Un procent de 81 dintre profesorii din România care au participat la Studiul Internaţional privind Procesul de Predare-Învăţare 2024 s-au declarat mulţumiţi de condiţiile lor de angajare, exceptând salariile, ceea ce reprezintă mai mult decât media OCDE: 68%, se arată în Raportul Internaţional TALIS, prezentat marţi. Astfel, nivelul de satisfacţie al profesorilor cu privire la condiţiile de angajare (exceptând salariile) a crescut cu 7 puncte procentuale din 2018 până în prezent. Totodată, 57% sunt satisfăcuţi de salarii (peste media OECD: 39%), o creştere de 34 puncte procentuale faţă de 2018. Conform documentului, 7% dintre profesori afirmă că resimt stres ridicat la locul de muncă (sub media OECD: 19%).
Ministerul Educaţiei a anunţat că Raportul Internaţional TALIS (OECD) dedicat Studiului Internaţional privind Procesul de Predare-Învăţare 2024 a fost lansat marţi.
Pentru România, Consorţiul internaţional care a manageriat TALIS 2024 a selectat, în conformitate cu metodologia OECD pentru acest studiu, 216 unităţi de învăţământ, din cadrul acestora fiind stabilit un eşantion de 4.000 de profesori, reprezentativ la nivel naţional.
Studiul s-a făcut pe baza chestionarelor de opinie (având conţinut diferit pentru cele două categorii de respondenţi: profesori şi directori ai şcolilor selectate). În România, chestionarele s-au administrat în format online. Deşi durata completării chestionarului este de 45-60 de minute, respondenţii au avut posibilitatea accesării acestui instrument de evaluare în mai multe sesiuni, într-o manieră flexibilă, fără presiunea încadrării într-un timp dat.
Toate informaţiile colectate sunt tratate anonim şi confidenţial. Profesorii, şcolile, directorii şcolilor participante nu pot fi identificaţi în rapoartele care valorifică rezultatele studiului, a precizat Ministerul Educaţiei.
TALIS 2024 abordează următoarele aspecte de politică educaţională: modul în care se desfăşoară recrutarea, selecţia şi pregătirea profesorilor; aspecte legate de dezvoltarea profesională - modalităţi de organizare, tipologia profesorilor participanţi, posibile bariere în calea accesării formelor de dezvoltare profesională disponibile; aspecte legate de activitatea profesorilor la clasă şi tipul de feedback pe care îl primesc pentru a-şi îmbunătăţi activitatea; modul în care politicile şi practicile implementate la nivelul şcolii influenţează mediul de învăţare şi impactul acestora asupra activităţii profesorilor; aspecte referitoare la satisfacţia profesională a profesorilor şi a directorilor.
Raportul este structurat pe 7 capitole:
Capitolul 1 oferă o imagine de ansamblu asupra forţei de muncă din domeniul educaţiei şi a modului în care aceasta a evoluat ca răspuns la contextele în schimbare.
Capitolul 2 face un bilanţ al rezultatelor profesionale ale profesorilor, analizează care profesori au mai multe şanse să prospere profesional şi explorează modul în care cerinţele profesorilor sunt legate de rezultatele lor profesionale.
Capitolul 3 evidenţiază cerinţele cu care se confruntă profesorii, adesea ca răspuns la contextele lor în schimbare.
Capitolul 4 analizează oportunităţile de învăţare ale profesorilor, care sunt resurse cruciale capabile să influenţeze rezultatele profesionale.
Capitolul 5 reliefează autonomia şi oportunităţile de leadership experimentate de profesori şi modul în care aceste resurse se raportează la rezultatele lor profesionale.
Capitolul 6 explorează relaţiile profesionale ale profesorilor, inclusiv interacţiunile lor cu directorii şcolilor, cu colegii, cu elevii şi cu părinţii/tutorii. Sunt explorate modalităţile în care leadership-ul colaborativ, colegialitatea şi angajamentul cu familiile contribuie la susţinerea comunităţilor şcolare şi modul în care aceste relaţii sunt legate de rezultatele profesionale ale profesorilor.
