Regizoarea Andreea Gavriliu, care a montat primul spectacol în sală după perioada de izolare, "Outfitul Şearpelui", a cărui premieră are loc în acest weekend la Teatrul Naţional "Marin Sorescu" din Craiova, a vorbit într-un interviu acordat News.ro despre cum a "supravieţuit" artistic trei luni, cum a realizat coregrafia recentei montări doar cu bărbaţi. Artista crede că publicul din România încă mai trebuie "sedus" în direcţia teatrului-dans.
"Outfitul Şearpelui" va avea primele reprezentaţii în acest sfârşit de săptămână, în zilele de 19, 20, 21 iunie, de la ora 19.00. Spectacolul va fi difuzat în sistem live streaming pe website-ul teatrului: www.tncms.ro/live.
Outfitul Şearpelui este un spectacol „poeticoregrafic” bazat pe versurile lui Marius Aldea, versuri care iau pulsul vremurilor noastre, a felurilor prin care individul îşi caută utilitatea în lumea constrânsă de presiunile caracteristice fiecărei vârste. Spectacolul prezintă o cronologie a vieţii unui bărbat capabil să-şi amintească de felul în care gândea în copilărie, o (ne)asumare a condiţiei sale de adult (i)responsabil, o perpetuă căutare a echilibrului inexistent. Toate aceste frământări sunt expuse privitorului într-o manieră dinamică, autoironică, în care corpul actorilor redă ceea ce cuvintele pot comunica numai până la un punct.
Andrea Gavriliu este una dintre cele mai de succes coregrafe din România, iar la Teatrul Naţional "Marin Sorescu" a mai lucrat la spectacolul de teatru coregrafic "Aias. Eseu despre demenţă", în regia lui Mihai Măniuţiu.
S-a născut în Sfântu Gheorghe, a absolvit Actorie în 2008 la Cluj-Napoca, iar în 2011 a început cursurile de masterat în Artă Coregrafică la UNATC "I.L. Caragiale" Bucureşti, pe parcursul cărora a realizat spectacolul "Zic Zac", care i-a adus în 2014 premiul special al senatului UNITER pentru teatru dans şi în 2017 premiul de excelenţă UNACOR pentru regie şi coregrafie. În 2019 i-a fost acordat premiul special al senatului UNITER pentru mişcare scenică.
A realizat spectacole de teatru fizic precum "Hotel PM" (Teatrul German de Stat Timişoara, 2015), "Dezorient Express" (Teatrul Clasic "Ioan Slavici" Arad, 2015), "Sărbătoarea primăverii" de Igor Stravinski ("M Studio" Sfântu Gheorghe 2016), "Ludibrium" (Teatrul Tineretului Piatra Neamţ,2017), "OST" (Organic Sound Twist) (Teatrul Naţional „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, 2017), "Reţeta perfecţiunii în foarte mulţi paşi care nu duc nicăieri" (Teatrul de Nord Satu Mare, 2018), "Zadarnic de frumos" (Teatrul "Tomcsa Sándor", Odorheiu Secuiesc, 2019), "Cataclisma" (Unteatru, Bucureşti, 2019), şi a colaborat cu regizori precum Mihai Măniuţiu, Radu Afrim, Andrei Şerban, Vlad Massaci, Alexander Hausvater, Kazuyoshi Kushida.
Pe lângă activitatea coregrafică şi cea de performer, este coregraf la Teatrul Naţional "Lucian Blaga" şi doctorand şi profesor asociat la Facultatea de Teatru şi Film din cadrul Universităţii "Babeş-Bólyai" din Cluj Napoca.
Participarea la workshop-uri precum "Trinity Laban Summer Dance School" din Londra, "Eastman Summer Intensive" din Anvers, "Paris Summer Academy" şi "B12 - Intention and Potential" cu Hannes Langolf în Berlin, i-a oferit unelte valoroase atât în activitatea creativă, cât şi în cea academică.
Prezentăm interviul acordat de Andreea Gavriliu agenţiei News.ro
Cum a "supravieţuit" artistic un actor-coregraf în această perioadă în care nu s-a putut manifesta pe scenă? Cum a fost pentru dumneavoastră această perioadă, mă refer la cele trei luni cât au fost închise teatrele, în care nu aţi lucrat în sală?
