Regizorul Cristian Mungiu a vorbit, într-un interviu acordat agenţiei de presă News.ro, despre cel mai recent film al său, ”Bacalaureat”, selectat în competiţia oficială a Festivalului de Film de la Cannes, pe care l-a caracterizat ca fiind o poveste verosimilă ce vizează posibilitatea schimbării prin educaţie a lucrurilor care nu ne mulţumesc în societate. În viziunea cineastului, ediţia de anul acesta a evenimentului de pe Croazetă este una puternică şi promiţătoare.
Cristian Mungiu, care va pleca spre Cannes pe 18 mai, cu o zi înaintea primei proiecţii a filmului său în cadrul festivalului, a povestit în interviul acordat News.ro despre modul în care a decurs procesul de creaţie a scenariului şi despre scopul ”atins” pe care îl are pelicula.
Regizorul îşi doreşte de la ”Bacalaureat”, la fel ca de la toate celelalte filme ale sale, să poată fi privit în aşa fel încât spectatorul să se regăsească în situaţiile date.
Povestea filmului porneşte de la preocupările unui părinte în contextul societăţii noastre de astăzi. Producţia ”Bacalaureat” este primul lungmetraj al lui Cristian Mungiu care are în centru un personaj masculin.
”Bacalaureat”, al cărui titlu provizoriu a fost "Fotografii de familie", este primul film realizat de Cristian Mungiu de la "După dealuri/ Beyond the Hills", care a avut premiera la Festivalul de la Cannes în 2012.
Filmul îi are în rolurile principale pe Adrian Titieni şi pe Maria Drăguş. Din distribuţie fac parte, între alţii, Lia Bugnar, Vlad Ivanov şi Gheorghe Ifrim.
O coproducţie România-Franţa-Belgia, pelicula vorbeşte despre responsabilităţile vieţii de părinte, iar filmările au avut loc în vara anului 2015.
Reporter: Filmul deserveşte scopul pe care l-aţi avut în punctul de plecare?
Cristian Mungiu: Filmul este ceva viu şi nu ştii dacă la sfârşit iese întocmai cum l-ai conceput şi nici măcar nu ştiu dacă ăsta era scopul. Dar cred că deserveşte în suficient de multă măsură ceea ce îmi doream. Îmi doream ca filmul să arate într-un anume fel, să aibă un ritm anume, să pună în discuţie lucrurile pe care le pune, să-l poţi privi regăsindu-te în situaţiile acelea, să ţi se pară familiare, să ai senzaţia că vorbeşte despre altcineva şi să-l poţi urmări ca pe o poveste cu oameni, verosimilă, dar, după o vreme, să-ţi dai seama că vorbeşte, eventual, şi despre tine, că îţi pune nişte întrebări şi ţie, ca spectator. Îmi doresc asta de la fiecare film al meu. Cred că, într-o anumită măsură, filmul ăsta reuşeşte să vorbească despre nişte lucruri care ni se par importante astăzi, în societate. Mai exact, raportul pe care îl avem cu copiii noştri şi felul în care suntem sau nu capabili ca printr-un anumit gen de educaţie pe care îl dăm să schimbăm ceva din lucrurile care ne nemulţumesc.
Reporter: Rolurile au fost scrise cu dedicaţie? Aveaţi în minte anumiţi actori?
Cristian Mungiu: Mai mult rolul Mariei. Recunosc că asta mi se întâmplă foarte des, dar aveam cumva sentimentul că scriu gândindu-mă la Maria Drăguş, pe care apucasem să o cunosc înainte de proiectul acesta. O văzusem pe genericul filmului lui Michael Haneke, când a luat Palme d'Or pentru ”White Ribbon” (”Panglica albă”). Am constatat că era un nume românesc şi, bineînţeles, eram curios. Am aflat imediat că face parte dintr-o familie din Galaţi care s-a stabilit în Germania, şi, în momentul în care a fost Shooting Stars la Berlinală, am constactat-o şi am poftit-o în România. Ea nu vorbea perfect româneşte, când ne-am cunoscut. I-am dat de înţeles că îmi place foarte mult energia ei şi că aş dori să lucrăm împreună. Deci, un an mai târziu, când am chemat-o să lucrăm pentru filmul ăsta, timp în care am scris scenariul, vorbea suficient de bine. M-a ajutat că am plecat de la ea. M-a ajutat că am avut energia ei în gând, când am scris, pentru că, după aia lucrurile s-au aşezat mai uşor. Nu mă gândeam neapărat la Adrian Titieni, când am scris, dar bănuiam că va fi foarte probabil unul dintre actorii care ar fi potriviţi şi, până la urmă, am văzut câţiva actori pentru rolul ăsta, dar mi s-a părut că trebuie să fie el.
