Dr. Diana Vasilescu, medic primar neonatolog în cadrul Clinicii de Obstetrică-Ginecologie şi Neonatologie de la Spitalul Univesitar de Urgenţă Bucureşti, a declarat că procentul prematurilor este în creştere, dar a explicat că tratamentele din prezent cresc şansele de supravieţuire.
”Prematuritatea este o mare parte, o componentă a activităţii noastre. Din păcate, procentul este în creştere. Din fericire, posibilităţile noastre de terapie, de tratament, sunt din ce în ce mai avansate şi atunci şansele de supravieţuire şi calitatea vieţii cresc foarte mult. Dar asta nu înseamnă că trauma prin care trece această mamă care naşte prematur nu este la fel de mare”, a declarat Diana Vasilescu, joi seară, la Medika TV.
Ea a explicat că prematuritatea survine de foarte multe ori foarte brusc.
”Părinţii nu se aşteaptă, ei îşi planifică cu totul altfel viaţa următoare şi se trezesc într-o dimineaţă, într-o noapte, în spital, cu copilul luat de lângă mamă, brusc, fără să apuce să-l vadă, să-l audă, poate îl mutăm în secţia de terapie intensivă neonatală şi atunci începe pentru părinţi chiar o perioadă de coşmar”, a explicat medicul.
Diana Vasilescu a precizat că pentru familii prematuritatea poate deveni o adevărată dramă.
”Evident că noi ne luptăm cu acest fenomen zi de zi şi pentru noi poate fi ceva banal, dar pentru ei este o întreagă dramă, ceea ce schimbă un pic datele problemei şi pot accentua foarte mult aceste sentimente ale întregii familii şi cu atât mai mult ale mamei, care începe să schimbe bucuria şi aşteptările pe care le-a avut legate de acest fenomen al naşterii. cu fenomene de incertitudine, de nesiguranţă, de stres, de tristete accentuată, de panică”, a spus Diana Vasilescu.
Întrebată cum se schimbă starea mamei, după o naştere prematură, Diana Vasilescu a precizat că de cele mai multe ori intervine teama.
”Observăm împreună cu această familie diferenţele şi tot parcursul prin care ei trec în terapie intensivă. Este o mare diferenţă între primele zile în care se naşte bebeluşul prematur, este instabil, părinţilor le este şi teamă să intre în terapia intensivă, le este frică să se întâlnească cu noi, să nu... fie cazul să audă o veste care să-i tulbure foarte tare. Teama de a primi veştile astea, uneori am senzaţia că nici nu aud şi nu înţeleg ce le spun. Ei sunt într-un blocaj la început, dar prin încercarea noastră de a-i apropia de copil, pur şi simplu prin o simplă atingere a acestuia în incubator, prin ascultarea vocii mamei, prin metodele noastre care au progresat de asemenea şi pe partea de îngrijire a familiei, centrată pe familie şi atunci le permitem părinţilor să intre în terapie intensivă oricând simt ei nevoia să facă acest lucru”, a completat Diana Vasilescu.
Medikatv.ro
