Românii s-au schimbat mult în ultimii 26 de ani, mai ales generaţia tânără, occidentalizată şi mai fericită decât cea de la finalul anilor 1980, spune ambasadorul Israelului în România, Tamas Samash, într-un interviu pentru News.ro. Chiar dacă sunt progrese în ceea ce priveşte asumarea greşelilor din trecut, inclusiv a derapajului legionar, România mai are de corectat viciile din sistemul de sănătate, pe care medicii israelieni veniţi la Bucureşti după Colectiv le-au semnalat, efort în care Israelul este pregătit să ajute autorităţile române. În ceea ce priveşte capacitatea Occidentului de a face faţă noului terorism, care a mutat inamicul în interior, Tamar Samash nu este atât de optimistă.
Ambasadorul Israelului la Bucureşti, Tamar Samash, a vorbit,în interviul acordat agenţiei de presă News.ro, despre relaţia culturală dintre România şi Israel, în preajma Târgului Internaţional de Carte Bookfest, unde invitaţi de onoare sunt scriitorii israelieni, despre cum s-au schimbat românii în ultimii 26 de ani de postcomunism, dar şi despre noua paradigmă a terorismului care a lovit Europa, în care inamicul s-a mutat în interiorul societăţilor europene.
Tamar Samash a comentat şi ultimul mare subiect de pe agenda publică a României, problemele cronice din sistemul de sănătate.
Prezentăm interviul integral acordat agenţiei News.ro de ambasadorul Israelului la Bucureşti
Reporter: Excelenţa Voastră, mulţumesc pentru deschidere şi pentru că aţi acceptat acest dialog înaintea deschiderii Târgului de Carte Bookfest, unde unii dintre cei mai importanţi scriitori ai Israelului sunt invitaţii de onoare. Permiteţi-mi să încep chiar cu acest subiect. Ce înseamnă prezenţa la Bucureşti a scriitorilor israelieni?
Tamar Samash: Să începem cu acest fapt, că Israelul este invitatul de onoare al Bookfest. Vreau să spun de la început că este o mare onoare şi plăcere să fim la acest important târg şi să avem oportunitatea de a arăta multiplicitatea şi bogăţia literaturii israeliene. Vă spun un secret: am invitat mai mulţi scriitori israelieni să participe şi am avut mai mult de 10 răspunsuri pozitive, astfel încât a trebuit să alegem care dintre ei să vină. A fost o mare oportunitate, chiar şi în Israel a fost percepută astfel de către scriitori.
Reporter: Credeţi că, din punct de vedere cultural, România şi Israel au teme comune? Se adresează aceluiaşi tip de public, poate împărtăşind subiecte sau experienţe similare?
Tamar Samash: Nu sunt sigură de asta. Când vine vorba despre nivelul personal, sigur, vorbim despre fiinţe umane şi despre emoţii umane. Chiar dacă avem multe în comun, în literatură e puţin diferit. Literatura israeliană este foarte tânără, a început acum 60, 70 de ani, odată cu crearea statului Israel. La început a fost ceea ce eu numesc povestea ”noastră”, a comunităţii şi treptat, puţin câte puţin, a început să fie o povestea ”mea”, a lucrurilor care sunt mai personale. Sentimentele sunt diferite, peisajele, imaginile sunt diferite. De fapt, chiar dacă aceste două culturi sunt diferite, avem în Israel o sub-cultură a celor care provin din România şi păstrează relaţii cu România, dar asta nu înseamnă că întreaga civilizaţie a fost influenţată de literatura şi de cultura române.
Reporter: Care este scriitorul israelian contemporan pe care îl preferaţi?
Tamar Samash: Acesta ar fi Amos Oz.
Reporter: Fiica lui va veni la Bookfest.
Tamar Samash: Da, Fania Oz va veni şi va prezenta o carte pe care au scris-o împreună, despre limbă, ceea ce e foarte interesant, pentru că limba ebraică este o limbă foarte veche, are mai mult de 2.000 de ani. Când văd Biblia, care a fost scrisă acum mai bine de 2.000 de ani, pot citi direct, este aceeaşi limbă, dar trebuie dezvoltată acum, îmbogăţită cu termeni moderni. De pildă, avem un cuvânt în Biblie pentru electricitate, dar pentru computer, nu avem. Trebuie inventate noi cuvinte, care să se adapteze acestei noi lumi.
