Muzeul virtual al turcilor şi tătarilor din Dobrogea prezintă, până pe 30 august 2021, în cadrul secţiunii de expoziţii temporare, proiectul „Imaginea turcilor şi tătarilor în arta modernă românească”.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Proiectul  include o importantă selecţie de artişti români în a căror operă se regăsesc influenţe ale culturilor turce şi tătare.

Contextul istoric de la începutul  secolului XX (când, în urma celui  de-al Doilea Război Balcanic din 1913, România a câştigat provincia Cadrilater) face ca, în intervalul 1913 - 1940, Dobrogea să se afle în totalitate în zona administraţiei româneşti. Acest fapt are un impact direct asupra climatului artistic din acea perioadă prin faptul că mulţi pictori români au ajuns în contact cu această zonă.  Artişti precum Iosif Iser, Ştefan Dimitrescu şi Nicolae Tonitza descoperă lumina puternică a sudului, precum şi viaţa populaţiilor de turci şi tătari atât din nordul Dobrogei (Constanţa, Tulcea, Medgidia, Mangalia), dar mai ales din zona de sud (Silistra, Turtucaia, Bazargic, Balcic şi Cavarna).

Expoziţia „Imaginea turcilor şi tătarilor în arta modernă românească” este o recompunere aproape cinematografică a realităţilor existenţiale din cadrul acestor comunităţi.

Zone precum Dobrogea şi Balchik au avut darul de a stimula şi îmbogăţi creaţia plastică a artiştilor români. Scene din viaţa tătarilor (populaţie al cărei pitoresc a fascinat mulţi pictori români în perioada interbelică) sunt „recuperate” în compoziţiile de mari dimensiuni realizate de Iosif Iser. Pe parcursul carierei sale, Iser a fost un adevărat explorator al populaţiei musulmane (de pe teritoriul ţării noastre şi din ţările vecine). În portretele sale limitele etnice dispar, rămânând doar o meditaţie tăcută asupra condiţiei umane. În lucrări precum „Familie de tătari”, Iosif Iser se concentrează asupra durerii personajelor, explorate în dimensiunea lor general umană, dincolo de orice caracteristici etnice.

Expoziţia include mai multe segmente de analiză pornind de la  scenele de interior oriental (realizate de Alexandru Satmary), continuând cu nenumăratele portrete de tătaroaice ale lui Nicolae Tonitza, Henri Catargi şi Petre Iorgulescu- Yor, la care se adaugă scene din viaţa zilnică a comunităţilor din zonă prin lucrări precum: „Turci la cişmea” (Camil Ressu), „Turcoaice la fântână” (Ştefan Popescu), „Femei din Dobrogea” (Ştefan Dimitrescu). Nenumăratele peisaje de la Balcic evocă în arta românească culorile Orientului, pictorii fiind aceia care au sesizat potenţialul expresiv al zonei şi care au transformat mica localitate dintr‑un sit arhaic într‑o atrăgătoare staţiune de vacanţă şi de creaţie, ale cărei peisaje atrăgătoare includeau Dealul Alb, geamia, cetatea şi cimitirul tătărăsc, brutăria şi cafeneaua lui Mamut, fântâna din cartierul tătărăsc, nenumăratele cafenele cu specific turcesc, toate devenind „motive picturale din a căror recurenţă se poate recompune aproape cinematografic viaţa aşezării”.

Proiectul expoziţional, iniţiat de Departamentul pentru Relaţii Interetnice, a fost rezultatul unei colaborări cu mai multe muzee din România. 

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.