Milioane de metri cubi de apă, tratată cu clor, considerat cel mai bun dezinfectant, ajung anual în sute de mii de gospodării din Bucureşti după ce trec prin mai multe etape de curăţare. Procesul de tratare a apei la staţiile Crivina şi Roşu a fost explicat de specialişti ai Apa Nova, la câteva săptămâni după incidentele privind apa potabilă din Bucureşti. Ei au prezentat procedurile, dar şi câteva fapte inedite, între care reclamaţia venită din partea soţiei ambasadorului SUA la Bucureşti privind lipsa mirosului de clor din apă, şi au remarcat că în ultimii ani bucureştenii s-au responsabilizat în ceea ce priveşte consumul de apă.
Compania Apa Nova tratează şi produce apă potabilă în staţiile Arcuda, Roşu şi Crivina, care folosesc captează apă din râurile Argeş şi Dâmboviţa.
Capacităţile de producţie ale acestora diferă - Roşu, până la 320.000 metri cubi, Arcuda, până la 650.000 de metri cubi, şi Crivina, până la 260.000 de metri cubi, iar producţia zilnică medie este, în prezent, de 120.000 metri cubi, la Roşu, 300.000 de metri cubi, la Arcuda, şi 50.000 de metri cubi, la Crivina.
Clorul, absolut necesar
Clorinarea este tehnologia de tratare folosită în toate staţiile, însă la Crivina se foloseşte şi ozonarea. Ozonul este foarte eficient local, şi ca dezinfectant, şi ca oxidant, dar procesul trebuie completat cu clorinare, pentru a exista certitudinea că apa este dezinfectată până la cel mai îndepărtat consumator.
Cele mai mari stocuri de clor se găsesc la Roşu. În toate staţiile se foloseşte clor gazos, care, în cazul unei avarii cauzate, spre exemplu, de un cutremur, trebuie neutralizat cu sodă. În acest sens, fiind dotată staţia cu depozite de sodă.
Legea apei potabile prevede ca ea să aibă valori cuprinse între 0,1 şi 0,5 miligrame de clor la litru atunci când ajunge la consumator, iar calitatea apei este determinată de trei mari categorii de parametri: organoleptici - culoare, miros, gust -, fizico-chimici (turbiditatea) şi microbiologici.
Etapele de tratare a apei sunt captarea, preozonarea, decantarea, interozonarea, filtrarea, clorinarea şi, dacă este nevoie, echilibrarea calco-carbonică.
„Pot exista anumite sensibilităţi. Oamenii percep clorul în mod diferit. Cloramina e un dezinfectant folosit în multe ţări din lume. În Statele Unite se prepară special pentru a trata apa, pentru că are remanenţă mai mare decât clorul. Se obţine chiar din reacţia clorului cu amoniul. La noi s-a produs cloramină pentru că a existat amoniu în apă, noi am ajustat doza de clor, astfel încât din efectul combinat al cloraminei şi clorului pe care noi l-am dozat să obţinem o dezinfecţie care să garanteze că apa nu are nicio problemă pentru clienţi”, a explicat Adrian Stanciu, directorul Direcţiei de producţie al companiei.
Un fapt inedit legat de acelaşi subiect a fost povestit de Andrei Hostiuc, directorul Departamentului sănătate, securitate şi mediu al companiei. Şoţia ambasadorului american la Bucureşti, Hans Klemm, a făcut, la scurt timp după sosirea în Capitală, o reclamaţie provind calitatea apei. „Dumneaei se plângea că apa nu miroase a clor. Veniţi din Statele Unite sunt obişnuiţi să aibă o doză mult mai mare”, a spus Hostiuc.
Ce vedem în oraş şi spunem că e Dâmboviţa este, în cea mai mare parte, apă din Argeş
Împărţirea pe două râuri are ca scop creşterea siguranţei. „În cazul în care apare vreo problemă pe unul dintre râuri producţia se poate muta pe celălalt”, a mai explicat Stanciu.
Prima staţie de tratare şi producţie a apei a fost cea de la Arcuda, deschisă în 1889. În 1970, a fost dată în funcţiune uzina de la Roşu, modernizată în 2002, iar în anul 2006 a început activitatea la uzina Crivina, când a fost finalizată şi modernizarea uzinei de la Arcuda.
Bucureştiul a băut apă din Dâmboviţa şi Argeş „întotdeauna”, a afirmat Hostiuc. De la Crivina, apa parcurge 35 de kilometri până în Capitală.
Apa brută, de râu, ajunge la staţia de tratare şi merge printr-un canal dublu casetat, îngropat, la staţia de tratare Roşu. Aceeaşi apă brută este folosită şi pentru procese termice, centralele CET Progresu, CET Vest, CET Grozăveşti, şi o parte ajunge în Lacul Morii.
