Recordurile la baschet masculin în România, la aruncări de trei puncte – 24 - şi la total –75 – au împlinit 25 de ani. Au fost stabilite de Mircea Cristescu în turul sezonului 1991-1992, când juca la ”U” Cluj, în meciul cu Poli Iaşi. Actualul vicepreşedinte de la U BT Cluj a povestit, pentru News.ro, istoria celor două recorduri, dar şi despre cum a refuzat oferta de a juca în acea zi în prima ligă franceză.
În 12 octombrie 1991, la ora 10.00, pentru că aşa se jucau pe atunci meciurile din prima divizie de baschet masculin, Sala Sporturilor ”Horia Demian” din Cluj-Napoca, de 2.500 de locuri, era plină cam pe jumătate. Iar asta se întâmpla nu pentru că baschetul nu era iubit în oraş, ci pentru că la aceeaşi oră juca echipa de fotbal la câteva sute de metri distanţă, pe Stadionul ”Ion Moina”, demolat între timp pentru actualul ”Cluj Arena”.
Fanii s-au împărţit, s-au dus care la fotbal, care la baschet, iar filmare de la meciul de baschet Universitatea Cluj - Poli Iaşi nu există, tocmai din acest motiv: fotbalul. Şi doar TVR avea atunci posibilităţi de înregistrare.
Până la urmă, cine putea şti, în afara victoriei preconizate, ce s-ar mai putea întâmpla la un meci între ”U” şi o echipă care nu era Steaua sau Dinamo?
”Ţenter, Hnat, Rotaru, Sinevici, Pulbere, Olpretean, Rusu, Pintea, Mureşan, Cristescu, Roschnafsky, Sebestyen, Geomolean, şi antrenorii, Gheorghe Roman şi Liviu Moraru. Dumnezeu să-i ierte pe Gheorghe Roman şi Cătălin Rusu, oameni buni, care nu mai sunt cu noi”, recită Mircea Cristescu, după 25 de ani, echipa din acel meci.
Cristescu era sosit la Cluj de doar un an, din postura de campion cu Steaua Bucureşti, împreună cu Bruno Roschnafsky, iar echipei clujene i s-a alăturat tot atunci şi Mihai Sinevici, de la Dinamo. Deja se forma echipa care urma să spargă ”blocada” Steaua-Dinamo la titlurile naţionale (21 Steaua, 22 Dinamo).
”Eu venisem de la Steaua, am găsit o gaşcă nebună la Cluj, o echipă tânără, puternică, media de vârstă era pe la 22 de ani. Am intrat direct în focul cupelor europene, primul meci cu Panionios Atena (foto – n.r.). A fost o perioadă extraordinară, cu toţi băieţii de atunci”, povesteşte Mircea Cristescu.
În sezonul următor, cel cu pricina, 1991-1992, ”U” Cluj începea drumul spre primul său titlu naţional, iar ziua de 12 octombrie a reprezentat stabilirea a două recorduri pentru baschetul românesc, nedoborâte până acum – 24 de aruncări de la trei puncte şi 75 de puncte în total, reuşite de Mircea Cristescu.
Precedentul record la aruncări de trei puncte într-un singur meci din prima divizie din România îi aparţinea lui Petrică Brănişteanu (Steaua), cu 13 reuşite în 1986, el egalându-şi propriul record ulterior, în 1997, când juca la ICED Bucureşti (Soced), la 38 de ani.
”Ne doream să aducem toate recordurile la Cluj, aşa gândeam noi atunci. Cu două etape înaintea meciului cu Iaşi am jucat cu Dinamo. Atunci, ne-am înţeles toată echipa să jucăm pentru Roti (Horea Rotaru – n.r.), un foarte bun shooter (aruncător de trei puncte – n.r.). Recordul României în prima divizie era al lui Petrică Brănişteanu de la Steaua. Roti nu a reuşit să-l doboare. A venit meciul cu Iaşi, iar în minutul 4 aveam deja cinci aruncări marcate de la trei puncte. A fost time-out, iar atunci s-a decis să joace echipa pentru mine. Până la pauză aveam nouă aruncări de trei puncte, iar în repriza a doua mă gândeam că poate reuşesc să bat eu recordul. Am mai reuşit 15 aruncări”, rememorează Mircea Cristescu.