Reporter: Şi Vlad Ivanov?
Cristian Mungiu: Pe Vlad Ivanov nu ştiam pe ce să-l iau în film. Ştiam că vreau să-l iau. El are o mare calitate - e dintre acei actori care pot să schimbe ceva în felul în care joacă şi mie îmi place, dacă-l iau în film, să-i ofer altceva decât i-am mai oferit, ca să nu fie repetitiv. I-am oferit lui partitura reflexivă şi meditativă asupra vârstei. Mi s-a părut interesant ca poliţist care are probleme melancolice la vârsta asta. Pe ceilalţi actori i-am ales căutând foarte mult în teatre, în ţară, în castinguri, ca să fiu sigur că am văzut pe toată lumea.
Reporter: Având în vedere situaţia sălilor de cinema din ţară, cum veţi proceda cu distribuţia acestui film? Va exista o caravană?
Cristian Mungiu: Nu o mai numim caravană, dar facem acest lucru. Pe lângă sălile în care se mai poate distribui filmul şi unde am pătruns, până la urmă, cu greutate, pentru că suntem la concurenţă cu o mulţime de filme americane şi pentru că difuzorii preferă întotdeauna produsul cu succes sigur, o să organizăm foarte multe proiecţii şi în locuri în care nu sunt cinematografe şi pe acelea le organizăm noi. Ce ne dorim noi este, dacă putem, să organizăm o proiecţie pe ecran în oricare loc din ţara asta în care se adună o sută de oameni care vor să vadă filmul şi sunt capabili să plătească un bilet. Mi-ar plăcea să mergem să organizăm proiecţii aşa, pentru că încă ţin la ideea că cinematograful trebuie văzut pe un ecran mare şi sunt gata să preluăm noi acest efort logistic, dacă există interes.
Reporter: Ce părere aveţi despre selecţia oficială de anul acesta de la Festivalul de Film de la Cannes?
Cristian Mungiu: Pare o ediţie puternică şi interesantă. Încă nu am văzut filmele. Deocamdată, sunt nişte titluri şi nişte autori. Mă interesează să profit de momentul ăsta - că voi fi acolo în competiţie - ca să invit aceşti colegi, fără nicio urmă de invidie profesională, să ne prezinte filmele la toamnă, la Les Films de Cannes a Bucarest. Cum va fi ediţia vom vedea după, acum sunt doar nişte aşteptări, dar pare promiţătoare.
Cristian Mungiu s-a născut pe 27 aprilie 1968, la Iaşi. A studiat literatura engleză, la Universitatea din Iaşi, iar în 1998 a devenit licenţiat în regie, după ce a urmat cursurile Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.
Este primul regizor român care a câştigat Palme d’Or pentru lungmetraj, la ediţia din 2007 a Festivalului de Film de la Cannes, cu filmul ”4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”.
Cineastul a semnat regia a 12 filme de scurt şi lung metraj. A debutat în lungmetraj cu filmul ”Occident” (2002), cu Alexandru Papadopol în rolul principal, şi a continuat cu filmele ”4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” (2007), ”Amintiri din Epoca de Aur” (2009) şi ”După dealuri” (2012).
În 2012, la Festivalul de Film de la Cannes, Cristian Mungiu a primit trofeul pentru cel mai bun scenariu, pentru povestea filmului ”După dealuri”, care a primit şi premiul de interpretare feminină, atribuit actriţelor Cosmina Stratan şi Cristina Flutur.
De asemenea, Cristian Mungiu este primul cineast din România care a fost invitat să facă parte din juriul competiţiei oficiale de la Cannes, la ediţia din 2013. Juriul din acel an a fost prezidat de regizorul Steven Spielberg.
În 2012, regizorul a primit din partea Regelui Mihai I medalia "Crucea Casei Regale a României", după ce, în iunie 2007, a primit Ordinul Naţional ”Steaua Romaniei” în grad de Cavaler din partea preşedinţiei României. În mai 2013, a primit titlul de Ofiţer al Ordinului Artelor şi Literelor din partea Guvernului francez.
A înfiinţat, în 2003, împreună cu regizorul şi muzicianul Hanno Höfer şi cu directorul de imagine Oleg Mutu, compania de producţie Mobra Films.
Cea de-a 69-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes se defăşoară în perioada 11 - 22 mai.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