În perioada de izolare, după ce am trecut acel prag psihologic cauzat de panica aferentă din primele zile, mi-am canalizat atenţia pe multele lucruri despre care până atunci ziceam: "După ce termin proiectul ăsta, mă ocup..." Aşa că am citit, am mai scris la lucrarea de doctorat, la diferite articole, m-am pregătit pentru proiectele care se anunţă (în speranţa că nu se vor anula). Cât despre partea practică a lucrurilor, aici a fost ceva mai greu. Am dansat în casă, m-am filmat, m-am frustrat, simţeam că mă „ofilesc”.
Credeţi că publicul va reveni fără frică în sala de teatru, în contextul pandemiei?
Cred că revenirea mult-aşteptată va avea de suferit. Probabil va mai dura până când ne vom recâştiga întreg publicul. Aici mă refer la vârstnici, care, după părerea mea, vor ezita o vreme. E posibil să am şi o părere distorsionată din cauza uşurinţei cu care au fost invadate terasele începând cu 1 iunie.
"Outfitul Şearpelui" este prima producţie montată în sală, dacă nu greşesc de la noi, care are premiera săptâmâna aceasta la Teatrul "Marin Sorescu" din Craiova. Vi s-a părut altfel lucrul cu actorii? Cum s-au desfăşurat repetiţiile? În ce condiţii?
Din momentul în care am decis să fac spectacolul în aceste condiţii, am avut nevoie de câteva zile să "reconfigurez" scenariul. Nu a fost prea complicat pentru că ideea era deja de aşa natură, încât să se poată preta la ecran: scene individuale, coregrafie care să nu necesite contact fizic direct, etc. În prima perioadă de repetiţii, actorii au venit separat pentru a le construi momentele, lucru care a decurs cât se poate de firesc. În afară de faptul că am păstrat distanţa, mi s-a părut un proces ca şi cele de până acum, doar că ni se lua temperatura la intrarea în instituţie în fiecare dimineaţă.
De la ce aţi pornit în imaginarea acestei montări?
Autorul poeziilor, Marius Aldea, îşi pregăteşte un audiobook din volumul său, „Outfitul şeaprelui”, pe muzica lui Mihai Dobre. De prima dată când am auzit poeziile, mi-au stârnit instant interesul şi le-am citit pe toate. Apoi am luat legătura cu Marius Aldea, care a fost încântat de propunerea mea de a face un spectacol bazat pe versurile lui şi mi-a trimis şi altele, care nu fac parte din acest volum. Le-am selectat şi le-am pus cap la cap sub forma unui scenariu, ghidată de perspectiva pur masculină pe care acestea le emană. Astfel, mi-am dat seama că ar putea fi un spectacol numai cu bărbaţi şi am început să mă gândesc care teatru stă bine la acest capitol: Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova.
Cât de mult contează coregrafia într-un spectacol de teatru, chiar şi atunci când aceasta nu este în prim-plan?
Nu atât coregrafia, cât mişcarea scenică, mai degrabă, mi se pare importantă. Sunt regizori care ştiu foarte bine şi singuri să pună în valoare un spaţiu prin corpurile actorilor. Un coregraf poate fi de mare folos atunci când spectacolul respectiv se bazează pe o estetică mai plastică, care nu urmăreşte să redea viaţa aşa cum e ea.
Cât de conectat este publicul nostru la teatrul-coregrafic?
Cred că publicul nostru încă mai trebuie „sedus” în direcţia asta. Încă e destul de abruptă graniţa dintre teatru şi dans la noi. Cred că pofta vine mâncând... ce trebuie.
Care sunt avantajele unui coregraf în teatru?
Pentru mine este acela că am fost şi actor şi înţeleg actorii. Sunt în continuare performer, mă expun pe scenă şi ştiu ce înseamnă îndoiala, neîncrederea, limitele de orice fel, adrenalina. Mereu mă pun în locul celui care mediază ideea. Chiar dacă, uneori, mi-ar plăcea să pot lucra cu oameni mai bine antrenaţi fizic, cu actorii mă simt mereu compatibilă prin limbajul teatral pe care îl împărtăşim şi simt satisfacţie atunci când îi văd cum le creşte entuziasmul în faţa unei noi provocări.
Unde putem vedea spectacole de Andrea Gavriliu? Şi ce spectacole?
19, 20, 21 iunie (19:00) - „Outfitul şearpelui” pe www.tncms.ro/live
19 iunie (13:15 şi 01:15) - „Rambuku” de Jon Fosse, în regia lui Mihai Măniuţiu, online în cadrul FITS 2020.
Deocamdată cam atât, dar anunţ de obicei pe: https://www.andreagavriliu-format.com/future-shows-and-workshops
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