Reporter: Sunteţi familiarizată cu literatura română şi, dacă da, aveţi un autor preferat?
Tamar Samash: Ştiu câţiva scriitori români, nu îmi amintesc numele lor acum, exceptându-l pe cel al Anei Blandiana, care este scriitorul meu preferat. L-am citit în traducere, am citit câteva romane poliţiste, cărţi mai vechi.
Reporter: Într-o anumită perioadă a istoriei, între cele două războaie mondiale, au existat scriitori români care au avut convingeri de extremă dreaptă, pro-naziste. Unul dintre ei este Mircea Eliade.
Tamar Samash: Îl ador pe Mircea Eliade, pentru scrierile de mitologie.
Reporter: Este o dezbatere, zilele acestea, şi aş vrea să ştiu ce credeţi despre felul în care convingerile politice afectează opera unui autor. În cazul lui Eliade, convingerile politice i-au afectat opera?
Tamar Samash: E foarte complicat. Am studiat mitologia lui Eliade. Ador muzica lui Wagner, care şi el a fost un adept (al nazismului). Sunt mari filosofi, de asemenea, şi mari scriitori francezi care au fost antisemiţi. Nu cred că o piesă de artă poate fi judecată numai în funcţie de convingerile politice ale autorului. Ea are propria valoare şi trebuie să ţii cont că acea persoană a avut idei diferite. Astăzi sunt umorişti foarte cunoscuţi, în Franţa şi în Belgia, care sunt rasişti: persoanele de culoare, arabii, evreii sunt cu toţii descrişi în termeni rasişti, dar asta nu înseamnă că aceste momente de umor nu au o valoare pentru ţara respectivă. Chiar şi filmele lui Walt Disney.
Reporter: Credeţi că, în general, un scriitor poate fi, trebuie să fie angajat politic?
Tamar Samash: Este important. Chiar dacă nu suntem de acord cu el, e important ca un scriitor, un cineast, un jurnalist, să scrie ce gândeşte, chiar dacă nu suntem de acord.
Reporter: Şi este important să fie implicat în societate?
Tamar Samash: Este important. Este şi o vorbă: ”Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi lupta pentru dreptul tău de a o spune”.
Reporter: Un alt scriitor român, al cărui destin s-a intersectat cu cel al lui Mircea Eliade, este Mihail Sebastian. Opera lui este redescoperită de câteva decenii şi larg apreciată. Una dintre frazele-cheie ale lui Sebastian este ”Sunt evreu român, născut la Dunăre”. Credeţi că etnicitatea mai este, astăzi importantă, definitorie pentru identitatea cuiva?
Tamar Samash: Da. Nu alegi să te naşti evreu, dar nu te poţi eschiva de la asta. Şi dacă tu nu vrei, ceilalţi îţi vor aminti. E ceva ce, chiar dacă nu eşti foarte religios , chiar dacă nu te simţi apropiat de religia sau de comunitatea evreieşti, este parte din ceea ce eşti.
Reporter: Şi dacă am ajuns în acest punct: o schimbare de paradigmă în lumea de astăzi este această nouă faţă a terorismului, care a lovit în inima Europei, în Franţa şi în Belgia, arătând că duşmanul nu mai este ”afară”.
Tamar Samash: Pentru ei, duşmanul este societatea occidentală, cine nu are aceeaşi credinţă, cine nu trăieşte foarte strict după regulile Islamului, şi poate fi şi un musulman cel care nu trăieşte în acord cu legea Islamului. E o situaţie foarte periculoasă. Până acum, când teroristul era ”în afară”, când era în Israel sau în Africa sau în Afganistan, Europa era destul de în siguranţă şi nu se gândea la pericolul acestui radicalism. Astăzi, loveşte peste tot şi nimeni nu mai este în siguranţă.
Reporter: Sunt ţările occidentale pregătite să lupte contra unui astfel de duşman, din interior?
Tamar Samash: Da, dar nu sunt convinsă că ştiu cum.
Reporter: Cum?
