Fenomenul copiilor dispăruţi este cu atât mai alarmant în România, cu cât, dintre cele 9.548 de sesizări privind minori dispăruţi, procesate în perioada 20 mai 2024 – 20 mai 2025, peste 60% reprezintă plecări voluntare din locuinţele sociale, căminele şcolare sau centrele D.G.A.S.P.C, potrivit statisticii IGPR, transmise la solicitarea Organizaţiei Salvaţi Copiii România.
”Cu toate că numărul cel mai mare de sesizări privind dispariţia se înregistrează pentru copii de peste 14 ani, îngrijorător este şi numărul mare, peste 100, de sesizări privind dispariţiile la copii cu vârsta sub 5 ani. Experţii Salvaţi Copiii atrag atenţia că aceste plecări voluntare ale copiilor sunt adesea un semnal de alarmă privind experienţele negative pe care aceştia le trăiesc şi a dezechilibrelor emoţionale cu care aceştia se confruntă”, transmite organizaţia, în contextul în care 25 mai este Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi, marcată anual la nivel global pentru a creşte gradul de conştientizare cu privire la problema copiilor dispăruţi şi pentru a transmite un mesaj de speranţă familiilor acestora.
Din totalul sesizărilor privind dispariţiile de minori în ultimul an: 101 se referă la copii cu vârsta sub 5 ani; 131 la copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani; 2.002 privesc copii cu vârsta între 10 şi 14 ani; 7.290 sunt sesizări care se referă la dispariţiile unor copii din grupa de vârstă 14 – 17 ani.
10 iunie Perspectivele macroeconomice şi fiscale ale României
Dintre aceste sesizări, active mai sunt, în acest moment, 482, dintre care majoritatea (339) privesc minori cu vârsta cuprinsă între 14 şi 17 ani.
Cele mai multe dispariţii au fost sesizate în sectoarele din Bucureşti, judeţele Bistriţa-Năsăud, Iaşi şi Constanţa.
”Fenomenul copiilor care fug este complex şi multifactorial”, precizează organizaţia ”Salvaţi copiii”.
Principalele motive care îi pot determina pe copii să fugă sunt: probleme familiale - conflicte parentale, violenţă domestică, abuz sau neglijare; suferinţă emoţională - sentimente de neînţelegere, singurătate sau respingere; presiune academică - dificultăţi academice, bullying sau excluziune socială; căutarea autonomiei - nevoia de independenţă şi libertate, în special în timpul adolescenţei; influenţă externă - presiunea colegilor sau influenţa negativă a grupului.
”Factorii de risc variază în funcţie de vârsta copilului, de mediul familial şi de mediul social. Comunicarea deschisă, ascultarea activă şi atenţia acordată semnelor de avertizare sunt esenţiale pentru prevenirea acestui comportament. Dacă vă îngrijorează un anumit copil, este important să creaţi un spaţiu de dialog fără judecată şi, dacă este necesar, să consultaţi profesionişti precum un psiholog pentru copii”, explică ”Salvaţi copiii” România.
Alexandra Tomescu, Procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, afirmă că o parte din abuzurile sexuale comise asupra minorilor au ca victime copiii care au fugit din centre sau de acasă, iar fuga lor de acasă are cauze diferite, în general, motivul fiind tot o formă de abuz.
”Prădătorii sexuali simt vulnerabilitatea copiilor şi în scurt timp le câştigă încrederea, îi constrâng, iar aceştia din urmă le devin victime. Am instrumentat multe cazuri în care pedofilii au profitat de aceste situaţii. Din fericire, condamnările au fost consistente, de peste 20 de ani, însă cu toate astea, victimele rămân neconsolate şi neînţelese în adevăratul sens al cuvântului şi cel mai adesea se întorc în familia sau în centrul de unde au plecat, fapt ce îi predispune la repetarea situaţiei, pe acelaşi tipar”, spune magistratul.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
