Monumentalul roman istoric „Arta bucuriei”, de Goliarda Sapienza, o mare redescoperire din literatura italiană, o frescă a secolului XX văzută prin ochii unei puternice femei siciliene, a fost editat de Pandora M în colecţia Anansi. World Fiction.
Cel de-al 33-lea titlu publicat în colecţia Anansi. World Fiction a Editurii Pandora M este o carte-eveniment.
„Un roman febril şi inteligent, foarte concret, foarte vizual, erotic şi familial, psihologic şi politic… mai mult decât un eveniment literar, unul existenţial” (Le Nouvel Observateur), „un imn al senzualităţii şi al inteligenţei subversive”(L’Express), „un roman poliţist, roman libertin, socialist, feminist, roman al anilor ’68, este tot – tot ce e mai bun din secolul XX” (L’Unità), „o poveste ce poate fi citită ca text-companion, scrisă din perspectiva celor umili, a celebrului roman al lui Lampedusa, Ghepardul” (Kirkus Reviews), acestea sunt doar câteva dintre cronicile care au însoţit traducerea şi publicarea cărţii în întreaga lume.
Scriitoare şi actriţă, anarhistă, bisexuală, independentă Goliarda Sapienza (1924-1996) este considerată astăzi una dintre figurile emblematice ale mişcării feministe italiene. S-a născut în oraşul sicilian Catania, într-o familie de orientare antifascistă. Mama ei, Maria Guidice, a fost una dintre figurile proeminente ale mişcării socialiste italiene, iar tatăl ei, Peppino Sapienza, un cunoscut avocat socialist. La 16 ani, Goliarda s-a mutat la Roma împreună cu mama ei, pentru a studia la Academia de Arte Dramatice. Timp de zece ani, între 1940 şi 1950, a fost actriţă de film şi de teatru. A lucrat, printre alţii, cu Luchino Visconti şi Francesco Maselli.
Printre romanele publicate de Goliarda Sapienza se numără „Lettera aperta” (1967), „Il filo di mezzogiorno” (1969) şi „Io, Jean Gabin” (2010).
Cel mai important roman al său, „Arta bucuriei”, a rămas nepublicat până după moartea autoarei. La doi ani de la dispariţia Goliardei Sapienza, soţul acesteia, Angelo Pellegrino, a finanţat publicarea integrală a o mie de exemplare din „Arta bucuriei” de către Editura Stampa Alternativa, fără prea mare succes de vânzări. Câţiva ani mai târziu, Pellegrino trimite câteva exemplare din carte la Târgul Internaţional de Carte din Frankfurt, unde romanul este remarcat de un editor german, care, considerându-l o capodoperă care merită redescoperită, aranjează publicarea lui. Editorul german îl transmite, la rândul său, unui editor din Franţa, unde cartea este publicată imediat, înregistrând un important succes de critică şi de vânzări: peste 300.000 de exemplare vândute, la scurt timp de la lansare. Ca răspuns la succesul internaţional, editura italiană Stampa Alternativa reeditează cartea în anul 2003 şi astfel începe procesul său de reaşezare în istoria literaturii italiene, drept una dintre capodoperele secolului XX.
„Goliarda scria aşa cum citea, ca o cititoare, scria pentru cititorii cei mai puri şi mai îndepărtaţi, cu o dăruire lucidă şi totodată pasională, afectuoasă şi senzuală, atentă la bătăile inimii unei opere mai mult decât la concepte şi la forme. La idei, nu, la idei era foarte atentă - se definea ca o scriitoare ideologică, făcându-şi evident o nedreptate -, da, inima şi ideile erau unica sa hrană literară. În rest, scria cu adevărat pentru cititorii cei mai puri şi mai îndepărtaţi, singurii pe care reuşea să-i simtă frăţeşte aproape”, mărturiseşte Angelo Pellegrino în prefaţa cărţii.
„Arta bucuriei” a fost scrisă de-a lungul a nouă ani, din 1967 până în 1976. Acest monumental roman sicilian, a cărui poveste începe în anul 1900 şi îşi urmează personajul principal, Modesta, pe parcursul întregii perioade a secolului XX, este în acelaşi timp un roman al maturizării, o poveste despre aventuri şi descoperiri sexuale, o ficţiune autobiografică şi o schiţă a trecutului moral, politic şi social al Italiei. Născută într-un mic sat sicilian şi orfană la nouă ani, Modesta îşi petrece copilăria într-o mănăstire crescută de maici. Senzuală, mândră şi hotărâtă, Modesta vrea să descopere bogăţia infinită a vieţii şi astfel începe să distrugă toate barierele sociale care îi împiedică căutările şi împlinirea dorinţelor sale. Îi seduce atât pe bărbaţi, cât şi pe femei şi chiar uciderea devine acceptabilă ca mijloc de înlăturare a unui obstacol în calea fericirii şi a descoperirii de sine.
„Goliarda nu se recunoştea prea mult în Modesta - la urma urmei, „Arta bucuriei” nu e un roman autobiografic -, răspundea uşor tulburată că Modesta e mai bună decât ea, semn că Modesta poate fi chiar ea, dar amestecată şi cu Beatrice, Carlo, Bambù, Nina, Mattia şi chiar cu bunica Gaia, mărturiseşte Angelo Pellegrino, soţul Goliardei şi primul editor al cărţii.
Ediţia în limba română a cărţii, disponibilă în librăriile fizice şi online din întreaga ţară, apare în traducerea din limba italiană şi note de Corina Popescu.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
