Directorul Direcţiei de Comunicare şi Strategii din Consiliul Judeţean din Arad, Andrei Ando, "pacientul 102", povesteşte, într-o postare pe pagina sa de Facebook, experienţa din spital, după ce s-a infectat cu coronavirus, având o formă moderată a bolii. "Am avut uneori accese de panică, mi s-a părut, în anumite momente, că starea mea se degradează, mai ales atunci când febra nu ceda nici după zece zile de tratament greu, sau când aveam frisoane, sau când simţeam că mi se rup muşchii, fâşie cu fâşie, de pe picioare", spune el.
"Sunt pacientul 102 vindecat la Arad de Covid-19. De fapt, între 102 şi 105, nu ştiu exact, dar îmi place să cred că am fost în capul listei, la cât de nerăbdător am aşteptat rezultatul…”, îşi începe Andrei Ando povestea.
El spune că a avut emoţii şi a fost îngrijorat, a avut momente de panică şi că a urmat 14 zile de tratament.
"Da, am avut emoţii, am fost îngrijorat. Am avut uneori accese de panică, mi s-a părut, în anumite momente, că starea mea se degradează, mai ales atunci când febra nu ceda nici după zece zile de tratament greu, sau când aveam frisoane, sau când simţeam că mi se rup muşchii, fâşie cu fâşie, de pe picioare", povesteşte el.
Ando spune că a avut o formă moderată de Covid-19, fără să fie cuplat la oxigen.
"Am urmat 14 zile de tratament, cu medicamente foarte puternice: Lopinavir (Kaletra), Plaquenil, Norvir, Azitromicină, la care s-au adăugat Paracetamol, Algozone, Hepiflor, Vitamina C cu zinc. Lopinavir şi Norvir se administrează pacienţilor care suferă de HIV-SIDA, Plaquenil (sulfat de hidroxiclorochină) celor care suferă de malarie sau lupus. Azitromicina este un antibiotic utilizat în tratamentul unor infecţii bacteriene severe, inclusiv pentru bolnavii de HIV. Acesta este, astăzi, tratamentul pentru formele moderate de Covid-19, dar înţeleg că e o dinamică permanentă a medicaţiei, că se experimentează formule noi mai ales la pacienţii afectaţi sever”, spune Ando.
El afirmă că cea mai mare frică a sa a fost să nu ajungă la Terapie Intensivă.
"Cea mai mare spaimă a mea a fost să nu ajung la Terapie Intensivă. Acolo, rata de supravieţuire este sub 20%, şi nu pentru că medicii nu ar face tot posibilul pentru salvarea pacienţilor, ci fiindcă virusul ăsta păcătos evoluează agresiv şi imprevizibil”, spune acesta.
Andrei Ando vorbeşte şi despre efectele adverse ale medicamentelor care i-au fost administrate.
”În primele cinci zile am urmat tratamentul cu Lopinavir (Kaletra), Hepiflor, vitamine şi Paracetamol. Efectele adverse au apărut de la prima administrare: tulburări digestive, mialgie (dureri musculare). Mi-am pierdut total gustul şi mirosul. Zilnic schimbam de patru ori pijamalele, uneori nu apucau să se zvânte pe măsură ce transpiram în ele. Am avut frisoane care mă ţineau sub pătura pe care o simţeam ca pe o lespede de marmură deasupra mea. M-a îngrijorat o febră constantă, până în 38,3 (în majoritatea timpului 37,5-38 de grade Celsius, foarte rar peste 38). Kaletra mai are un efect advers delicat, la nivel intestinal. Se administrează după micul dejun şi cină. La câteva minute de la administrare te lipeşti de vasul toaletei, apoi îl „vizitezi” frecvent, ceea ce nu e uşor, pentru că de la Kaletra simţi o sfârşeală, o ameţeală, te deplasezi greu şi nesigur. Cel puţin în cazul meu, la alţii poate acţiona diferit. În ce priveşte mialgia, durerile au început iniţial în zona şalelor, au coborât în fese, apoi în pulpe şi în gambe. Dureri severe, de nu ştii cum să te învârţi în pat, cum să stai, să te ghemuieşti, să te ridici, să te întorci pe spate sau pe burtă, să îţi ridici picioarele pe perete, poate-poate sângele va oxigena muşchii încordaţi. Nu se compară cu o febră musculară, ci cu o senzaţie de strâns în menghină şi smuls, şi te chinuie mai ales noaptea, când totul se linişteşte în jur…”, povesteşte Andrei Ando.
Fostul pacient mai spune că a slăbit cinci kilograme cât timp a stat în spital.
”După cinci zile de Kaletra, febra nu a cedat, iar analizele de sânge au arătat o creştere a infecţiei în organism. Am trecut pe Plaquenilor şi Norvir. A fost ca un miracol. De la prima administrare a hidroxiclorochinei durerile de muşchi au dispărut ca luate cu mâna. Dar febra a continuat să persiste, îngrijorător. În plus, deja de la prima administrare a Plaquenilului pulsul a crescut la 115, de unde până atunci era 80-85. A crescut şi tensiunea, şi deşi nu la valori îngrijorătoare pentru un medic, nu puteam să nu îmi fac o mie de scenarii despre asta. M-au chinuit mai mult gândurile decât efectele adverse ale medicamentului… Am rămas în continuare cu durerile de stomac, cu vertijul şi cu o slăbiciune ca o sfârşeală, o epuizare care mă ţintuia în pat, fără poftă de mâncare, fără chef de vorbă, apatic şi îngrijorat. Am continuat să citesc ştirile despre morţile subite, şi recunosc că asta m-a afectat. Fiecare oscilaţie de tensiune, tuse, ameţeală, am interpretat-o ca pe un semnal critic al organismului, chiar dacă nu era cazul… Am scăzut cinci kilograme în greutate”, mai spune acesta.
Andrei Ando critică, în final, ştirile alarmiste de la televizor şi din mediul online, dar şi Grupul de Comunicare Strategică, care publică datele despre cei decedaţi şi vorbeşte mai puţin despre cei care s-au vindecat de coronavirus, deşi acest lucru i-ar ajuta pe oameni să aibă speranţă.
Urmărește-ne și pe Google News
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
