Formarea cadrelor didactice în special pentru a dezvolta copiilor abilităţile cognitive, insuficientele resurse şi accesul limitat al elevilor la consiliere sunt printre factorii care îngreunează dezvoltarea competenţelor sociale şi emoţionale, care ar putea aduce beneficii pe termen lung, printre care scăderea infracţionalităţii şi o mai bună sănătate mentală şi fizică.
Un studiu făcut în Statele Unite ale Americii, prezentat miercuri de UNICEF, a arătat că un dolar investit în dezvoltarea competenţelor sociale şi emoţionale ale copiilor aduce 11 dolari în beneficii pe termen lung, respectiv în scăderea infracţionalităţii, câştiguri financiare mai mari, dar şi o mai bună sănătate mentală şi fizică.
În România, sistemul educaţional pune accent pe abilităţile cognitive, inlusiv în examinare şi evaluare, dar studiile făcute au identificat mai multe iniţiative în învăţământ care ar putea deschide un drum pentru viitoare programe axate pe dezvoltarea abilităţilor non-cognitive.
Deşi disciplinele opţionale au potenţial de a dezvolta abilităţile sociale şi emoţionale ale elevilor, în prezent nu există nicio evaluare a impactului lor.
Specialiştii susţin că dezvoltarea abilităţilor non-cognitive acestora ajută copiii să beneficieze la maximum de potenţialul lor biologic şi de oportunităţile care le sunt oferite. Abilităţile non-cognitive nu sunt măsurate de teste de inteligenţă sau de performanţă şi sunt cunoscute sub mai multe nume, precum abilităţi socio-emoţionale, soft skills sau abilităţi de viaţă.
În opinia specialiştilor, o schimbare în abordarea recentei curricule şcolare poate avea impact pe termen lung în rândul adolescenţilor.Aceştia atrag atenţia că, în prezent, trecerea la o abordare educaţională orientată mai mult asupra abilităţilor non-cognitive este împiedicată de sistemul de formare a cadrelor didactice, care nu oferă posibilitatea dezvoltării depline a abilităţilor pedagogice necesare unei astfel de abordări educaţionale, de evaluările şi examenele care încă pun accent pe abilităţile cognitive ale elevilor.
Mai mult, cadrele didactice dispun de insuficiente resurse (informaţii, materiale de studiu, ghiduri metodologice, opţiuni de formare continuă) pentru a integra în activităţile lor zilnice la clasă şi protgrame care să dezvolte abilităţile socio-emoţionale. Un alt impediment ar fi că serviciile de consiliere sunt încă slab dezvoltate, iar accesul elevilor la consiliere este unul limitat, în special în zonele rurale.
Studiile făcute în România arată că o posibilitate pentru adolescenţi de a-şi dezvolta abilităţile non-cognitive în cadrul sistemului de învăţământ o oferă curriculumul la decizia şcolii. În prezent, la nivel national este disponibil un set de discipline opţionale cu mare potenţial în dezvoltarea abilităţilor non-cognitive, cum ar fi dezvoltarea deprinderilor de viaţă, educaţia pentru sănătate, educaţia civică şi educaţia interculturală. De asemenea, alte activităţi extraşcolare organizate de şcoli pot oferi şi ele oportunitatea integrării de activităţi educaţionale care să vizeze dezvoltarea abilităţilor non-cognitive.
Cu toate acestea, până în prezent nu există experienţa unei evaluări ţintite a acestor programe care să demonstreze impactul lor asupra dezvoltării abilităţilor socio-emoţionale la adolescenţi, potrivit concluziilor specialiştilor prezentate în dezbaterea organizată de UNICEF.
Specialiştii consideră că pentru recunoaşterea importanţei abilităţilor socio-emoţionale, este necesar un angajament la nivel politic, iar programele şi intervenţiile bazate pe evidenţe ar trebui să fie completate şi susţinute de cercetări ştiinţifice şi metodologii de evaluare.
Aceştia au subliniat faptul că dezvoltarea unui sistem de evaluare a abilităţilor non-cognitive la nivel naţional ar fi benefică. Potrivit acestora, deşi cadrul legislativ conţine multiple prevederi legate de dreptul de a beneficia de servicii de sănătate, educaţie, sociale, în realitate, capacitatea instituţiilor publice de a furniza aceste servicii este mult diminuată, fie din cauza lipsei de personal, fie, acolo unde există personalul necesar, din cauza lipsei de pregătire adecvată a respectivilor specialişti.
De asemenea, nici sistemul de sănătate nu pune accent pe abilităţile non-cognitive nici la copii, nici la adolescenţi, de cele mai multe ori programele de intervenţie în sănătate se axează pe activităţile curative şi mai puţin pe cele preventive şi de promovare a sănătăţii.
"Deşi nu am putut remarca o promovare explicită a abilităţilor non-cognitive ca atare la nivel de politici în România, analiza politicilor actuale indică un interes vădit pentru asigurarea, la nivelul tuturor sectoarelor (educaţie, protecţie socială şi sănătate), a unui sprijin adecvat în vederea dezvoltării integrate a copiilor şi tinerilor. Competenţele transversale, competenţele socio-emoţionale, deprinderile de viaţă, abilităţile necesare menţinerii stării de sănătate mentală şi alte tipuri de abilităţi apar tot mai frecvent în diferitele documente strategice analizate", se arată în raportul UNICEF.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