În prima repriză marcase 27 de puncte, iar în cea de-a doua 48, având şi trei aruncări libere pe lângă cele 15 aruncări de la trei puncte. Foile oficiale de joc se ţineau pe atunci ”de mână”, iar la masa oficială reuşitele lui de la trei puncte au fost înghesuite pe două rânduri şi aproape nu se mai înţelegea nimic în dreptul numărul 11 de la ”U”. Scor final, 125-58, iar foaia de joc este înrămată acasă la Mircea Cristescu (foto).
”Nu consider că este un record al meu personal. Sigur că este frumos să mă gândesc, dar fără blocajele făcute de Ghiţă Mureşan, Bubu Roschnafsky, Bobo Pintea sau Tibi Sebestyen, nu mai zic de pasele lui Sinevici, Roti sau Ţenter, nu aveam cum să stabilesc vreun record. De-asta spun că este recordul echipei, al Universităţii Cluj. A fost un moment frumos în timpul meciului, când la a 14-a aruncare, cea care însemna doborârea recordului lui Brănişteanu, ne-am bucurat cu toţii ca nişte copii. Asta era vârsta! Apoi, a înţeles şi sala despre ce e vorba şi a fost nebunie. Am dat o bere băieţilor, normal, aveam oricum o regulă în echipă, că în orice meci, cine marchează punctul 100 dă o bere. Eh, acum nu au fost 100 pentru mine, dar a meritat acea bere. Plus că atunci, din ce ştiu, recordul în prima ligă era al lui Horia Nicoară, care avea 67 de puncte. Era frumos să fi reuşit 77 de puncte în acel meci, nu pentru mine, ci pentru Ghiţă Mureşan, care avea numărul 77 pe tricou”, spune fostul shooter de la ”U”.
Cele 75 de puncte marcate de Mircea Cristescu în 1991 nu au fost atinse până în prezent în prima divizie a României sau Cupa României. A fost la un pas să doboare recordul chiar fostul lui coechipier, acum antrenor secund la U Banca Transilvania Cluj, Dorin Bobo Pintea, care a marcat 68 de puncte, tot într-un meci cu Iaşi la turneul final de la Oradea, 10 ani mai târziu.
În cupele europene însă, recordul de puncte marcate de un jucător român îi aparţine lui Costel Cernat, considerat cel mai mare jucător al României în perioada în care a evoluat pentru Steaua Bucureşti şi naţionala României, în urmă cu mai bine de trei decenii. În 1984, într-un meci de poveste cu Maccabi Tel Aviv, pierdut de Steaua (scor 103-114), Cernat a reuşit 63 de puncte, record absolut într-o perioadă în care în echipele româneşti nu exista infuzie de jucători străini.
”Eu n-am avut niciodată idoli, dar dacă este să vorbesc despre un model este Michael Jordan. Însă ceea ce a reprezentat Costel Cernat în baschetul românesc este unic, un model de jucător, mai ales ca aruncare, orice jucător din prezent ar avea de învăţat. Mai era şi Florin Ermurache, după părerea mea o extremă de nivel european”, consideră Mircea Cristescu.
Despre el se mai spune că este un stelist ”fugit” sau ”importat” la Universitatea Cluj. Depinde din ce parte a baricadei se văd lucurile. Ţine steagul performanţei la echipa din Transilvania şi după 26 de ani, câţi au trecut de când a făcut pasul, urmându-şi nu doar inima, ci şi pasiunea pentru baschet şi o facultate, la fel ca alţi jucători care au ales în acei ani clubul universitar.
