Considerată un meci secundar, ba chiar inutil, finala mică a Cupei Mondiale din 2026 dintre Franţa şi Anglia a oferit un scenariu de antologie. După victoria britanicilor cu 6-4 în faţa „Les Bleus”, presa internaţională este fascinată de acest meci nebun.
Un adevărat „thriller”: acesta este, fără îndoială, cuvântul cel mai potrivit pentru a descrie scenariul finalei mici a Cupei Mondiale din 2026 între Franţa şi Anglia, disputată sâmbătă seara la Miami.
Sky Sports salută, desigur, victoria echipei „Three Lions” cu un scor incredibil de 6-4, care înseamnă locul al treilea la Cupa Mondială şi primul podium de la titlul din 1966. Dar, desigur, întregul meci şi scenariul său sunt cele care au lăsat presa fără cuvinte.
„Thriller” este şi termenul ales de Daily Mail pentru titlul de pe prima pagină în această dimineaţă de duminică. „Un scor de tenis, nu de fotbal”, notează ziarul englez. În Marea Britanie, atenţia se concentrează inevitabil asupra performanţei echipei engleze. Mai ales după eliminarea în faţa Argentinei, în ciuda unui avantaj de un gol cu mai puţin de zece minute înainte de finalul meciului. Thomas Tuchel a fost, de altfel, huiduit de suporterii britanici prezenţi la Miami pentru meciul pentru locul trei.
„Răzbunarea” lui Tuchel
„Pentru Tuchel, această victorie paradoxală va fi o formă de răzbunare şi va reduce la tăcere huiduielile care i-au pătat imaginea înainte de fluierul de start şi valul de critici care îl urmăresc de la înfrângerea din semifinală”, scrie jurnalistul Craig Hope. „El oferă Angliei cel mai bun rezultat la Cupa Mondială din 1966 încoace. Nu chiar a doua stea promisă, dar o primă medalie de bronz.” În felul său, pentru că este „asta sau nimic”.
În Franţa, se reţin două lucruri: rămas-bunul lui Didier Deschamps şi prestaţia nedemnă a „Bleus” din prima repriză. „Bleus ridicoli, apoi neglijenţi pe final”, rezumă Vincent Duluc pentru L’Équipe, vorbind despre două reprize „contradictorii şi nebuneşti, la fel de impenetrabile, atât în sensul căderii vertiginoase, cât şi al revenirii”. Căci tuturor le este greu să găsească un unghi de analiză pentru această echipă a Franţei, capabilă de ce e mai rău, dar şi de ce e mai bun, într-un meci de 90 de minute care, deşi va intra cu siguranţă în istorie, lasă un gust amar.
Pentru ziarul „Le Parisien”, „Les Bleus” încheie cu un „ultim meci uluitor”, dar cu o „valiză plină de regrete”: „Fotbalul este un sport în care orice echipă poate învinge pe alta şi nu se joacă cu picioarele, ci cu capul. Francezii au văzut Miami, oraşul în care Leo Messi îşi păstrează forma fizică uimitoare, dar gândurile lor erau în altă parte, în principal la tristeţe, mai degrabă la deznădejde.” De parcă totul s-ar fi destrămat odată cu eliminarea din semifinală împotriva Spaniei, la finalul unui meci în care „Les Bleus” nu au reuşit să lupte. A fost nevoie să se reconecteze firele pentru ca maşinăria să pornească din nou... prea târziu.
„Ruşinea, apoi revolta”, titrează Le Figaro, în timp ce Libération vorbeşte despre o „întâlnire de coşmar”. Sau, mai degrabă, de-ţi vine să-ţi smulgi părul din cap. La Ouest France, se dedică un articol intitulat „Un meci Franţa-Anglia de Cupa Mondială ieşit din comun”.
„Realizarea amară a lui Mbappé”
„Un loc trei şi un loc patru pe care nu le vom uita prea curând!”: „Marca” adaugă la titlu scorul acestei întâlniri, ca la un set de tenis. Cotidianul madrilen vorbeşte chiar de o „finală de consolare” sub forma unei „capodopere”. „Cine a spus că acest meci nu servea la nimic? Franţa şi Anglia ne-au oferit, fără îndoială, cel mai spectaculos meci al Cupei Mondiale”, scrie ziarul spaniol.
În paralel, sunt publicate mai multe articole despre vedeta de la Real Madrid, Kylian Mbappé, cel mai bun golgheter din istoria competiţiei graţie dublei sale... în aşteptarea unui eventual răspuns din partea lui Lionel Messi în finala Spania-Argentina.
„Realizarea amară a lui Mbappé”, titrează, de altfel, celălalt ziar sportiv din Madrid, AS, care se află pe aceeaşi lungime de undă în ceea ce priveşte scenariul serii:
„Se înşală cei care spun că meciul pentru locul trei din Cupa Mondială nu are niciun rost. Are rost, de exemplu, să ne luăm rămas-bun de la o echipă construită să câştige totul, dar care a obţinut doar două titluri din cele şapte disputate – echipa lui Deschamps –, dar şi să consacrăm locul lui Mbappé în istorie pentru golurile sale şi nu pentru titluri, chiar dacă în această seară intră în Panteonul celor mai buni marcatori ai Cupei Mondiale.”
În Catalonia, nu se ignoră performanţa statistică a lui Mbappé la acest Campionat Mondial, dar se subliniază, atât în „Sport”, cât şi în „Mundo Deportivo”, o „Anglie triumfătoare în nebunie” care a câştigat medalia de bronz, urcând pe primul loc pe podiumul unei Cupe Mondiale pentru prima dată de la singura sa victorie din 1966. singura sa victorie din 1966.
În Germania, unde Cupa Mondială s-a încheiat prematur în faţa Paraguayului, se optează pentru o perspectivă... germană, ca şi cum s-ar încerca să se revendice victoria engleză: „Tuchel îl umileşte pe Mbappé”, titrează Bild, care menţionează totuşi că jucătorul francez a stabilit un nou record.
Ziarul german reţine mai ales scenariul primei reprize. Die Welt optează pentru o perspectivă ceva mai largă şi titrează despre acest „meci epic”, un „festival cu zece goluri”.
Şi Kicker rămâne sobru, vorbind despre un „meci spectaculos”.
Medikatv.ro
