), premiu acordat prima dată unei cărţi pentru copii, pentru ultimul volum al trilogiei; Reading Award şi International Reading Association Children's Book Award (1998); Premiul Autorul Anului la Premiile Nibbies (2002); Eleanor Farjeon Award (2002).
Prezentăm interviul acordat de scriitorul Philip Pullman:
Cum s-a concretizat serialul „Materiile întunecate”?
Philip Pullman: Totul a început acum mai mulţi ani. Au fost mai multe încercări de adaptare a poveştii şi în tot felul de media. A fost pe scenă. La radio. Un film. Eu mereu am fost însă atras de ideea unei forme lungi la TV, care îţi oferă ocazia să spui complet o poveste lungă. Când adaptezi un roman lung într-un film, care, realistic vorbind, poate să dureze în jur de două ore, pierzi foarte multe detalii, dar televiziunea permite ca o poveste să fie dezvoltată într-un timp mai mult sau mai puţin real.
De ce credeţi că acum a fost momentul să faceţi asta? A ţinut şi de dezvoltarea tehnologiei CGI (imagini generate de computer)?
Philip Pullman: Nu sunt sigur că argumentul CGI e cel mai bun pentru faptul că acum adaptăm romanul. Da, CGI-ul este extraordinar de eficient acum şi ne oferă posibilitatea să creăm demoni, animale, tot felul de lucruri şi le putem pune pe ecran ca şi cum ar fi vii, dar asta atrage cu sine o problemă a naraţiunii. Dacă avem un demon în cadru de fiecare dată când apare şi o persoană în cadru, ar fi foarte înghesuit şi ar fi o sarcină groaznică pentru scenarist şi regizor. Ce vrei să faci este să atragi atenţia telespectatorului asupra lucrului important. În cele mai multe cazuri, e vorba despre persoană, nu despre demon. În carte nu ni se pare dificil, deoarece naraţiunea atrage atenţia asupra demonului numai când acesta spune sau face ceva. Dar dacă nu face nimic, nu avem nevoie să-i avem în preajmă. Deci, e mai degrabă o problemă a naraţiunii, nu una CGI.
Cât de protector aţi fost cu povestea?
Philip Pullman: În orice adaptare, povestea trebuie să se potrivească cu tipul de mediu în care se petrece. De exemplu, dacă o poveste trece de la roman la scenă, trebuie să o aranjezi în aşa fel încât fiecare element să fie clar, atât pentru persoana din primul rând, cât şi pentru cea din spate. De asemenea, mai trebuie să urci pe scenă şi să cobori de pe ea: trebuie să adaptezi povestea. Acelaşi lucru e valabil şi pentru televiziune, pentru filme, pentru radio, deci e inevitabil. Nu aveam de gând să insist ca fiecare obiect din poveste să fie prezentat exact ca pe pagină.
De ce credeţi că romanele dumneavoastră s-au dovedit a fi atât de populare şi au trecut testul timpului?
Philip Pullman: Cred că lucrul care îi face pe oameni să continue să citească este faptul că sunt intrigaţi de ce se întâmplă cu personajul principal. Din acest motiv, copiii urmăresc poveştile prin tot felul de complexităţi, enigme şi pasaje misterioase. Vor să ştie ce se întâmplă cu Lyra. Ea nu ştie ce o să i se întâmple, e învăluită într-o stare de mister o perioadă. Genul care îl linişteşte pe cititor, pentru că acesta ştie că, dacă o va urma pe Lyra, va fi în regulă. Cred că asta alimentează imaginaţia oamenilor. Mai cred că asta se întâmplă şi pentru că povestea, ca întreg, este despre ceva ce fiecare dintre noi experimentează de-a lungul vieţii. Şi anume trecerea de la copilărie la maturitate, de la inocenţă la experienţă, aşa cum spune William Blake. Sensul pubertăţii, nu din perspectiva schimbărilor fizice, sexuale, ci a schimbărilor din felul în care înţelegem lucrurile, a felului în care ne gândim la lucruri şi vedem lumea. Ăsta este sufletul poveştii şi, pentru că e ceva ce ni se întâmplă tuturor, cred că ăsta e motivul pentru care şi oamenii s-au regăsit în poveste.
Primul sezon al serialului „Materiile întunecate” are opt episoade, ultimul urmând să fie lansat pe 23 decembrie.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