Tamar Samash: Asta este problema. Pentru mai bine de 70 de ani, în Europa a fost pace: cei mai mari inamici de odinioară, Germania, Franţa şi Marea Britanie sunt prieteni, aliaţi astăzi. În mintea lor, sunt gata să lupte pentru a se apăra, dar nu au nici mijloacele şi nici nu ştiu cum. Trebuie să se unească şi să găsească mijloacele de a lupta cu acest pericol.
Reporter: Aţi copilărit în Franţa, aţi studiat la Paris, aţi fost ambasador la Bruxelles şi Luxemburg. În viziunea dumneavoastră, cum s-a modificat profilul imigrantului?
Tamar Samash: La început, erau muncitori, musulmani venind din ţări africane, care au venit să muncească în Franţa sau în Belgia sau în alte ţări ale Europei. În Germania, vorbim despre muncitorii care veneau din Turcia. Şi-au stabilit o bază şi problema este că, imediat, au demonstrat că nu vor să se integreze, au rămas între ei, creând aceste ghetouri ale celor veniţi şi care nu au încercat să se integreze în societăţile în care trăiesc. Era deja o problemă, acum 10, 15 ani, dar, în numele democraţiei, al drepturilor de a alege şi de a trăi fiecare în felul lui, societăţile occidentale nu i-au forţat să se integreze. Astăzi, aceste valuri de imigranţi, ale muncitorilor care îşi caută de lucru, ale refugiaţilor, nu pot să fie deja asimilaţi persoanelor care sunt deja acolo.
Reporter: O soluţie ar fi, aşadar, integrarea.
Tamar Samash: Da. Gândiţi-vă la români, portughezi, evrei, cei care au venit în Europa în anii 1950. Nu a fost o problemă. Singura lor dorinţă a fost să se intregreze în societăţile în care veniseră şi să devină parte din acestea. Diferenţa faţă de aceste ultime valuri de imigranţi, care vin din ţările arabe şi africane, e că ei exportă cultura lor cu ei, ceea ce este bine, dar nu vor să se integreze în societăţile în care ajung, ba chiar încearcă să distrugă aceste societăţi din interior, sa adapteze societatea care îi primeşte la nevoile lor, când de fapt ar trebui să îşi adapteze nevoile societăţii.
Reporter: Întorcându-ne la Orientul Mijlociu, în ceea ce astăzi e cel mai fierbinte punct al lumii, Siria. Pe teritoriul Siriei de astăzi e considerat a fi leagănul teroriştilor. O întrebare pe care mulţi şi-o pun este de ce Israelul e atât de precaut.
Tamar Samash: Noi nu suntem parte a problemei. De ani de zile, ni se spune că dacă acest conflict dintre Israel şi Palestina ar fi rezolvat, atunci totul ar fi în regulă. Adevărul este că noi nu suntem parte a acestei probleme, sunt războie inter-arabe, între sunniţi şi şiiţi şi între felurile diferite de a trăi Islamul, iar noi nu vrem să fim parte a acestui război. Avem felul nostru de a-i primi pe cei care au nevoie de ajutorul nostru, sunt refugiaţi din Siria care trec frontiera şi, dacă sunt răniţi, vor să fie trataţi în spitalele din Israel. Nu vrem să intervenim acolo, nu suntem parte a acestui război.
Reporter: Ambasadorul Palestinei a spus recent că nucleul conflictelor din Orientul Mijlociu este conflictul dintre Israel şi Palestina. Care este punctul dumneavoastră de vedere şi care este scenariul realist de rezolvare a conflictului, dacă există unul?
