Regizorul Alexandru Solomon, recent publicat de Polirom, sub titlul ”Reprezentări ale memoriei în filmul documentar”, vorbeşte într-un interviu acordat agenţiei de presă News.ro despre cartea sa, dedicată celor interesaţi de relaţia dintre trecutul recent şi felul în care poate fi el reprezentat, despre spaimele prin care trece un creator în realizarea unui documentar şi speră ca filmul despre un institut de cercetări medicale pe maimuţe la care lucrează de cinci ani să apară în primăvara anului viitor.
Alexandru Solomon spune că documentarul a absorbit multe dintre efectele şi practicile noilor media - modele mai libere de naraţiune, prezenţa performativă a documentaristului - şi nu crede că acest gen va putea aspira vreodată să devină un produs de ”larg consum”.
În privinţa creaţiei sale, Alexandru Solomon mărturiseşte că porneşte de la ideea că subiectul trebuie să îl atingă personal şi cum nu e bazat pe un scenariu, documentarul are privilegiul că orice accident nedorit poate fi transformat în avantaj.
”În cazul documentarului, nu poţi să repeţi nimic, lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel ca prima oară. S-ar putea, însă, să fie mai bine”, a explicat el.
Născut pe 22 iunie 1966, la Bucureşti, regizorul şi directorul de imagine Alexandru Solomon este recunoscut pentru lungmetraje documentare ca ”Marele jaf comunist” (2004),despre jaful Băncii Naţionale Române din 1959, pentru care a câştigat marele premiu la festivalul Mediawave (Ungaria), ”Război pe calea undelor/ Cold Waves” (2007), un film despre Radio Europa Liberă, pe tema propagandei din timpul Războiului Rece, ”Kapitalism - reţeta noastră” (2010), o revenire fictivă a dictatorului Nicolae Ceauşescu, într-o nouă societate cu obiceiuri cunoscute ale oamenilor de afaceri, şi ”România: Patru patrii” (2015), cu scriitorii Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameşteanu, Florin Lăzărescu şi Norman Manea.
Reporter: Cui îi este adresată cartea?
Alexandru Solomon: Cinefililor şi celor care lucrează în câmpul artelor vizuale, celor interesaţi de relaţia dintre trecutul nostru recent şi felul în care poate fi el reprezentat, publicului general, pentru că memoria e ceea ce ne defineşte.
Reporter: Pornind de la unul dintre capitole, cum influenţează noile media realizarea unui documentar?
Alexandru Solomon: În carte discut despre felul în care documentarul a absorbit multe dintre efectele şi practicile noilor media. Modele mai libere de naraţiune, prezenţa performativă a documentaristului, amestecul de medii artistice diferite fac parte dintre acestea. Nefiind supus atât de mult ca ficţiunea presiunilor comerciale, documentarul e un teritoriu mai deschis experimentelor şi celorlalte arte. În egală măsură, practicile documentare sunt folosite în instalaţii, opere interactive online şi au invadat teatrul şi performance-ul contemporan.
Reporter: Care sunt regizorii de referinţă pentru dumneavoastră, când vine vorba despre filmul documentar?
Alexandru Solomon: Referinţele mele sunt operele documentariştilor care mă inspiră într-un fel sau altul - Chris Marker, Claudio Pazienza, Agnes Varda sau Alan Berliner.
Reporter: În România, ar putea deveni documentarul un gen de consum?
Alexandru Solomon: În principiu, nu cred că documentarul poate aspira să devină un produs de "larg consum", în sensul detergenţilor de divertisment care ne spală pe creier. În schimb, documentarul poate deveni un factor social şi cultural important, un gen care schimbă percepţii, deschide ferestre spre lume sau adună comunităţile în jurul unei cauze.
Reporter: Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o producţie documentară încât să fie un succes de casă?
Alexandru Solomon: Nu există în România producţii cinematografice care sunt succese de casă, în sensul în care ele aduc profit net producătorului. Cu atât mai puţin documentare. Deja e un succes dacă un documentar ajunge să fie distribuit în săli sau de un post de televiziune cu audienţa semnificativă. Cred că ingredientele succesului sunt o temă general umană, dar care e ”întrupată” într-o poveste foarte particulară, cu oameni interesanţi şi caractere puternice, spusă de un regizor care ştie să găsească un sens şi să îi dea o formă vie.
Reporter: În general, cum alegeţi subiectul unei astfel de producţii? Este vorba despre ceva care vă interesează direct, personal, sau alegeţi să abordaţi o temă de larg interes?
Alexandru Solomon: Pornesc de la ideea că subiectul trebuie să mă atingă personal, să conţină mai multe posibile straturi de, să spunem, lectură şi să îmi întreţină curiozitatea o lungă perioadă de timp, cât durează realizarea unui astfel de film. În general, nu cred că sunt foarte diferit de semenii mei, aşa încât, dacă aceste condiţii sunt întrunite, sunt şanse ca povestea să intereseze şi pe alţii.
Reporter: Care sunt spaimele prin care trece un creator în realizarea unui documentar? Ce se poate întâmpla cel mai nedorit?
Alexandru Solomon: Cum nu e bazat pe un scenariu, documentarul are privilegiul că orice accident nedorit poate fi transformat în avantaj. Nesiguranţa face parte din această profesie. Ca documentarist, te poţi înşela asupra subiectului sau în alegerea personajelor tale. La filmare, poţi să ratezi momente importante pe care ajungi să le regreţi multă vreme. Se întâmplă să nu găseşti cel mai bun mod de a filma sau de a povesti prin montaj ceea ce vrei să spui. Cunosc oameni care şi-au pierdut tot materialul filmat şi au fost nevoiţi să o ia de la capăt. Însă, în cazul documentarului, nu poţi să repeţi nimic, lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel ca prima oară. S-ar putea, însă, să fie mai bine.
Reporter: Lucraţi deja la un nou proiect? Despre ce este vorba?
Alexandru Solomon: Lucrez de 5 ani la un film despre un institut de cercetări medicale pe maimuţe, situat în Caucaz, într-o fostă republică sovietică. Sper să fie gata în primăvara viitoare.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