”Întotdeauna am gândit cu sufletul, de-asta am ajuns şi la Cluj când eram campion al României cu Steaua. Nu voi uita niciodată de unde am plecat, dar acum aici e familia, casa şi sufletul meu. Dar să continuăm cu amintirile... La nici un an de când am ajuns la Cluj, în vara lui 1991 eram la lotul naţional, în Bucureşti şi am fost contactaţi împreună cu Ghiţă Mureşan şi Bubu Roschnafsky de cea mai puternică agenţie de impresariat din lume la acea vreme. Se spărsese blocada estică şi se uitau şi la noi. Kenny Grant, un mare agent de jucători, ne-a invitat la Intercontinental, am semnat cu agenţia. A fost omul care l-a dus pe Ghiţă Mureşan în NBA şi pe Bubu la Bamberg, în Germania. Eu am avut atunci prima ofertă de la Kenny Grant, să joc la Lyon chiar în acea toamnă, iar apoi şi ca invitat în NBA la un concurs de trei puncte”, îşi aminteşte Cristescu.
A refuzat oferta sosită chiar după meciul Pau Orthez – Universitatea Cluj: ”Meciul cu Pau a fost miercuri, iar joi dimineaţa în aeroport am primit oferta. Era pentru trei luni, cu 20.000 de dolari pe lună, bani mulţi atunci. Shooter-ul de la Lyon se accidentase, iar dacă aş fi confirmat urma un contract pe doi ani. Am refuzat. Repet, întotdeauna am gândit cu sufletul. Poate nici nu am avut atunci îndeajuns ambiţie să văd până unde pot ajunge. Sper să nu mă coste vreodată, nu pentru mine, ci pentru familia mea, faptul că am decis să nu merg pe partea asta, care putea deschide alte perspective financiare. În fine.... Am venit acasă, iar sâmbătă am jucat în acel meci cu Poli Iaşi, cu cele 24 de aruncări de la trei puncte şi 75 în total. Poate nimic nu e întâmplător în lumea asta”.
”U” Cluj a câştigat titlul în acel sezon, după care Ghiţă Mureşan a plecat la Pau Orthez şi de acolo în NBA, a urmat încă un titlu naţional, în 1993, al treilea venind în 1996, tot cu Cristescu în teren pentru ardeleni.
Apoi, a jucat la o singură echipă în străinătate, Dombovar, în Ungaria, unde a fost desemnat cel mai bun shooter din campionat, după care a revenit în ţară, dar nu la ”U”, ci la Târgu Mureş.
”Am mers la Mureş, pentru că la Cluj nu am fost dorit atunci. Era schimb de generaţii, se făcea o echipă puternică formată din tineri, mi-am văzut de drum. Am revenit acasă, la Cluj, după un an şi jumătate, în iarna lui 2000. Era antrenor Liviu Moraru, ne-am înţeles să ajut cât pot, erau cei tineri care ne doream să crească. Am mers în paralel şi ca jucător şi manager, dar era un cerc vicios. Nu poţi să judeci jucători şi antrenori şi tu eşti şi pe bancă, aşa că sezonul următor mi-am încheiat cariera de jucător, iar de atunci activez doar în managementul echipei”, continuă povestea.
Au urmat ani dificili, cu bătut la uşi pentru sponsorizări, cu fanii care doreau performanţă, dar nu prea era cu cine şi cu ce, cu planuri, victorii, dar şi multe eşecuri. Treptat, Mircea Cristescu a reuşit să găsească şi oameni de drum lung şi să aşeze drumul spre performanţă, iar în 2011 a venit al patrulea titlu pentru Cluj, singura echipă care a întrerupt supremaţia CSU Ploieşti, cu opt titluri naţionale consecutive (11 în total).
Mândria lui a fost cu totul alta, dar nu a renunţat la aruncarea de trei puncte în timpul antrenamentelor cu jucătorii, deşi era ”şef”.
