Academia Română constată cu îngrijorare creşterea accentuată a numărului de articole ştiinţifice provenite din România, apărute în reviste cu practici editoriale care ridică semne de întrebare privind profesionalismul procesului de peer-review (evaluare făcută de către specialişti din domeniu), a anunţat forul ştiinţific după Adunarea Generală din 17 septembrie.
Adunarea Generală a Academiei Române a discutat principiile care trebuie să stea la baza evaluării cercetătorilor, a institutelor şi a proiectelor de cercetare.
„Avem în vedere reviste al căror model economic se bazează pe taxe plătite de către autori, astfel încât venitul editurii depinde direct de numărul articolelor acceptate, şi care prezintă mai multe dintre următoarele caracteristici:
- publică în exces numere speciale, încredinţate unor editori invitaţi cu experienţă profesională şi vizibilitate internaţională reduse;
- au un timp de procesare editorială (turnaround time – timpul scurs de la primirea articolului şi până la acceptarea acestuia) extrem de scurt, deloc compatibil cu un proces de peer-review temeinic şi serios;
- au o rată de respingere mică în raport cu normele disciplinei, mult sub cea a revistelor ştiinţifice consacrate, ceea ce sugerează un grad redus de selectivitate şi de interes pentru valoarea ştiinţifică a manuscriselor;
- sunt caracterizate de un procent exagerat de mare de autocitări şi de citări intra-editură (citări încrucişate între revistele aceleiaşi edituri);
- recurg la campanii agresive prin e-mail de solicitare de manuscrise (inundând cercetătorii cu spam academic şi adresându-se adesea unor cercetători al căror domeniu de activitate nu are legătură cu profilul revistei)”.
Conform Biroului Prezidiului Academiei Române, „toate aceste aspecte caracterizează modul de operare al aşa-numitelor reviste prădătoare şi al fabricilor de articole, practicante ale unui model de afaceri care urmăreşte în primul rând profitul obţinut de pe urma publicării rapide şi fără discernământ a unui volum imens de articole, pe baza unui proces superficial de peer-review, menit să identifice şi să disemineze rezultatele ştiinţifice cu adevărat valoroase”.
„Academia Română consideră că este greu de acceptat ca o bună parte din bugetul alocat cercetării din institute şi universităţi, şi aşa departe de a fi satisfăcător, să fie consumată pe taxele, deloc neglijabile, de publicare a articolelor”, subliniază aceasta.
Academia Română încurajează cercetătorii, în special pe cei tineri, să opteze pentru reviste ştiinţifice consacrate, caracterizate de un proces autentic de evaluare ştiinţifică, şi să nu se lase ademeniţi de tentaţia publicării rapide în reviste care doar mimează acest proces, chiar dacă revistele în cauză au indicatori scientometrici mari, obţinuţi însă ca rezultat al unor strategii editoriale discutabile. Dacă decizia de publicare în astfel de reviste este determinată de dorinţa legitimă de a împărtăşi rezultatele ştiinţifice unui public cât mai larg, reamintim că accesul deschis nu presupune neapărat plata unei taxe: cele mai multe reviste consacrate permit depunerea manuscrisului în arhive deschise (e.g., arXiv, arhive instituţionale), există reviste de calitate cu acces deschis fără taxe pentru autori, iar numeroase jurnale ştiinţifice oferă opţiunea Open Access după acceptarea articolului, în urma unui proces de peer-review riguros.
În această perspectivă, „Academia Română recomandă universităţilor şi institutelor de cercetare să încurajeze şi să susţină cercetarea de calitate, care conduce la un progres al cunoaşterii, cu rezultate publicate în reviste cu un bun renume, şi nu supraproducţia ştiinţifică, fără relevanţă şi publicată în reviste care doar simulează un proces editorial serios. Facem apel la îndrumătorii de doctorat să explice tinerilor că aceste reviste sunt deosebit de dăunătoare pentru climatul academic şi de cercetare şi să nu accepte elaborarea tezelor de doctorat pe baza unor asemenea publicaţii”.
De asemenea, Academia Română a costatat, în ultimii ani, „o proliferare periculoasă a congreselor/ conferinţelor internaţionale prădătoare care, şi ele, contribuie la falsificarea CV-urilor cercetătorilor”.
„În condiţiile în care majoritatea indicatorilor scientometrici (cum ar fi factorul de impact, scorul de influenţă sau indicele Hirsch) sunt în mod clar influenţaţi de astfel de practici editoriale discutabile, Academia Română propune reducerea ponderilor atribuite acestor indicatori în evaluarea cercetătorilor, a proiectelor de cercetare şi a instituţiilor de cercetare, precum şi trecerea la un proces de evaluare calitativă cu respectarea principiilor Acordului european privind reforma evaluării cercetării (CoARA, 2022), în care accentul să se pună pe valoarea, impactul şi relevanţa rezultatelor cercetării şi nu pe formule aritmetice goale de conţinut. Evaluarea unui cercetător şi a unui institut trebuie să se bazeze, în primul rând, pe calitatea publicaţiilor/ brevetelor/ patentelor, pe ceea ce aduc cu adevărat nou şi original. Dincolo de numărul citărilor, relevantă este şi calitatea lor, care poate fi, la rândul ei, evaluată: cine, cum şi în ce jurnal citează o anumită lucrare”, este concluzia Academiei Române.
Medikatv.ro
