Ana Blandiana a lansat "Integrala poemelor", apărut la Humanitas, volum ce cuprinde poeziile scrise între 1964 şi 2018. Autoarea a afirmat, într-o declaraţie acordată News.ro, că speră ca acest volum, care "sugerează totul", să nu fie ultimul. În ceea ce priveşte menirea poeziei, ea spune că de fiecare dată i-a fost salvare. Lecţia învăţată de la Lucian Blaga este că "o metaforă nu trebuie să fie o podoabă a poeziei, ci trebuie să fie scheletul".
"Eu am publicat foarte multe cărţi care mereu erau selecţii. Reeditările mele sunt culegeri în care eu am cenzurat. După ce publicam un volum, două, trei, patru poezii nu-mi mai plăceau foarte tare şi le puneam deoparte şi când apărea o culegere, lipseau. În Spania, mi-au apărut pe rând, acum va mai apărea unul, toate volumele traduse, dar de o traducătoare care este profesor universitar (Viorica Pâtea n.r), deci care este mai riguroasă decât mine şi care mi-a spus: <Pentru Dumnezeu! O să ai operă completă şi riguroasă în Spania, şi nu o să ai în România?> M-a convins. Doar că acum m-a speriat cât mare este. Pentru gustul meu, este prea mare pentru un volum de versuri", a declarat Ana Blandiana pentru News.ro.
"Cel mai mare defect al ei ("Integrala poemelor") este faptul că sugerează tot şi eu sper că nu", a mărturisit poeta Ana Blandiana.
"Culmea e că tot timpul m-am simţit vinovată că mă ocup cu altceva decât să scriu întruna. Credeam că datoria mea este să scriu. Şi acum am avut revelaţia că, har Domnului, m-am mai ocupat şi cu altceva. Ce-ar fi fost să fiu harnică şi să scriu tot timpul?! Cea mai mare bucurie a mea a fost când a apărut "Fals tratat de manipulare", pentru că a fost prima oară când am avut şi eu o carte de scriitor serios, o carte groasă. Acolo se potrivea, era o carte de proză. Aici, nu ştiu dacă se potriveşte", a adăugat ea.
În ceea ce priveşte evoluţia poeziei româneşti în ultimii 30 de ani, poeta este de părere că "merge foarte bine" însă "publicul a involuat".
"Poezia merge foarte bine. De involuat a involuat publicul. De unde înainte de 1989 poezia avea un public larg, volumele se epuizau..., acum apar pentru debutanţi câteva sute, pentru poeţii consacraţi câteva mii de exemplare. Pot să vă dau exemplul meu. Am avut un volum de 100.000 de exemplare înainte de a fi ultima oară interzisă. Ceea ce acum pare ceva aberant. Acum, o carte de versuri are o mie, două mii de exemplare, ceea ce înseamnă că este un poet popular", a explicat scriitoarea.
Poezia e salvatoare
"Având în vedere că poezia trebuie să salveze lumea, pe mine de fiecare dată mă salvează. De exemplu, cea mai recentă carte - "Variaţiuni pe o temă dată" -, m-a salvat chiar la propriu. Am scris-o după moartea soţului meu (scriitorul Romulus Rusan), şi a fost un fel de a înţelege legile, şi de a înţelege de fapt că nu există hotare. Mi-a fost mult mai greu înainte", a mărturisit Ana Blandiana pentru News.ro.
"Cred că poezia trebuie să se apere de cuvinte, nu să facă exces de ele. Există foarte mulţi poeţi pentru care metaforele sunt ca nişte podoabe, sunt ca nişte flori artificiale. În timp am crezut întotdeauna că asta este marea lecţie pe care am învăţat-o de la Lucian Blaga. Am învăţat că o metaforă este mult mai importantă decât zece metafore şi că metafora nu trebuie să fie o podoabă a poeziei, ci trebuie să fie scheletul ei", a afirmat Ana Blandiana la evenimentul de lansare de la Librăria Humanitas de la Cişmigiu.