”Aş intra şi acum pe teren la antrenamente. Terenul, baschetul au fost viaţa mea. Băieţii râd şi acum când îi provoc la concursuri de aruncări de la trei puncte. Eu încerc cumva să le arăt ce ştiu, în ce cred: puterea shooter-ului nu stă în cum se împinge din picioare, nu în mână, ci în minte. Shooter-ii adevăraţi sunt cu sânge rece, de-asta ei sunt liderii unei echipe de foarte multe ori. Degeaba ai o maşină ultramodernă dacă şoferul nu ştie ce să facă cu ea. Degeaba ai fizic extraordinar dacă nu ai psihic puternic şi dacă la antrenamente nu-ţi pui în cap să fii mai bun ca ieri. Iar dacă eşti lider, înseamnă să ai un mare spirit de sacrificiu. Nu tu contezi, ci să pui în valoare echipa ta, iar dacă e nevoie, da, tu îţi asumi responsabilitatea de a închide un meci. Pierzi sau câştigi, dar ţi-o asumi. Atitudinea şi caracterul fac diferenţa dintre a pierde şi a câştiga, nu calităţile fizice, iar în ultimii ani am întâlnit asta la doi oameni, foştii noştri jucători Mihai Silvăşan, acum antrenorul nostru, şi Paul Chetreanu”, spune Mircea Cristescu.
Ce înseamnă acest record care a împlinit un sfert de secol?
”Înseamnă mult pentru baschetul românesc, nu doar pentru mine, arată o istorie frumoasă, mă gândesc că poate nu va fi doborât niciodată şi nu spun asta cu aroganţă, ci pentru că baschetul s-a schimbat enorm. În prezent, o echipă întreagă nu marcheză 24 de aruncări de la trei puncte, atât de mult s-a schimbat dinamica în apărare, în atac, în scheme şi spun asta cu tot respectul. Atunci era o perioadă mai romantică. Cel mai tare m-ar bucura să sărbătoresc cu jucătorul, mai ales român, care l-ar doborî. Eu şi cei ca mine suntem deja istorie, singurul lucru care mă motivează acum este să îi învăţ pe cei tineri să ajungă sus. De-asta avem la club sute de copii în echipe de toate vârstele, începând de la baby-baschet”, sună răspunsul.
Iar mesajul pentru toţi aceşti copii este simplu din partea lui Mircea Cristescu: ”Baschetul este sportul care are obiectivul deasupra capului – coşul în care marchezi. De-asta în acest sport nu stai cu capul în pământ. Vorbim des cu Ghiţă Mureşan, credem în acelaşi lucru – Think big – adică gândeşte cât mai sus, cât mai departe. El a arătat cât de sus a ajuns, e valabil pentru orice copil, pentru că orice ţi se poate lua în viaţă, mai puţin visurile. Întotdeauna vei ajunge ce îţi doreşti dacă ai încredere”.
Recordul lui Mircea Cristescu la aruncări de trei puncte – 24 – în acel meci din 12 octombrie 1991 se spune că este şi al Europei. FIBA Europe, contactată de News.ro, a răspuns însă prin Jared Grellet (Senior Editor Media Communication) că nu deţine o astfel de arhivă statistică la nivelul continentului.
O comparaţie cu NBA, oricât de nepotrivită pare, arată că recordul de aruncări de la trei puncte marcate într-un singur meci de o echipă a fost doborât în luna mai 2016 de campioana NBA, Cleveland Cavaliers, cu 25, cel anterior fiind deţinut de Golden State Warriors (24).
De asemenea, la aruncări de trei puncte marcate într-un singur meci în sezonul regulat, recordul individual în NBA îi aparţine, din 7 noiembrie 2016, lui Stephen Curry (Golden State Warriors), cu 13 reuşite, în partida cu New Orleans Pelicans.
Baschetul masculin românesc se pregăteşte de găzduirea, în premieră, a unei grupe a Campionatului European din 2017, la Cluj-Napoca. Echipa naţională a României s-a calificat la acest turneu final tocmai pentru că este una din cele patru gazde. Ultima participare a naţionalei la un Campionat European a fost la CE 1987, când a ocupat locul 12 (ultimul).
Foto: Arhiva personală Mircea Cristescu (meciul cu Panionios Atena, 1991 şi împreună cu fiul său, Robert)
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