Înălţimea apei este reglată în barajul de la Crivina, care foloseşte apa din Argeş, pentru a intra o parte în uzină, pentru tratare. Ea este, mai întâi, supusă procesului de deznisipare, apoi urmează etapele de tratare din staţie. În paralel, apa merge la staţia Roşu, aflată în aval de Crivina. Cele două staţii nu sunt înseriate, funcţionează în paralel.
„Practic, ceea ce noi vedem în oraş şi spunem că e Dâmboviţa în cea mai mare parte este apă de Argeş. Din Argeş, prin canal, ajunge în Lacul Morii şi mai departe e cursul pe care îl numim Dâmboviţa din oraş”.
Cele trei staţii de captare dau apa pe care au produs-o în noduri hidrotehnice, precum Bragadiru şi Roşu. De aici, amestecată, ajunge în staţiile de pompare din oraş: Sud, Drumul Taberei, Preciziei, Uverturii, Cotroceni, Grozăveşti, Griviţa şi Nord.
Staţiile pompează apa în reţeaua de distribuţie a oraşului pentru a ajunge direct la consumator sau prin trepte de pompare suplimentare, dacă este vorba despre blocuri mai înalte.
În amonte de Crivina, la circa 12 kilometri, există o staţie de alertă-poluare. Ea dă informaţii pe 13 parametri privind calitatea apei brute. Pe parcurs, pe filiera de tratare din fiecare staţie, există analizoare de calitate online, care spun cum evoluează după fiecare treaptă de tratare calitatea apei. Dezinfecţia este doar partea finală.
„Este un proces complex transformarea apei tulbure de râu în apă limpede, dezinfectată, care să ajungă potabilă la consumator”, a adăugat Stanciu.
În afară de determinările de calitate făcute prin analizoare online, există analize de laborator la care sunt obligaţi şi prin lege.
Probele se iau din 54 de puncte fixe, care acoperă întreaga reţea de distribuţie.
Rapoartele de încercare sunt probe momentane, iar rezultatul lor depinde de o serie de factori, între care modul de prelevare, de transport, calitatea reţelei interioare. Există teste de comparaţie între laboratoare, la care şi cel al Apa Nova participă anual.
Dacă un consumator privat face o solicitare de analiză a apei, reprezentanţii companiei spun că în aproximativ patru ore este făcută prelevarea de către o echipă instruită.
Anual, se face o propunere de realocare a zonelor reprezentantive, se propune un program de monitorizare către Direcţia de Sănătate Publică, iar aceasta poate veni cu modificări.
La Roşu există şi laboratorul în care sunt făcute analize fizico-chimice, biologice şi microbiologice pe toate treptele de tratare a apei şi la ieşirea din uzină. Tot aici, în „biroul de comandă”, există butonul roşu care, în cazul necesar, acţionat, opreşte întreg procesul şi alimentarea cu apă a Capitalei.
Consum. Bucureştenii s-au responsabilizat
Dacă media de consum pe cap de locuitor era de 140 de litri pe zi în urmă cu circa 15 ani, acum ea a scăzut aproape de 120 de litri pe zi.
„La începutul contractului de cesiune, cred că vindeam undeva la 190 de milioane de metri cubi anual, iar astăzi discutăm despre 128-129 de milioane de metri cubi. În primul rând, toţi operatorii mari industriali au plecat, unii au trecut pe puţuri forate, au fost fabrici care s-au mutat în alte localităţi, astfel, consumul a scăzut. În plus, şi consumatorii au devenit mai responsabili, ceea ce este normal”, a afirmat Hostiuc.
El a explicat şi că în zona Bucureştiului sunt două fronturi de apă subterană, unul la 50-60 de metri adâncime, altul, la 120-150 de metri adâncime. Calitatea apelor freatice variază şi ea în timp, la fel ca cea de suprafaţă, în funcţie de solul care o filtrează.
Apa Nova utilizează doar apă de suprafaţă, iar Hostiuc este de părere că şi cea din subteran ar trebui verificată, monitorizată.
„Cei care sunt conectaţi la aceste puţuri ar trebui să le declare şi să plătească de la un anumit volum de consum în sus. Forarea iresponsabilă şi necontrolată poate genera fenomene de genul apele dintre cele două surse se contopesc şi atunci nu mai suntem siguri de calitate. Dacă în urmă cu zece ani eram siguri că parametri de potabilitate ai apei de la 150 de metri adâncime sunt garantaţi, astăzi nu mai suntem siguri”.
Hostiuc spune că un consum responsabil este binevenit, din punct de vedere al protejării mediului. „Ne avantajează ca apa să fie consumată responsabil”, a conchis el.
Apa Nova Bucureşti (societate ce face parte din Grupul Veolia) are principal obiect de activitate gestiunea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare pe teritoriul Bucureştiului, fiind concesionarul serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare din Municipiul Bucureşti, pe o perioadă de 25 de ani, începând cu 2000.
În urma semnării unui act adiţional la Contractul de Concesiune, pe 11 iulie 2011, Municipiul Bucureşti a încredinţat în concesiune societăţii Staţia de Epurare Ape Uzate Glina Faza I.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