Ana Blandiana (nume literar al Otiliei-Valeria Coman, căsătorită Rusan) s-a născut la Timişoara, la 25 martie 1942. Studii de filologie romanică, licenţiată a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Cluj. Burse de studii la Iowa University (SUA), Heidelberg Universität, DAAD Berlin.
Cărţi de poezie: "Persoana întâi plural", 1964; "Călcâiul vulnerabil", 1966; "A treia taină", 1969; "50 de poeme", 1970; "Octombrie, noiembrie, decembrie", 1972; "Poeme", 1974; "Somnul din somn", 1977; "Întâmplări din grădina mea", 1980; "Ochiul de greier", 1981; "Ora de nisip", 1984; "Stea de pradă", 1986; "Alte întâmplări din grădina mea", 1987; "Întâmplări de pe strada mea", 1988; "Poezii", 1988; "Arhitectura valurilor", 1990; "100 de poeme", 1991; "În dimineaţa de după moarte", 1996; "La cules îngeri", 1997, 2003, 2004; "Cartea albă a lui Arpagic", 1998; "Balanţa cu un singur talger", 1998; "Soarele de apoi", 2000; "Refluxul sensurilor", 2004; "Poeme", 2005, "Întoarcerea lui Arpagic", 2008; "Patria mea A4", 2010; "Pleoape de apă", 2010; "Orologiul fără ore", 2016; "Variaţiuni pe o temă dată", 2018; "Integrala poemelor" (2019).
Cărţi de eseuri: "Calitatea de martor", 1970, 2003; "Eu scriu, tu scrii, el/ea scrie", 1975; "Cea mai frumoasă dintre lumile posibile", 1978; "Coridoare de oglinzi", 1983; "Autoportret cu palimpsest", 1985; "Oraşe de silabe", 1987; "Geniul de a fi", 1998; "Ghicitul în mulţimi", 2000; "Cine sunt eu?", 2001; "A fi sau a privi", 2005; "O silabisire a lumii", 2006; "Spaima de literatură", 2004, 2010; "Fals tratat de manipulare", 2013; "Istoria ca viitor", 2017.
Cărţi de proză: "Cele patru anotimpuri", 1977, 2001, 2011 - nuvele; "Proiecte de trecut", 1982, 2011 - nuvele; "Sertarul cu aplauze", 1992, 1998, 2002, 2004 - roman; "Imitaţie de coşmar", 1995 - nuvele; "Oraşul topit şi alte povestiri fantastice", 2004 - nuvele; "Povestiri fantastice", 2016 - nuvele.
Cărţile sale de poezie şi de proză au apărut în traducere, începând din 1982, la prestigioase edituri din Polonia, Germania, Italia, Marea Britanie, Spania, Estonia, Suedia, Norvegia, Ungaria, Franţa, Olanda, Bulgaria, Letonia, Albania, Serbia, Slovenia, Macedonia, China, Coreea de Sud.
Premii literare: Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1982; Premiul Internaţional „Gottfried von Herder“, Viena, 1982; Premiul Naţional de Poezie, 1997; Premiul „Opera Omnia“, 2001; Premiul Internaţional „Vilenica“, 2002; Premiul Internaţional „Camaiore“, 2005; Premiul Special „Acerbi“, 2005; Premiul „Poetul European al libertăţii“, 2016, Premiul Canadian pentru Poezie „Griffin", 2018.
A avut interdicţii de publicare: 1959-1964, 1985, 1988-1989.
În 1990, Ana Blandiana reînfiinţează PEN Clubul Român, al cărui preşedinte devine. Este unul dintre iniţiatorii Alianţei Civice, pe care o conduce între 1991 şi 2001. Fondator şi preşedinte al Academiei Civice, care realizează, sub egida Consiliului Europei, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, de la Sighet. Membră a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie „Stéphane Mallarmé“ şi a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO).
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