Tamar Samash: Răspunsul la cea de-a doua întrebare este ”da” şi mă voi întoarce la el. Conflictul dintre Israel şi ţările arabe a început cu mult înainte de a exista orice ”problemă palestiniană”. Refuzul statelor arabe de a accepta existenţa statului Israel este cauza primară. Avem acorduri de pace cu Iordania, cu Egiptul. Nu spun că ne adorăm reciproc, dar există acorduri de pace care au funcţionat şi funcţionează în toată această ultimă perioadă în care Orientul Mijlociu e în această situaţie. Ce numim ”primăvara arabă” este ceva ce vine din interiorul lumii arabe şi nu există absolut nicio legătură cu acest conflict israelo-palestinian. A spune că soluţia la orice este rezolvarea acestui conflict nu e, politic, o bună definiţie a problemei. Este o posibilitate de a rezolva această dispută. Ştiţi că o condiţie principală este ca Israelul să se retragă din teritoriile ocupate: ne-am retras din Sinai, când am semnat tratatul de pace cu Egiptul, ne-am retras din Gaza, ne-am retras din unele zone ale Cisiordaniei. Retragerea din Gaza ne-a adus probleme şi nu ne-a condus la pace. Pentru că, şi revin la ce am spus mai devreme, soluţia primară este ca Israelul să fie acceptat, să se admită că există statul Israel, alături de statul palestinian.
Reporter: Aşadar, soluţia celor două state.
Tamar Samash: Soluţia celor două state, da, dar Palestina şi lumea arabă trebuie să admită că statul Israel este un stat evreu. Am fost foarte aproape de semnarea unui acord şi am putea fi din nou aproape. Cred că lumea arabă, şi nu vorbesc despre Siria, îşi doreşte să ajute Palestina să ajungă la un astfel de acord. În momentul în care Palestina se va simţi sprijinită de lumea arabă, sper, se va aşeza la masă şi va discuta cu noi.
Reporter: În timpul vieţii noastre?
Tamar Samash: În timpul vieţii noastre.
Reporter: Într-un interviu pentru Euronews, David Grossman, care a fost la Bucureşti la finalul anului trecut, spune că Israelul trebuie să permită poveştii palestiniene să i se infiltreze în conştiinţă. Şi citez: ”Trebuie să înţelegem ce îi face atât de furioşi, atât de plini de ură, încât să iasă în stradă şi să ne ucidă, de atâţia ani deja. Doar dacă permitem asta, poate nu vom mai fi în război”. Sunteţi de acord cu el sau este doar un punct de vedere literar?
Tamar Samash: Tind să fiu de acord cu el. Revin la prima întrebare: avem, în Israel, scriitori care sunt implicaţi politic şi scriitori care sunt mai puţin implicaţi politic. David Grossman este, de ani de zile, implicat politic. Şi sunt de acord cu el, şi iubesc ceea ce scrie. Este o persoană extraordinară şi un prieten extraordinar, pentru că îl cunosc de mult timp. Şi Amos Oz are convingeri similare. Da, trebuie să înţelegem ce îi face să ne urască atât de mult, dar, din nefericire, ce vedem în sistemul de educaţie palestinian este un îndemn la a ne urî, nu numai pe cei din Israel, ci pe evrei, în general. Se întâmplă şi în alte ţări arabe. Trebuie, din partea noastră, să le acceptăm narativul, ceea ce e puţin dificil, dar trebuie să fim ajutaţi. Uniunea Europeană, care plăteşte pentru sistemul de educaţie în teritoriile palestiniene sau alte organizaţii care sunt implicate în sistemul de educaţie să încerce să inverseze tendinţa şi să arate că noi nu suntem diavolul. Astăzi, copiii mici din teritoriile arabe sunt învăţaţi că Israel este diavolul şi e ceva ce ei învaţă de undeva. Noi nu suntem îngeri, dar suntem în situaţia unui conflict, suntem în război cu ei şi nu se pot aştepta să îi tratăm ca şi cum nu am fi inamici şi e dificil.
Reporter: Sunteţi în România de doi ani deja. Corectez: de opt luni. Nu sunteţi, însă, pentru prima dată aici, aţi mai fost la Bucureşti la finalul anilor 1980. Aţi fost martor al căderii comunismului. Cum s-a schimbat România în ultimii 26 de ani?
Tamar Samash: Extraordinar s-a schimbat. Dar nu România, România e aceeaşi, e frumoasă. Mă pot plimba pe străzi, cunosc locurile. Oamenii s-au schimbat. Îmi amintesc oameni trişti, singuratici, care mergeau înainte pe stradă. Astăzi, sunt aceşti tineri atât de occidentali în gândire. Locuiesc în apropiere de Herăstrău şi aud mereu muzică. Nu era aşa înainte. Puteai vizita ţara, dar era o ţară tristă. Astăzi, însă, e o ţară foarte deschisă. Aşa reuşesc să învăţ limba română, acum. Înainte, nu puteam, pentru că nu aveam cu cine vorbi, oamenii nu vorbeau cu străinii. Astăzi, e o plăcere.
