Dosarul mineriadei, în care procurorii militari din Parchetul instanţei supreme i-au pus sub inculpare pe fostul preşedinte Ion Iliescu, pe fostul premier Petre Roman, fostul director al SRI Virgil Măgureanu şi fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu, pentru infracţiuni contra umanităţii, se apropie de finalizare, la mai bine de 26 de ani de la reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 13-15 iunie 1990. Faptele au fost anchetate din 1997 de procurori militari şi civili, în mai multe dosare în care au fost audiaţi sute de martori şi alte câteva zeci de persoane au fost puse sub învinuire, fără însă ca persoane care au fost în atenţia anchetatorilor să fie puse sub acuzare pentru cei patru morţi şi peste 1.200 de oameni bătuţi şi reţinuţi atunci ilegal.
Mineriada din 13-15 iunie 1990 a fost a treia ocazie în care FSN a utilizat minerii din Valea Jiului ca forţă de represiune împotriva celor care contestau regimul instaurat după Revoluţia din decembrie 1989, însă brutalitatea intervenţiei a fost fără precedent. Prima mineriadă a fost o reacţie la o manifestaţie antiguvernamentală de amploare din 28 ianuarie 1990 care a determinat intervenţia a circa 5.000 de mineri din Valea Jiului care au devastat, a doua zi, sediul PNL. Pe 19 februarie, Frontul a recurs din nou la mineri după ce, în ziua precedentă, o demonstraţie anticomunistă a degenerat şi s-a terminat cu devastarea sediului Guvernului. La sosirea minerilor, forţele de ordine restabiliseră ordinea şi nu s-au înregistrat violenţe.
A treia mineriadă a pus capăt demonstraţiei anticomuniste maraton din Piaţa Universităţii. În 22 aprilie, un grup de persoane a ocupat piaţa şi a declarat-o ”zonă liberă de neocomunism”. În zilele următoare, numărul celor care protestau a crescut, fiind zile în care şi 50.000 de persoane protestau faţă de guvernarea FSN. Preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN), Ion Iliescu, îi numea pe protestatari ”huligani” şi ”golani”. Ultimul apelativ a fost asumat de protestatari drept un titlu de onoare. Printre revendicările ”golanilor” din Piaţa Universităţii se aflau amânarea alegerilor, o nouă lege electorală, aplicarea imediată a punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara care prevedea eliminarea foştilor activişti comunişti din viaţa politică şi judecarea celor care au organizat şi condus represiunea împotriva revoluţionarilor din decembrie 1989.
Regimul condus de Ion Iliescu a refuzat să dea curs solicitărilor. Într-o şedinţă a CPUN în care generali ai MAI se plângeau că poliţiştii care trebuiau să asigure ordinea au fost agresaţi, Mircea Dinescu avertiza poliţia să reziste tentaţiei de a interveni în forţă. ”Să nu ne trezim din nou cu minerii că vin să facă ordine în Capitală”, spunea Dinescu. ”S-ar putea”, a comentat atunci Iliescu.
În pofida permanentizării manifestaţiilor anticomuniste din Piaţa Universităţii, FSN şi Ion Iliescu au obţinut o victorie zdrobitoare la alegerile din 20 mai 1990. Iliescu devine preşedinte al României pentru un mandat de doi ani, cu un scor de 85%, obţinut într-un singur tur de scrutin. Confruntaţi cu evidenţa faliei dintre doleanţele lor şi cele ale majorităţii populaţiei, numărul protestatarilor din Piaţă scade apreciabil după alegeri.
Pe baza succesului din alegeri, conducerea FSN încearcă pe 13 iunie 1990 evacuarea manifestanţilor din Piaţa Universităţii, inclusiv cu ajutorul unor muncitori de la IMGB care scandau ”Noi muncim, nu gândim” sau ”Moarte intelectualilor”. Cei din Piaţa Universităţii au ripostat la violenţele forţelor de ordine mergându-se până la asedierea şi incendierea sediilor Ministerului de Interne şi Poliţiei Capitalei, deşi rămâne neclar cine au fost autorii incendierii - manifestanţii sau autorităţile. De asemenea, a fost întreruptă emisia TVR, deşi televiziunea nu încetase să emită în circumstanţe mult mai severe în zilele Revoluţiei. Într-un discurs ţinut în seara acelei zile, Ion Iliescu a calificat luptele de stradă drept ”o rebeliune de tip legionar ”: ”Avem de-a face cu o încercare de rebeliune de tip legionar. Elemente declasate, manevrate de forţe interesate în destabilizarea ţării şi ignorarea opţiunii exprimate de poporul nostru s-au dedat la acte grave de violenţă".
"Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului şi televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită”, a mai spus Ion Iliescu pe 13 iunie.
Până seara, forţele de ordine ale MAI au golit Piaţa Universităţii, iar o parte din protestatari au fost reţinuţi. Practic, ”Golaniada” fusese deja oprită.
A doua zi, au ajuns în Capitală câteva mii de mineri care, împreună cu forţele de ordine, declanşează o represiune brutală împotriva opozanţilor cunoscuţi ai FSN. Sediile partidelor istorice şi cel al Universităţii sunt devastate, iar minerii, ajutaţi de forţele de ordine, au bătut şi reţinut orice persoană considerată suspectă. Profesori universitari au fost bătuţi, iar un miner a vrut să-l decapiteze cu toporul pe Marian Munteanu, care era deja inconştient din cauza bătăilor. Dincolo de ţintele prestabilite şi identificate cu ajutorul poliţiei şi SRI, au fost maltrataţi şi bucureşteni aleşi la întâmplare de pe străzi, cu predilecţie pentru cei cu barbă, cu ochelari sau cu o vestimentaţie considerată nonconformistă.
Cei arestaţi au fost duşi la Măgurele, unde au fost din nou bătuţi de către poliţişti şi reţinuţi fără respectarea procedurilor judiciare. Potrivit procurorilor militari, la capătul celor trei zile de represiune, bilanţul era sinistru: patru persoane au fost ucise prin împuşcare, trei au fost rănite tot prin împuşcare, peste 1.200 de persoane au fost maltratate şi lipsite abuziv de libertate.
În acele zile, Iliescu li s-a adresat de două ori minerilor, prima dată pe 14 iunie. ”Dragi mineri, mă adresez dumneavoastră mulţumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească. Delegaţia de mineri, în frunte cu domnul Cozma, se va deplasa spre Piaţa Universităţii pe care vrem să o reocupaţi dumneavoastră”, a spus Iliescu.
A doua zi, minerii s-au adunat la Romexpo pentru a-l asculta din nou pe preşedinte. ”Vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat în aceste zile, că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică şi muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu”, le-a spus Iliescu minerilor înainte de reîntoarcerea lor în Valea Jiului.
Iliescu a negat constant faptul că ar fi vinovat de violenţele din iunie 1990. ”Mi se atribuie mie organizarea mineriadelor ceea ce este un fals. Eu chiar m-am străduit să evităm aşa ceva. A fost ilegală ocuparea unui nod de circulaţie din centrul Capitalei, ceea ce a provocat reacţii de nemulţumire din partea cetăţenilor”, declara Iliescu într-un interviu acordat, în 2015, televiziunii publice.
Procurorul militar Marian Lazăr de la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a anunţat, vineri, că în dosarul cunoscut sub numele de "Mineriada 13 - 15 iunie 1990”, prin ordonanţa din 23 decembrie 2016, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, pentru infracţiuni contra umanităţii, a lui Ion Iliescu, la data faptelor preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi preşedinte al României, a fostului premier Petre Roman, fostului viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu, fostului director al Serviciului Român de Informaţii Virgil Măgureanu, fostului prim-vicepreşedinte al Frontului Salvării Naţionale Nicolae Dumitru şi generalul în rezervă Mugurel Cristian Florescu, fost adjunct al procurorului general al României şi şef al Direcţiei Procuraturilor Militare.
Din probatoriul administrat a rezultat că, în perioada 11 - 15 iunie 1990, inculpaţii au decis, organizat şi coordonat un atac generalizat şi sistematic, lansat împotriva unei populaţii civile, respectiv împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii din Bucureşti, precum şi a populaţiei municipiului Bucureşti, atac în care au implicat participarea forţelor armate ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi a unui număr de peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
