Stigmatizarea bolnavului psihic reprezintă cea mai gravă problemă a sistemului, pentru că face din acest pacient unul cu handicap, un caz ruşinos, abordare care dovedeşte o mentalitate primitivă, aproape ca înainte de război, a declarat, pentru News.ro, preşedintele Societăţii Române Alzheimer, Cătălina Tudose.
"Bolnavul psihic continuă să fie stigmatizat. Este o mentalitate primitivă sau aproape ca înainte de război. Se tolerează foarte greu această suferinţă. Există mentalitatea că boala psihică este un handicap, este ceva ruşinos. Oamenii, cât de cât, acceptă să meargă la psiholog, dar nu se recunosc bolile grave, adică depresii cu tentative de suicid, riscurile suicidare", a spus profesorul doctor Cătălina Tudose, cu ocazia lansării, în premieră în România, a lunii internaţionale Alzheimer.
Medicul a precizat că, potrivit legislaţiei, un pacient cu suferinţă psihică, cu tulburări severe şi risc de suicid poate beneficia de internare nonvoluntară, dar oamenii nu ştiu acest lucru şi nici SMURD nu ia astfel de cazuri.
"De exemplu, femeia aceea care s-a aruncat de pe acoperiş. A stat o zi întreagă acolo, era o persoană cu risc suicidar foarte mare, dar neavând reţea, ea nu a fost în evidenţa nimănui. Partenerul de viaţă nu a recunoscut suferinţa, ea nu voia să meargă la psihiatru, dar există o lege de internare nonvoluntară. Oamenii nu cunosc lucrul acesta. Femeia pare să fi avut multe suferinţe, le spunea celor din blocul unde lucra. Tot lor le vorbea că va pleca după fata ei rapid. Dar nimeni, nici familia şi nici oamenii, nu s-a gândit că femeia ar putea avea nevoie de un medic psihiatru. Mai mult, un politician a spus că depresia nu este urgenţă medicală. Depresia poate fi urgenţă medicală, iar pacientul trebuie dus de urgenţă la medic, chiar dacă el nu vrea, prin internare nonvoluntară", a mai spus medicul.
Legat de tratamentele pentru cazurile de depresie, medicul a spus că cei mai mulţi pacienţi, dar şi unele familii sunt reticenţi.
"Referitor la tratament, este o neîncredere foarte mare în medicaţia pe care o dăm. Este o teamă că s-ar putea controla gândurile oamenilor, că îi putem schimba pe oameni, ceea ce este o mare prostie. Apoi, cei mai mulţi se tem de dependenţa de medicamente. Dependenţă dau numai foarte puţine - anxioliticele, benzodiazepinele, nu şi neurolepticele, antidepresivele -, dar toată lumea este convinsă că dau dependenţă. Antidepresivele şi neurolepticele pe care noi le prescriem în psihoze nu dau dependenţă, dar trebuie luate mult timp, pentru că dacă îl dăm puţin, reapare depresia, iar oprirea tratamentului se face treptat", a mai spus Cătălina Tudose.
Medicul a atras atenţia că numărul cazurilor de depresie, de psihoze este tot mai mare.
"Lucrez la Spitalul Obregia, singurul spital de acest fel. Noi suntem asaltaţi de pacienţi, dar oamenii nu previn boala, nu o recunosc şi, implicit, nu o tratează. Am avut o tânără pe care am tratat-o şi, la final, era foarte mulţumită, pentru că se chinuia cu o depresie de câţiva ani. A spus că nu credea că poate fi tratată. Este dovadă de ignoranţă", a adăugat profesorul Cătălina Tudose.
Ea a mai spus că depresia este incompatibilă cu consumul de alcool, care agravează anxietatea.
"Alcoolul este anxiolitic, dar, de fapt, agravează anxietatea. Depresia nu se rezolvă cu alcoolul, iar riscul de dependenţă la alcool devine foarte periculos. Să bei un pahar de plăcere la o masă bună este una, dar nu atunci când eşti depresiv", a explicat medicul.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