Capitolul 7 descrie intenţiile de carieră ale profesorilor, care sunt strâns legate de rezultatele lor profesionale. Acesta examinează resursele personale şi profesionale, cum ar fi motivaţia, condiţiile de angajare şi statutul social şi modul în care acestea se raportează la modelele de continuitate sau de ieşire din sistemul de învăţământ.
Nota de ţară include doar diferenţele sau schimbările care sunt semnificative din punct de vedere statistic.
Astfel, se arată că, în România, profesorii au, în medie, 45 de ani, valoare egală din punct de vedere statistic cu media OECD (45 de ani). În plus, 32% dintre profesori au vârsta de 50 de ani şi peste (sub media OECD: 37%) şi 10% dintre profesori au sub 30 de ani (similar cu media OECD: 10%). Din 2018, ponderea profesorilor de 50 de ani şi peste a crescut cu 6 puncte procentuale.
Un procent de 75 dintre profesori sunt femei (mai mult decât media OECD: 70%), ponderea cadrelor didactice femei crescând între 2018 şi 2024.
Conform documentului, 44% dintre profesori au experienţă profesională provenită din afara sistemului educaţional (mai puţin decât media OECD: 57%), iar 7% dintre profesori sunt la ”a doua carieră” (mai puţin decât media OECD: 8%)
Totodată, în România, 6% dintre profesori predau în şcoli unde peste 10% dintre elevi nu au limba de predare ca limbă maternă (sub media OECD: 25%), 11% predau în şcoli cu cel puţin 1% elevi refugiaţi (sub media OECD: 47%). Astfel, ponderea profesorilor în şcoli cu elevi care nu sunt vorbitori nativi de limbă română nu s-a schimbat faţă de 2018, dar procentul celor care predau elevilor refugiaţi a crescut cu 10 puncte procentuale.
Dintre profesorii din România, 76% declară că pot adapta procesul de predare la diversitatea culturală (peste media OECD: 63%) şi 83% afirmă că pot promova colaborarea între elevii din medii culturale sau etnice diverse (peste media OECD: 74%).
În schimb, doar 6% dintre profesori predau în şcoli unde peste 10% dintre elevi au cerinţe educaţionale speciale (sub media OECD: 46%). Proporţia nu s-a schimbat între 2018 şi 2024. ”Este de evidenţiat faptul că în unele ţări termenul s-a schimbat de la cerinţe educaţionale speciale în nevoi de sprijin în învăţare. Acest aspect trebuie avut în vedere atunci când sunt analizate datele de trend privind cerinţele educaţionale speciale din şcoli”, se arată în document.
De asemenea, 63% declară că pot proiecta sarcini adaptate (similar cu media OECD: 62%) şi 64% afirmă că pot colabora cu alţi specialişti pentru incluziunea elevilor cu cerinţe educaţionale speciale (sub media OECD: 72%).
Potrivit aceleiaşi surse, abilităţile socio-emoţionale sunt vitale pentru rezultatele academice, profesionale, de sănătate şi societale. Astfel, este esenţială înţelegerea şi încrederea în competenţele profesorilor de a le dezvolta. În acest context, 81% afirmă că pot sprijini dezvoltarea socio-emoţională a elevilor (peste media OECD: 73%), iar 98% se simt confortabil să dezvolte elevilor aceste competenţe (peste media OECD: 86%). În plus, 87% dezvoltă frecvent la elevi abilităţi de autocunoaştere a propriilor emoţii, gânduri sau comportamente (peste media OECD: 68%), iar 95% dezvoltă empatia elevilor (peste media OECD: 82%).
În România, 3% dintre profesori lucrează în şcoli unde s-au predat lecţii online/hibrid în luna anterioară desfăşurării studiului (sub media OECD: 16%), iar 46% au utilizat IA în activitatea lor (peste media OECD: 36%). Dintre cei care nu au folosit IA, 58% spun că nu au competenţe (sub media OECD: 75%), 39% declară lipsă de infrastructură (similar cu media OECD: 37%).
