Atunci când oamenii vorbesc despre momentele memorabile de la premiile Oscar, ei menţionează de obicei discursuri celebre, aşa cum au fost cele rostite de Sacheen Littlefeather, Sally Field şi Cuba Gooding Jr. De-a lungul anilor au existat însă şi alte momente importante care au modelat ”ADN”-ul Oscarurilor din zilele noastre. Multe dintre ele s-au produs în absenţa obiectivelor camerelor de filmat, nu sunt cunoscute de publicul larg, însă efectele lor sunt de durată, afirmă Tim Gray, critic de film al revistei Variety.
Darryl F. Zanuck
Prima ceremonie de atribuire a premiilor Oscar a avut loc pe 16 mai 1929, la Hollywood Roosevelt Hotel, la trei luni după ce câştigătorii fuseseră anunţaţi. La fel cum absolvenţii de liceu îşi primesc diplomele, câştigătorii au urcat tăcuţi pe scenă, şi-au primit trofeele şi au coborât de pe scenă. Cei care au primit premii onorifice au procedat la fel. Acceptându-şi trofeul, Darryl F. Zanuck a făcut însă ceva radical: A rostit câteva cuvinte de laudă la adresa echipei de la Warner Bros. Astfel s-a născut discursul de acceptare a premiilor Oscar.
Televiziune
Gala premiilor Oscar a fost televizată pentru prima dată pe 19 martie 1953 şi a fost transmisă de postul NBC. În editorialul publicat în ziua următoare în revista Variety a fost menţionat ”remarcabilul autocontrol” al spectatorilor din sală, care nu şi-au fluturat mâinile către obiectivul camerei de filmat. Prezentatorul Bob Hope a citat pe scenă o descriere a televiziunii, făcută de Jack Warner (fondatorul studiourilor WB, n.r.) – ”o piesă de mobilier care stă şi se holbează la tine”. Audienţa galei din 1953 a fost de 34 de milioane de telespectatori, potrivit revistei Time, iar acea transmisiune în direct a reuşit să aducă show-ul în casele telespectatorilor într-o manieră mult mai cuprinzătoare în comparaţie cu radioul şi buletele de ştiri difuzate în cinematografe înainte de debutul proiecţiilor (newsreel, n.r.). Contractele cu posturile de televiziune au devenit în anii care au urmat de-a dreptul cruciale pentru programul şi economia Academiei de film americane (American Motion Pictures Arts and Sciences - AMPAS), instituţia care decernează premiile Oscar.
A existat o egalitate legendară
Katharine Hepburn şi Barbra Streisand s-au clasat la egalitate la categoria ”cea mai bună actriţă” în 1968 pentru rolurile pe care le-au interpretat în filmele ”The Lion in Winter” respectiv ”Funny Girl”. În istoria premiilor Oscar au existat şase egalităţi, iar aceasta a fost cea de-a treia. A fost o egalitate între două legende şi a subliniat cel mai bine faptul că voturile acumulate la premiile Oscar pot fi uneori foarte apropiate. Regretatul jurnalist Julian Myers a spus că şi-a completat buletinul de vot în 1968 şi intenţiona să îl transmită la poştă în ultima zi de votare. Însă în acea zi a rămas blocat în trafic şi a ratat termenul limită pentru depunerea buletinului de vot. ”Am votat pentru una dintre acele două femei, dar nu voi spune niciodată pentru care dintre ele. Dar, dacă aş fi depus buletinul la poştă la timp, doar una dintre ele ar fi câştigat premiul Oscar”, a declarat Julian Myers. Acele egalităţi şi dezvăluirea cu iz de anecdotă a lui Julian Myers le reamintesc americanilor faptul că fiecare vot contează.
Screeners (copiile unor filme transmise de marile studiouri criticilor de cinema în scop de prezentare, înainte de lansarea peliculelor în cinematografe, n.r.)
În 1984, Curtea Supremă din Statele Unite a decis că noile dispozitive-minune din acea vreme, casetele video, pot fi utilizate în locuinţele americanilor. Marile studiouri au luptat pentru a le interzice, spunând că acele casete video reprezintă o încălcare a drepturilor de autor. Însă, în cele din urmă, studiourile hollywoodiene au înţeles că pot să facă bani de pe urma noii invenţii. Iar în anul 1988, câţiva independenţi au înţeles că noile casete video reprezintă un instrument mai ieftin şi mai eficient pentru ca filmele lor să fie vizionate de membrii cu drept de vot din Academia de film americană. Marile studiouri au copiat foarte repede reţeta-minune, iar în anul următor, votanţii au fost pur şi simplu ”inundaţi” cu casete video (şi, ulterior, cu DVD-uri). Ironia – nerostită de nimeni – constă în faptul că, acum, angajaţii din industria filmului vizionează peliculele nominalizate la Oscar fără să mai păşească într-un cinematograf.
O scurtă readucere cu picioarele pe pământ
Filmul ”Shutter Island”, regizat de Martin Scorsese, trebuia să aibă premiera în noiembrie 2009, însă Paramount a anunţat că pelicula va fi în cele din urmă lansată în februarie 2010. ”Specialiştii în Oscar” au reacţionat imediat, inundând internetul cu speculaţii potrivit cărora acel film ”trebuie să fie cu adevărat foarte prost”. Potrivit lui Brad Grey, unul dintre producătorii de la Paramount, criza mondială a determinat studioul să îşi regândească programul lansărilor, iar noua dată era mai convenabilă. Timpul a arătat că a fost o decizie înţeleaptă. Filmul ”Shutter Island” a fost apreciat de criticii de cinema şi a fost foarte popular în rândul publicului, generând încasări de aproape 300 de milioane de dolari pe plan mondial. Succesul peliculei a reamintit experţilor în Oscaruri că premiile nu ar trebui să fie întotdeauna primul criteriu ce trebuie avut în vedere atunci când vine vorba să mergi la cinematograf pentru a vedea un film.
Cea de-a 89-a gală de decernare a premiilor Oscar va avea loc pe 26 februarie la Dolby Theatre din Los Angeles. Gala va fi transmisă în direct de postul american ABC şi va fi difuzată în peste 225 de ţări şi teritorii din întreaga lume.
Evenimentul va fi prezentat de Jimmy Kimmel.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
