Aproape jumătate din copiii pentru care se dispune măsura plasamentului mai au cel puţin un frate sau o soră în aceeaşi situaţie, iar o treime din aceşti copii trăiesc în sistemul de protecţie specială separat de fraţii lor, arată un studiu privind situaţia fraţilor din sistemul de protecţie socială, în care au fost incluşi 7.074 de copii cu măsură de plasament, dintr-un total de 9.077 de copii aflaţi în sistemul de protecţie specială din opt judeţe, la sfârşitul anului 2014. Potrivit specialiştilor, cea mai bună soluţie pentru creşterea fraţilor din sistemul de protecţie socială sunt asistenţii maternali şi casele de tip familial.
Asociaţia SOS Satele Copiilor România a lansat, joi, împreună cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, primul studiu realizat în România cu privire la situaţia fraţilor din sistemul de protecţie specială.
Aproape jumătate dintre copiii pentru care se dispune măsura plasamentului mai au cel puţin un frate sau o soră în aceeaşi situaţie, iar o treime din aceşti copii trăiesc în sistemul de protecţie specială separat de fraţii lor. În intervalul 2010-2014, într-un singur an, peste 1.200 de copii au fost părăsiţi în spitale şi peste 11.000 de copii au fost abuzaţi ori părăsiţi şi au ajuns în atenţia Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială, potrivit unor informaţii furnizate de Institutul Naţional de Statistică.
”Poveştile din teren bat orice film”, a spus Alexandru Toth, autorul studiului. El a menţionat că datele din studiu nu pot fi extrapolate la nivel naţional, iar în analiză au fost cuprinşi doar fraţi după mamă. ”Nu am reuşit să introducem în analiză momentul în care aceşti copii intră în sistem. Au fost identificaţi după CNP-ul mamei, în cele opt judeţe, 1.589 de grupuri de fraţi cărora le aparţin 4.091 de copii”, a declarat specialistul de la Asociaţia Sociometrics - Grupul de Analiză Socială şi Economică.
Jumătate din copiii aflaţi în plasament sunt împreună cu fraţii lor, reiese din studiul SOS Satele Copiilor România, care a avut în vedere cauzele pentru care aceşti copii nu sunt plasaţi împreună, dar şi dimensiunea acestui fenomen.
Specialiştii s-au axat în analiza lor pe centre din Arad, Bacău, Cluj, Constanţa, Ialomiţa, Mehedinţi, Sibiu şi Bucureşti (sectorul 4). Au fost organizate opt focus-grupuri şi opt interviuri structurale cu reprezentanţi DGASPC în comisia pentru protecţia copilului, în fiecare judeţ.
Principalii factori care influenţează separarea de fraţi sunt încadrarea în grad de handicap a unuia dintre fraţi, dacă copilul este mai mic de 3 ani, dacă grupul de fraţi este mare şi diferenţa de vârstă. ”Am constatat că grupurile de surori au şanse mai mari să fie menţinute împreună. Copiii cu vârste sub 3 ani sunt plasaţi separat”, a mai spus Alexandru Toth.
Potrivit studiului, plasamentul la asistenţi maternali este cea mai bună soluţie pentru grupurile de doi fraţi, aceasta fiind una din concluziile specialiştilor. La Arad, sistemul de plasament în case de tip familial este foarte dezvoltat, însă nu acelaşi lucru se poate spune la Mehedinţi. Tot specialiştii spun că cea mai potrivită soluţie pentru plasamentul grupurilor de fraţi cu mai mult de trei membrii o reprezintă casele de tip familial.
”De cele mai multe ori, copiii aflaţi în plasament nu-şi cunosc fraţii. De ce este important ca aceşti copii să fie împreună? Pentru că mă ajută tot timpul, este răspunsul copiilor”, a spus Alexandru Toth, adăugând că ”suportul emoţional este important”.
Studiul, care a fost realizat în patru luni, arată că pentru grupurile mari de fraţi este nevoie de mai multe case de tip familial, iar pentru grupuri mici de mai mulţi asistenţi maternali.
Cum este viaţa fraţilor născuţi în aceeaşi familie, dar aflaţi în plasament
Iulian a venit pentru prima dată la Bucureşti. I se pare un oraş mare, dar aglomerat. ”La 14 ani am decis să mergem în plasament, după ce tata a decedat. Am mers la primărie şi de acolo mai departe, la un centru de plasament. Mama nu avea posibilitatea să ne întreţină. La primărie ne-au îndrumat. Nu mă aşteptam să fie bine, însă noi fiind trei fraţi ne-am acomodat foarte uşor. Sentimentul de familie nu a murit şi a fost bine pentru noi. Asociaţia ne-a ajutat să ajungem pe un drum bun. Eu am 19 ani, iar fraţii mei 12 şi 15 ani”, a povestit Iulian Budău, din Bacău, un copil care a crescut la SOS Satele Copiilor România.
Cât timp a locuit la SOS Satele Copiilor, el a trebuit să ia hotărâri şi pentru fraţii lui. ”Chiar dacă am stat toţi trei în aceeaşi cameră, i-am ajutat mereu. Eu acum lucrez, locuiesc cu chirie, şi îi vizitez la două zile. Nu suntem departe, lucrez la doar 6 kilometri. Am în plan să fac ca totul să fie bine, să fim împreună”, a mai spus tânărul, care lucrează la bucătăria unui restaurant.
”Fraţii mei merg acum la şcoală. În urmă cu o lună, fratele meu mai mic, care este elev în clasa a VI, a împlinit 12 ani şi i-am făcut cadou din banii mei o tabletă”, a mai povestit Iulian.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