Totodată, 83% dintre absolvenţii recenţi consideră că formarea lor iniţială a avut calitate ridicată (peste media OECD: 75%). ”Între 2018 şi 2024: ponderea absolvenţilor recenţi care s-au declarat pregătiţi «destul de mult» sau «foarte mult» pentru conţinut disciplinar a scăzut cu 12 puncte procentuale, iar pentru pedagogie generală cu 18 puncte procentuale”, se mai arată în document. În ceea ce priveşte programele de iniţiere, procentul a crescut cu 36 puncte procentuale între 2018 şi 2024.
În plus, 60% afirmă că activităţile de dezvoltare profesională din ultimul an au avut impact pozitiv (peste media OECD: 55%). Pentru profesorii debutanţi, cele mai mari nevoi de formare resimţite: procesul de predare pentru elevii cu CES (47%), managementul clasei (41%) şi metode pentru sprijinirea învăţării socio-emoţionale a elevilor (33%). Ca bariere frecvente sunt văzute costuri ridicate (60%), lipsa stimulentelor (52%), lipsa timpului (47%). Pentru profesorii debutanţi, barierele cel mai frecvent indicate au fost: costuri ridicate (64%), lipsa timpului (55%), lipsa stimulentelor (52%).
Cele mai frecvente forme de colaborare între profesori, în România, sunt discuţiile despre progresul elevilor (55%), standarde comune de evaluare (51%), schimb de materiale didactice (29%). Între 2018 şi 2024: ponderea predării în echipă nu s-a schimbat, feedback-ul pe baza observaţiilor a scăzut cu 3 puncte procentuale, colaborarea inter-clase a rămas neschimbată, participarea la formări colaborative a scăzut cu 2 puncte procentuale. Astfel, 92% declară că se pot baza pe colegi (peste media OECD: 86%).
În România, 94% dintre profesori afirmă că directorii au relaţii profesionale bune cu personalul (peste media OECD: 86%), 90% primesc feedback util de la directori (peste media OECD: 77%), 95% declară că directorii au încredere în expertiza profesorilor (peste media OECD: 92%). În acelaşi timp, 96% afirmă că profesorii şi elevii se înţeleg bine (similar cu media OECD: 96%), 80% consideră că sunt apreciaţi de elevi (peste media OECD: 71%). ”Acest procent scade în cazul profesorilor din şcolile cu mai mult de 30% elevi provenind din familii dezavantajate socioeconomic”, se menţionează în document.
În ceea ce priveşte relaţia cu părinţii, 74% afirmă că profesorii sunt apreciaţi de părinţi (peste media OECD: 65%), 44% colaborează cu părinţii pentru activităţi educaţionale cel puţin o dată pe lună (peste media OECD: 25%).
În România, 42% afirmă că profesorii sunt apreciaţi în societate (peste media OECD: 22%), 21% cred că opiniile profesorilor sunt valorizate de factorii de decizie (peste media OECD: 16%, dar cu 3 puncte procentuale mai puţin decât în 2018), 59% dintre debutanţi au ales profesia de cadru didactic ca primă opţiune profesională (similar cu media OECD: 58%).
În România, 73% dintre profesori au un contract de muncă pe durată nedeterminată (mai puţin decât media OCDE: 81%). Între 2018 şi 2024, ponderea profesorilor cu contract de muncă pe durată nedeterminată nu s-a schimbat. Proporţia profesorilor debutanţi care au contract pe durată determinată este mai mare decât cea din cazul colegilor lor cu experienţă. Ponderea profesorilor angajaţi cu contract pe durată determinată, dar care consideră securitatea locului de muncă ca fiind foarte importantă, este de 12% (mai mult decât media OCDE: 9%). Totodată, 23% sunt angajaţi cu normă parţială (peste media OECD: 19%). Din 2018, ponderea profesorilor care lucrează cu fracţiune de normă nu s-a schimbat. Profesorii debutanţi au o probabilitate mai mare de a fi angajaţi cu fracţiune de normă decât colegii lor cu experienţă. Ponderea profesorilor care lucrează cu fracţiune de normă, dar care nu consideră flexibilitatea locului de muncă ca fiind foarte importantă, este de 13% (peste media OCDE, de 7%).
