Editoarea Héloïse d'Ormesson, fiica academicianului Jean d'Ormesson decedat în decembrie, a anunţat marţi înfiinţarea unui nou premiu literar numit "Jean d'Ormesson" care va fi decernat pe 6 iunie, informează AFP.
"Cu bucurie şi mândrie vă anunţ înfiinţarea premiului Jean d'Ormesson, care va fi decernat pe 6 iunie la Centre National du Livre (în apropiere de data naşterii tatălui meu, pe 16 iunie 1925)", a anunţat editoarea într-un comunicat.
Juriul acestui nou premiu literar, "acordat sub semnul prieteniei şi dragostei de cărţi", va fi prezidat de Françoise d'Ormesson, soţia romancierului, şi format din alte unsprezece persoane dintre care cinci academicieni (Dominique Bona, Marc Fumaroli, Dany Laferrière, Erik Orsenna şi Jean-Marie Rouart).
Va fi un premiu "care-i va semăna", a explicat Héloïse d'Ormesson, "un premiu care celebrează cărţile, marea afacere a vieţii sale".
"Nici epoca, nici limba, nici genul nu vor influenţa alegerea celor 12 juraţi. Doar gusturile lor, complicitatea şi o anumită formă de afinitate electivă îi vor ghida în selecţia lor", a adăugat ea.
Jean d'Ormesson, care a murit pe 5 decembrie 2017 la vârsta de 92 de ani, se număra printre cei mai populari scriitori francezi.
Cartea sa apărută postum, "Et moi, je vis toujours" (editura Gallimard), se plasează pe locul patru între romanele cel mai bine vândute, la şapte săptămâni după lansare.
Jean d'Ormesson a fost ales membru al Academiei Franceze în 1973. A fost editorialist şi director al cotidianului Le Figaro (1974-1977). A devenit cunoscut în 1971 cu ''La Gloire de l'Empire" ("Gloria Imperiului", Gallimard, 1971), operă majoră distinsă cu Marele Premiu al Academiei Franceze.
Opera sa a fost inclusă în prestigioasa colecţie "La Pléiade'' a editurii Gallimard în 2015.
Născut la Paris la 16 iunie 1925, fiu de ambasador, Jean d'Ormesson i-a urmat în carieră tatălui său, diplomat în ţări precum Germania, România sau Brazilia. A studiat la Şcoală Normală Superioară din Paris, fiind licenţiat în filosofie.
"L'Amour est un plaisir'' (Dragostea este o plăcere) este primul său roman, publicat în 1956. Printre cele mai importante creaţii literare ale sale se numără cronica "Au plaisir de Dieu", adaptată pentru televiziune, ''Dieu. Sa vie, son oeuvre'' (Dumnezeu: viaţa şi opera, 1981), dar şi "Jean qui grogne et Jean qui rit" (Jean care se încruntă şi Jean care râde, 1984). A mai scris şi "L'Histoire du Juif errant'' (Povestea jidovului rătăcitor, 1991), "La Douane de mer" (Vama maritimă, 1994) şi "Presque rien sur presque tout" (Mai nimic despre aproape tot, 1996).
A fost recompensat cu premiul "Chateaubriand" (1994) pentru întreaga operă.
A mai publicat ''Une Autre histoire de la littérature française'' (O altă istorie a literaturii franceze, 1997-1998), romanul ''Voyez comme on danse'' ("Priviţi cum se dansează", 2001), ''Rapport Gabriel'' (Raportul Gabriel, 1999) şi ''C'était bien'' (2003), ''Une fete en larmes'' (2005).
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
