Antrenorul lotului olimpic feminin de judo al României, Florin Bercean, a vorbit, miercuri, într-un interviu acordat News.ro, despre planurile sale de viitor şi dezamăgirea suferită la Rio, unde cele trei sportive ale sale au ratat medaliile, el spunând că nu va renunţa ”ca un laş”, dar că la Jocurile Olimpice nu crede că va mai merge.
La cei 53 de ani, Florin Bercean are deja în palmares patru medalii olimpice la feminin, prima din istoria judo-lui românesc fiind cucerită în 2000 de Simona Richter, bronz la categoria plus 78 de kilograme. Au urmat aurul Alinei Dumitru, la 48 de kilograme, în 2008, şi alte două medalii olimpice de argint, în 2012, cucerite de aceeaşi Alina Dumitru şi de Corina Căprioriu (57 kg).
Speranţele au fost foarte mari şi pentru ediţia de acum a Jocurilor Olimpice, la Rio, însă niciuna din fetele sale nu a reuşit să urce pe podium. Monica Ungureanu a fost eliminată în primul tur la 48 de kilograme, iar Andreea Chiţu (52 kg) şi Corina Căprioriu (57 kg) au pierdut în recalificări, în lupta pentru medalia de bronz.
Într-un interviu acordat News.ro, Florin Bercean vorbeşte despre starea în care se află atât el, cât şi sportivele sale după cele trei zile de concurs, dar şi despre criticile pe care le-au primit şi cum vede viitorul în judo-ului feminin românesc.
- Florin, cum vă simţiţi după cele trei zile în care lupta voastră la Rio s-a încheiat fără medalii?
- Ce pot spune? Am avut şi zile mai bune, ne simţim ca după o luptă pierdută, dar ne dorim să continuă. Cum se spune: am pierdut o luptă, dar nu războiul. Nu ne place deloc situaţia, fetele sunt foarte necăjite, chiar dacă ştim ce înseamnă şi sentimentul înfrângerii. Ne vom ridica, nu avem altă soluţie.
- Aţi primit multe critici pentru că nu aţi câştigat o medalie. Ce părere ai?
- Cum spunea Paler, suntem o naţie de cârcotaşi. Adevărul e că nu poţi băga pumnul în gura nimănui, dar ce mă deranjează este că sunt oameni care nu au autoritatea să critice, stau doar pe Facebook şi împroaşcă cu tot felul. Aceştia sunt cei care nu înţeleg ce gradioase sunt Jocurile Olimpice, cât de greu este să ajungi acolo, darmite să mai lupţi la o medalie. Ne-am dorit din tot sufletul, dar uite că de data asta nu ne-a reuşit şi sigur că suntem afectaţi. Este competiţia supremă şi, sincer, preferam să pierdem mai multe concursuri, altele, pentru a avea aici o medalie olimpică. Este vorba de o muncă de patru ani şi chiar mai mult, pentru că sunt sportivi care ajung o singură dată, aşa că muncesc şi 14-15 ani pentru asta.
- Cum sunt fetele? Şi-au mai revenit după stările în care se aflau la finalul concursurilor?
- Fetele suferă diferit. Corina e la a doua Olimpiadă, după ce în 2012 a avut acel mare succes, Andreea e şi ea la a doua, dar uite că, la fel ca în 2012, o greşeală a costat-o şi acum medalia, iar Monica e debutantă, sper să aibă succes de acum. Va fi greu, pentru că vor fi alţi patru ani de muncă, muncă de ocnaş. O să-şi revină încet după Rio. Dacă luam medalie, eram adulaţi, dar uite că acum suntem în cealaltă parte a balanţei. Merităm criticile, pentru că am plecat cu obiectiv de medalie şi un loc cinci, nu l-am îndeplinit. Eu pot suporta orice, pentru ele poate e mai greu. Sincer acum, multă lume e nemulţumită de activitatea mea, va fi o analiză, o aşteptăm, dar eu la Jocurile Olimpice nu cred că o să mai vin. Mi-a ajuns cât am suportat, cinci ediţii înseamnă un drum lung, anevoios, un efort imens, iar a fi tot timpul departe de familie e greu de dus. Nu spun că o să-mi dau demisia, voi plăti dacă sunt vinovat. Ultimul rezultat contează totdeauna, căruţa de medalii dinainte nu mai e, s-a dus, se pare.
- Cum vezi viitorul în aceste condiţii?
- Aş dori să continui, probabil din altă postură, doar de antrenor coordonator, nu antrenor principal, să nu mai văd avioane, drumuri şi să-mi tot părăsesc copiii. Pe de altă parte, nu aş vrea să abandonez munca de o viaţă. E greu să trec peste nişte lucruri. De exemplu, când nu am succes sunt responsabil, iar când am succes sunt alţii responsabili. Urmează analiza Jocurilor Olimpice, nu vreau să plec ca un laş şi să sufere colege ale mele, care au stat în spatele meu şi am muncit împreună. Nu vreau să ajungem ca la alte sporturi unde munca de-o viaţă a unor antrenori se şterge cu buretele ca o lecţie de pe tablă. Ne vom vedea şi cu cei de la MTS, COSR, deocamdată n-am vorbit, cred că m-au lăsat să-mi ling rănile. Eu cred că ar trebui să strângem rândurile, dar în loc de asta, noi ne atacăm, pur românesc. Trebuie să ne întoarcem acasă, iar la judo să ne adunăm în jurul acestor trei fete, cu fete mai tinere şi să avem şi mai mult avânt pentru JO din 2020. Ne trebuie reformă în educaţie fizică, în sportul de masă şi să ne bazăm pe copiii noştri, nu pe naturalizări. Este şi asta o soluţie, dar nu pe termen lung.
În timpul interviului, Florin Bercean se afla în drum spre sala de judo, pentru a urmări competiţia de astăzi. A mai spus că, până la sosirea acasă, în 25 august, vor urmări cât mai mult judo, dar vor merge şi la alte sporturi, mai ales unde concureză tricolori. ”În seara asta îl avem pe Tiberiu Dolniceanu, acolo vom fi, să-l încurajăm”, a încheiat Florin Bercean.
România mai este reprezentată la judo doar de Daniel Natea, la categoria plus 100 kilograme, el urmând a intra în concurs vineri.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