În plus, 81% dintre profesori ”sunt de acord” sau ”sunt într-o mare măsură de acord” că sunt mulţumiţi de condiţiile lor de angajare (exceptând salariile) (mai mult decât media OCDE: 68%). Nivelul de satisfacţie al profesorilor cu privire la condiţiile de angajare (exceptând salariile) a crescut cu 7 puncte procentuale din 2018 până în prezent. De asemenea, 57% sunt satisfăcuţi de salarii (peste media OECD: 39%), o creştere de 34 puncte procentuale faţă de 2018.
Cele mai frecvente surse de stres sunt indicate responsabilitatea pentru rezultate (43%), disciplina în clasă (37%), sarcini administrative excesive (37%).
De asemenea, 54% dintre profesorii din România afirmă că în clasele lor există cel puţin 1% elevi cu probleme de comportament, dificultăţi lingvistice sau CES (sub media OECD: 77%), iar 10% dintre profesori pierd mult timp din cauza întreruperii orei de către elevi (sub media OECD: 18%). Astfel, 11% din timpul orei este dedicat menţinerii disciplinei (sub media OECD: 15%), în creştere cu 2 puncte procentuale faţă de 2018.
Cele mai frecvente metode de evaluare raportate de către directori: observaţii directe la clasă (100%), rezultate elevilor la evaluări externe (100%), rezultate bazate pe evaluări la nivel de şcoală şi de clasă (100%).
Conform documentului, 71% dintre profesorii din România afirmă că ating obiectivele lecţiilor (”destul de mult” sau ”foarte mult”) în toate cele 7 domenii evaluate (peste media OECD: 44%).
Totodată, 7% dintre profesori afirmă că resimt stres ridicat la locul de muncă (sub media OECD: 19%), 4% spun că munca le afectează sănătatea mintală ”foarte mult” (sub media OECD: 10%), 3% spun că le afectează sănătatea fizică ”foarte mult” (sub media OECD: 8%). Între 2018 şi 2024, ponderea profesorilor care experimentează un nivel ridicat de stres în activitatea lor a crescut cu 2 puncte procentuale.
De asemenea, 96% dintre profesorii din România declară că sunt satisfăcuţi cu locul de muncă (peste media OECD: 89%). Acest procent a crescut cu 2 puncte procentuale faţă de 2018. Totuşi, 11% dintre profesorii sub 30 de ani intenţionează să părăsească profesia în următorii 5 ani (sub media OECD: 20%).
România a participat, în perioada 2020-2025, la pregătirea şi administrarea TALIS 2024 sub coordonarea Centrului Naţional pentru Curriculum şi Evaluare (CNCE, ex-CNPEE), în conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr. 1400/2022. Taxa de participare a fost achitată cu sprijinul Comisiei Europene prin Programul Erasmus+.
Studiul Internaţional privind Procesul de Predare-Învăţare (Teaching and Learning International Study - TALIS), iniţiat de către Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), aflat deja la a patra rundă, TALIS 2024, este cel mai amplu şi mai aprofundat studiu internaţional care se concentrează asupra condiţiilor de lucru ale cadrelor didactice şi asupra mediului educaţional din unităţile de învăţământ din peste 50 de ţări de pe 5 continente. În acelaşi timp, studiul reprezintă o ocazie pentru profesori şi directori de a contribui la analiza sistemului educaţional şi la dezvoltarea politicii educaţionale din fiecare ţară participantă. Analiza transnaţională elaborată la final oferă ţărilor participante posibilitatea de a identifica situaţii comune şi de a descoperi exemple de bune practici ce ar putea fi adoptate.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