Reporter: Există ceva ce nu vă place?
Tamar Samash: Nu încă.
Reporter: Ambasada Israelului la Bucureşti a luat deseori poziţie faţă de apariţiile publice ale unor persoane care au avut sau au poziţii antisemite, legionare: numirea Oanei Stănciulescu în Consiliul de Administraţie al TVR, de pildă. Credeţi că România a evoluat în ceea ce priveşte înţelegerea istoriei şi asumarea greşelilor?
Tamar Samash: Da, foarte mult şi sunt surprinsă să văd cât este România de diferită faţă de alte ţări, unde antisemitismul ascuns iese la suprafaţă. În România, nu este un curent social, este vorba despre unele persoane, dar se întâmplă. Trebuie să învăţăm tânăra generaţie ce este antisemitismul, ce este Holocaustul şi ce s-a întâmplat şi că s-a întâmplat şi aici. Trebuie să ştie asta, că România nu a fost o excepţie. În ceea ce priveşte poziţia în acest caz specific, cred că au fost multe persoane care au dezaprobat o asemenea persoană într-o astfel de funcţie. Nu voi interveni în politica românească, niciodată, dar în acest caz a fost vorba despre altceva.
Reporter: În ultima vreme, România s-a confruntat cu mari probleme în sistemul de sănătate, unele dintre ele dramatice. Israelul are un sistem medical eficient. Ce credeţi că ar trebui să facă autorităţile române?
Tamar Samash: Autorităţile române deja fac ceva. În timpul tragediei de la Colectiv, am avut aici medici din Israel şi ne-au spus că erau probleme în spitalele româneşti şi că vor să vină să ajute, să vină şi reprezentaţi români în Israel, să vadă cum anume lucrează. Deja s-au făcut nişte lucruri, au fost companii din Israel care au venit aici. Ştiu că noul ministru, care e numit de o perioadă scurtă, intenţionează să dezvolte noi spitale, să schimbe sistemul Vrem şi suntem pregătiţi să cooperăm.
Reporter: Aveţi încredere, zilele acestea, să mergeţi într-un spital românesc?
Tamar Samash: Depinde în ce spital. Medicii români sunt foarte buni, facilităţile nu sunt întotdeauna bune, asta e problema.
Reporter: E o problemă de sistem.
Reporter: Aveţi o specializare universitară în mass-media. Mai este, astăzi, presa o mare putere?
Tamar Samash: Desigur, dar nu în acelaşi fel ca atunci când am studiat eu. Astăzi avem internetul Facebook, Twitter, totul e diferit. Am fost purtător de cuvânt, astăzi, nu mai e nevoie de un purtător de cuvânt în felul în care era nevoie înainte, de cel care dădea jurnalistului ştirea. Astăzi, jurnaliştii vin la tine şi te întreabă dacă e adevărat, pentru că, de multe ori, ei ştiu înainte ca tu să ştii. Dar mass-media, social-media sunt instrumente extrem de importante astăzi, pentru ca mesajul tău să fie transmis. Din păcate, astfel se transmit şi alte mesaje.
Reporter: Este şi un pericol, totodată.
Tamar Samash: Da, este şi un pericol.
Reporter: E ultima întrebare. Aţi fi vrut să răspundeţi la ceva ce nu v-am întrebat?
Tamar Samash: ”Ce se întâmplă în Israel?” Israelul, fiind un stat democratic, are şi el problemele lui cu opoziţia, coaliţiile, cam ca în România. Lucrurile se schimbă foarte repede în Israel, dar cred că puterea, la fel ca slăbiciunea noastră, rezidă în sistemul democratic şi este un miracol că acest stat a fost creat acum 68 de ani, puţin câte puţin, de oameni veniţi din întreaga lume, din locuri care nu erau atât de democratice pe atunci, şi care au reuşit să creeze un astfel de stat.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
