Aproape jumătate dintre copiii pentru care se dispune măsura plasamentului mai au cel puţin un frate sau o soră în aceeaşi situaţie. O treime dintre aceşti copii trăiesc în sistemul de protecţie specială separat de fraţii lor. Asociaţia SOS Satele Copiilor România a lansat, împreună cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, primul studiu realizat în România cu privire la situaţia fraţilor din sistemul de protecţie specială, în cadrul unei conferinţe ce a avut loc joi, 24 noiembrie.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Au participat la conferinţa de presă doamna Oana Ţoiu, Secretar de Stat la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, doamna Gabriela Coman, Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, domnul Bogdan Simion, Preşedintele Federaţiei ONG-urilor pentru Copil - FONPC, doamna Diana Podaru, Director General al Asociaţiei SOS Satele Copiilor România, şi domnul Alexandru Toth, autorul studiului, de la Asociaţia Sociometrics – Grupul de Analiză Socială şi Economică, care a prezentat cele mai importante date şi concluzii ale analizei privind situaţia fraţilor aflaţi în sistemul de protecţie specială în România.

Situaţia grupurilor de fraţi aflaţi în sistemul de protecţie specială reprezintă o temă de interes deosebit, în condiţiile în care potrivit datelor rezultate din studiul realizat de Asociaţia Sociometrics – Grupul de Analiză Socială şi Economică, în cadrul proiectului implementat de Asociaţia SOS Satele Copiilor România, aproape jumătate dintre copiii pentru care se dispune măsura plasamentului mai au cel puţin un frate sau o soră în aceeaşi situaţie, iar o treime din aceşti copii trăiesc în sistemul de protecţie specială separat de fraţii lor.

Potrivit prevederilor legislaţiei naţionale din domeniul protecţiei drepturilor copilului, la stabilirea unei măsuri de protecţie specială trebuie avute în vedere cu prioritate atât „plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă”, cât şi „menţinerea fraţilor împreună”.

Studiul realizat la iniţiativa Asociaţiei SOS Satele Copiilor România îşi propune să identifice şi să analizeze practicile instituţionale privind plasamentul grupurilor de fraţi, cauzele care conduc la separarea lor, dar şi obţinerea unor date cantitative referitoare la numărul copiilor din sistem care aparţin unor grupuri de fraţi.

Rezultatele studiului reprezintă un instrument deosebit de util ce va fi avut în vedere la elaborarea unui cadru instituţional unitar care să vină atât în sprijinul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, cât şi al organizaţiilor neguvernamentale care oferă servicii de protecţie specială în case de tip familial, astfel încât să fie asigurată efectiv punerea în practică a principiului menţinerii fraţilor împreună.

Iniţiativa SOS Satele Copiilor România vine în continuarea unor demersuri similare, deja implementate la nivelul altor state în care această organizaţie activează, ea reprezentând totuşi o premieră pentru ţara noastră.

Concluziile studiului reprezintă rezultatul unui amplu proces de consultare cu reprezentanţi ai DGASPC, dar şi cu alte ONG-uri care activează în domeniul protecţiei drepturilor copilului, soluţiile identificate împreună cu aceştia indicând faptul că pentru această categorie de beneficiari casele de tip familial reprezintă cea mai bună alternativă soluţie de plasament în cazul grupurilor de fraţi, iar nevoia de formare a unui personal specializat în acest domeniu este o necesitate obiectivă.

Despre studiu

Studiul privind Situaţia fraţilor aflaţi în sistemul de protecţie specială din România a fost realizat de Asociaţia Sociometrics – Grupul de Analiză Socială şi Economică, în cadrul proiectului „Lobby and Advocacy Activities for Developing a National Supportive Legislative Frame for NGOs Providing Family Care Services”, implementat de Asociaţia SOS Satele Copiilor România, cu sprijinul organizaţiei internaţionale SOS Children’s Villages.

Studiul s-a bazat pe analiza unor date calitative şi cantitative generate în şapte judeţe – Bacău, Constanţa, Ialomiţa, Mehedinţi, Arad, Cluj, Sibiu –, plus Sectorul 4 din Bucureşti, unde au fost organizate focus-grupuri cu specialişti din cadrul Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, cu reprezentanţi ai unor ONG-uri care oferă servicii de protecţie specială copiilor cu măsură de plasament, cu copii aparţinând unor grupuri de fraţi din sistemul de protecţie, precum şi 15 interviuri cu părinţi biologici care au mai mulţi copii aflaţi în plasament.

