Maşinile electrice au schimbat inclusiv modul în care încetinim. Dacă la un automobil convenţional apăsarea pedalei de frână înseamnă în principal transformarea energiei de mişcare în căldură prin intermediul discurilor şi plăcuţelor, o maşină electrică poate recupera o parte din această energie şi o poate trimite înapoi către baterie. Frânarea regenerativă reduce astfel utilizarea frânelor convenţionale, dar nu elimină forţele care trebuie transmise între automobil şi asfalt. Iar aici intră în scenă anvelopele.
În timpul regenerării, motorul electric funcţionează ca generator şi opune rezistenţă mişcării maşinii. Energia cinetică este transformată în energie electrică, iar automobilul încetineşte. La unele modele, efectul poate fi suficient de puternic încât să permiteţi maşinii să ajungă aproape până la oprire fără să apăsaţi pedala de frână, sistem cunoscut în general drept „one-pedal driving”.
Pentru anvelope însă, faptul că nu sunt folosite la fel de intens discurile şi plăcuţele nu înseamnă că frânarea a dispărut. Forţa necesară decelerării este transmisă tot prin suprafaţa de contact dintre anvelopă şi carosabil. Cu cât decelerarea regenerativă este mai puternică şi mai frecventă, cu atât solicitările longitudinale suportate de anvelope pot deveni mai importante.
Contează însă şi puntea prin care automobilul recuperează energia. La o maşină electrică cu un singur motor, regenerarea se realizează în principal prin puntea antrenată de acesta. În consecinţă, anvelopele respective pot suporta atât solicitările produse de acceleraţie, cât şi o parte importantă dintre cele generate la decelerare.
Situaţia devine mai complexă în cazul automobilelor electrice cu două sau mai multe motoare. Modul în care este distribuită frânarea regenerativă depinde de arhitectura şi calibrarea fiecărui model. În plus, atunci când este necesară o decelerare mai puternică, sistemul poate combina regenerarea cu frânele convenţionale. De aceea, nu există o regulă universală potrivit căreia toate maşinile electrice vor uza mai repede anvelopele din faţă sau pe cele din spate.
Stilul dumneavoastră de condus are, la rândul său, o influenţă importantă. O regenerare progresivă, obţinută prin ridicarea lină a piciorului de pe acceleraţie, solicită diferit anvelopa faţă de trecerile repetate şi bruşte de la acceleraţie puternică la o decelerare regenerativă intensă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru automobilele convenţionale: modul în care acceleraţi, frânaţi şi abordaţi virajele poate modifica substanţial durata de viaţă a unui set de anvelope.
Frânarea regenerativă nu trebuie însă privită izolat atunci când observaţi o uzură rapidă sau neuniformă. Maşinile electrice sunt adesea mai grele decât modele comparabile cu motoare termice din cauza bateriei de tracţiune, iar motoarele electrice pot furniza un cuplu ridicat aproape instantaneu. Presiunea incorectă, geometria roţilor, stilul de condus şi lipsa permutării anvelopelor, acolo unde aceasta este permisă de producător, pot contribui şi ele la uzură.
Tocmai de aceea merită să verificaţi periodic nu numai adâncimea profilului, ci şi modul în care acesta se uzează pe fiecare punte. Diferenţele pronunţate între anvelope (fie ele anvelope vară, anvelope iarnă sau anvelope all-season) sau uzura accentuată pe anumite zone ale benzii de rulare pot indica o problemă de presiune, geometrie sau exploatare şi nu trebuie puse automat pe seama frânării regenerative.
Un automobil electric poate menaja considerabil plăcuţele şi discurile de frână datorită recuperării energiei, dar anvelopele rămân elementul prin care toate forţele de acceleraţie şi deceleraţie ajung la carosabil. Regenerarea poate influenţa astfel uzura lor, mai ales pe puntea implicată în recuperarea energiei, însă efectul real depinde de automobil, de intensitatea regenerării şi, nu în ultimul rând, de felul în care conduceţi.
Medikatv.ro
