David Popovici a declarat, miercuri, pentru TVR, după ce a câştigat al treilea titlu european consecutiv la 100 m liber, că dacă ar putea să-şi dea un sfat lui însuşi copil, acesta ar fi “să nu schimbe absolut nimic şi să îndure în continuare”. La Paris, Popovici a primit la ceremonia de premiere medalia de la fosta mare campioană Camelia Potec.
"E un pic mai bun pe prima parte a cursei rusul ce-i drept, însă ştiam că dacă nu întoarce cu mult prea mult înaintea mea o să-l ajung cel mai probabil. A fost o cursă foarte strânsă. A fost o cursă mult, mult mai rapidă decât finala olimpică de acum doi ani şi o cursă aproape la fel de puternică, dacă nu mai puternică decât cea de la Mondiale, de anul trecut. Nivelul înotului european chiar a crescut foarte, foarte tare", a spus Popovici despre cursă şi duelul cu Egor Kornev.
"Nu înseamnă că trebuie să las garda jos"
"După cum am zis şi când m-am calificat, doar pentru că m-am calificat primul nu înseamnă că trebuie să-mi las garda jos. Deşi rusul şi ceilalţi concurenţi au fost foarte aproape, până la urmă tot eu am concurat cu mine şi tot eu contra mine ştiu că mai am şi îmi doresc să mai scadă încă, încă puţin să dobor, să recapăt recordul ăla mondial. Dar dacă nu-l bat îmi dă ceva către care să mă focusez în continuare şi mă va ajuta să găsesc mici detalii pe care să le îmbunătăţesc.
Se simte foarte bine să ştiu că mi-am apărat titlul la 100 m, sper că şi la 200 în două zile. Pe măsură ce am devenit bun, a fost bine. În timp mi-a revenit şi presiunea de a apăra titlurile, de a rămâne constant în vârf. Este o nouă presiune cu care trebuie să mă obişnuiesc. Mi-ar plăcea să fac asta, să apăr cu succes ambele titluri", a mai afirmat el.
Întrebat ce sfat şi-ar da lui însuşi, la vârsta de 11-12 ani, el a vorbit despre anii de pregătire de dinaintea marilor performanţe: "De la 9 la 15 ani, aproximativ, mă antrenam de la 5 jumate - 6.00 dimineaţă. La ora aia eram în apă. Şi nu prea înţelegeam eu exact atunci de ce fac ce fac. Ştiam doar că antrenorii mei, antrenorul meu, domnul Adi, în principal, spunea că asta trebuie să fac, aşa e bine. Am aflat ulterior că aşa mă călesc, aşa cumva mă întâlnesc cu nişte termeni pe care nu-i pot negocia. Nu ştiu, în momentul în care de la 9 la 15 ani, toată copilăria, ţi-o petreci la orele alea imposibile în apă rece, te obişnuieşti cu gândul că poţi realiza nişte chestii imposibile. Te condiţionezi cumva să rezişti oricărui fel de presiuni, pentru că deja ai trecut prin ceva foarte greu."
"I-aş spune lui David mic să nu schimbe absolut nimic şi să îndure în continuare, pentru că, deşi nu mă plâng, pentru că am făcut ce mi-am dorit, uşor clar n-a fost. Aşa că îi mi-aş spune să nu schimb nimic."
Medikatv.ro