Totodată, a fost realizată o analiză a documentelor din dosarele copiilor aparţinând unor grupuri de fraţi, pentru care a fost instituită o măsură de protecţie specială.

De asemenea, cercetarea cantitativă a inclus şi utilizarea datelor generate prin programul CMTIS (Child Monitoring and Tracking Informational System), administrat de ANPDCA.

Datele care au stat la baza analizei  din studiu au inclus în final 7074 de copii pentru care a fost instituită o măsură de protecţie specială, dintr-un total de 9077 de copii aflaţi în sistemul de protecţie specială, în şapte judeţe şi Sectorul 4 al Capitalei, la sfârşitul anului 2014.

Limitările studiului au ţinut de imposibilitatea extrapolării rezultatelor obţinute din cele opt analize la nivelul întregii ţări, dar şi de metoda de identificare a grupurilor de fraţi în funcţie de datele personale ale mamei, precum şi cea de identificare a plasamentului împreună/separat a fraţilor pe baza numelui unităţii de servicii. De asemenea, datele disponibile au permis analiza doar pentru fraţii după mamă şi doar pentru cei care sunt în sistemul de protecţie. Restul copiilor, care au acelaşi tată dar mame diferite, rămaşi în familia de origine sau care au părăsit deja sistemul, nu au putut fi incluşi în analiză. De asemenea, datele nu au permis analizarea influenţei unui factor important în ce priveşte plasamentul grupurilor de fraţi, şi anume momentul în care au intrat în sistem, respectiv dacă au intrat toţi în acelaşi moment sau dacă au intrat pe rând, la momente diferite.--

SOS Satele Copiilor România este o organizaţie neguvernamentală care are ca scop asistarea şi sprijinul acordat copiilor separaţi de familie sau aflaţi în risc de separare. De 20 de ani, prin trei programe naţionale desfăşurate în Bucureşti, Cisnădie (Sibiu) şi Hemeiuş (Bacău), angajaţii şi voluntarii asociaţiei oferă îngrijire alternativă de calitate pentru aceşti copii, prin servicii cu componentă de creştere şi îngrijire de tip familial în comunităţi de tineri. Bazându-se pe spiritul Convenţiei ONU privind Drepturile Copiilor, SOS Satele Copiilor sprijină drepturile celor mici şi crede cu tărie în ideea că ei se dezvoltă cel mai bine într-un mediu familial. Astfel, prin Centrul de Consiliere şi Sprijin pentru Copii şi Părinţi, organizaţia ajută familiile dezavantajate să aibă grijă de copii pentru a evita separarea, prin întărirea capacităţii lor de a-i proteja şi îngriji pe cei mici. Pentru fiecare copil inclus în programele asociaţiei sunt realizate planuri individualizate. Cei care au pierdut îngrijirea familiilor biologice sunt preluaţi şi plasaţi în familii SOS, care asigură îngrijire individualizată, promovând dezvoltarea, educaţia şi sănătatea fiecărui copil.

Asociaţia Sociometrics – Grupul de Analiză Socială şi Economică sprijină sectorul nonprofit în implementarea şi creşterea impactului proiectelor de dezvoltare prin cercetări şi analize sociale şi economice. ONG-ul acţionează ca un centru de resurse pentru alte organizaţii nonprofit, precum şi pentru organizaţiile care finanţează proiecte sociale, oferind în principal servicii de cercetare socială, evaluare şi consultanţă. Realizează cercetări sociale şi economice prin culegere şi analiză de date primare şi secundare, oferă consultanţă în dezvoltarea de metodologii de cercetare şi evaluare, în fundamentarea şi orientarea proiectelor şi programelor sociale, în dezvoltarea programelor de marketing social; evaluează şi monitorizează proiecte sau programe; elaborează strategii de dezvoltare comunitară, locală şi regională.

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie este autoritatea centrală română în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copiilor, care asigură urmărirea şi controlul modului de aplicare şi respectare a drepturilor acestora, la nivel naţional, precum şi coordonarea activităţilor desfăşurate de persoane juridice de drept public sau privat în acest domeniu. De asemenea, asigură cadrul normativ necesar în vederea armonizării legislaţiei interne în materia protecţiei drepturilor copilului şi adopţiei cu normele şi principiile prevăzute de tratatele şi convenţiile internaţionale din care România face parte, precum şi în vederea aplicării efective a acestora.

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Conținutul acestui comunicat de presă este în întregime responsabilitatea autorului său. News.ro nu își asumă în niciun fel responsabilitatea pentru acuratețea informațiilor prezentate sau a modului de redactare a comunicatului.