Dr. Eduard Motoescu, directorul medical al Spitalului Clinic de Psihiatrie ”Dr. Al. Obregia”, a explicat pentru News.ro că foarte mulţi pacienţi ezită în a se prezenta la psihiatru pentru că se tem de stigmatizare şi că au preconcepţii legate de efectele tratamentelor de specialitate. Medicul a vorbit şi despre pacienţii care suferă de forme complicate de depresie şi care ajung pentru internare în spital după ce tratamentele primite în ambulator nu au efect. Este nevoie de aproximativ o lună pentru ca un pacient cu depresie severă să poată fi externat în condiţii bune, iar o mare problemă în sistem este monitorizarea deficitară a pacienţilor după externare, a arătat dr. Motoescu.
”Foarte mulţi oameni au această respingere în faţa ideii de a se prezenta la psihiatru şi a veni cu sufletul pe tavă”
”Societatea poate să ajute foarte mult, mai ales prin modularea educaţiei pacienţilor pentru că marele neajuns la pacienţii cu tulburări depresive este faptul că au acest sentiment de stigmatizare a lor dacă apelează la un specialist, de aceea sunt foarte multe rezistenţe, până să ajungă în faţa unui specialist, a unui psihiatru. Foarte mulţi oameni au această respingere în faţa ideii de a se prezenta la un psihiatru şi a veni cu sufletul pe tavă, ca să zic aşa, se gândesc la tot felul de legende, la tipologii din acestea, că dacă ai ajuns la psihiatru vei începe un tratament care o să-ţi deregleze creierul, nu vei mai fi tu, vor apărea nişte chimicale în tine care te vor schimba ca persoană, care vor da dependenţă şi vei fi un om ruinat, să spunem aşa, şi ca atare arătat cu degetul de cei care cunosc faptul că ajungi la spitalele de psihiatrie. E o mare neîmplinire să ajungi la psihiatru, ideea asta apare cumva din şcoli, din liceu, cumva ţine şi de orgoliul personal, cum, nu pot eu să-mi rezolv problemele, trebuie să mă duc să mi le rezolve altul”, a explicat dr. Motoescu.
El a adăugat că la spital ajung cazurile de depresie ”complicate”, adică acelea care nu dau rezultate în tratamentul ambulator.
”În ultimul timp s-au înmulţit foarte mult clinicile de psihiatrie, ceea ce este foarte bine pentru că există această tendinţă de a încerca să ajuţi omul nu internându-l şi punându-l într-un mediu artificial, dar sunt persoane care nu au rezultate cu astfel de tratamente şi pentru a minimiza riscul suicidului este necesară o internare cu supravegherea pacientului, o monitorizare a efectelor terapeutice, a celor adverse”, a arătat dr. Motoescu.
O rază de speranţă pentru pacienţii cu depresie rezistentă la tratament. În România ar putea fi decontat un medicament original foarte scump, eficient în acest tip de depresie. Tratamentul, disponibil peste două luni
”Sub 5% din formele de depresie sunt aşa-numitele depresii rezistente la tratament. Se aplică tratament pentru depresie rezistentă şi să spunem că se mai recuperează o parte dintre pacienţi, ca variante terapeutice ar fi terapia electroconvulsivantă şi mai nou a apărut un medicament original care va fi disponibil şi pentru pacienţii din România, deşi are un preţ prohibitiv, o cură este 5.000 de euro pe lună, pare o sumă pe care puţini oameni din ţara noastră o au disponibilă. Se speră ca de la începutul lui iunie să se facă primele administrări de acest medicament care se foloseşte doar în cazurile de depresie rezistentă, acele puţine cazuri în care terapia convenţională nu dă rezultate”, a spus medicul.
Medic: ”De puţini pacienţi mai auzim după ce se externează”
Potrivit dr. Motoescu, timpul necesar pacienţilor internaţi cu depresii complicate variază de la trei săptămâni până la o lună de spitalizare. Veriga slabă a sistemului este, consideră el, monitorizarea deficitară a pacientului după externare.
”În cazul depresiilor mai complicate, care necesită internare, efectele terapeutice se văd de la 3 luni în sus, după începerea tratamentului, un depresiv ar avea nevoie cam de o lună de spitalizare pentru a-l externa în condiţii bune”, a arătat el.
”Din păcate, aici este veriga cea mai slabă a sistemului, după ce se externează, pacientul se întoarce în mediul lui, de puţini pacienţi mai auzim după ce se externează, noi îi chemăm, evident, la un control la 3-4 săptămâni, există avantajul cabinetelor de psihiatrie care preiau astfel de pacienţi în monitorizare, le continuă tratamentul, dar de cele mai multe ori, şi mă refer aici mai mult la pacienţii cu schizofrenie, adică afecţiuni psihiatrice mai dezorganizate, monitorizarea pacienţilor este deficitară. Dacă ar fi un punct sensibil aici ar fi, la urmărirea pacientului după externare”, a spus medicul.
Lipsa statisticilor oficiale care să reflecte realitatea, o mare problemă în România. Perioada pandemiei a accentuat situaţia, pentru că în spital au ajuns numai cazurile foarte grave, mulţi pacienţi rămânând în afara sistemului, fără tratament şi supuşi acutizării afecţiunii
”Nu suntem foarte acuraţi în statistici, nu suntem atât de bine organizaţi, evident că o statistică din asta este foarte folositoare pentru a vedea un anumit trend, a vedea o tendinţă şi să ştii cum să acţionezi din timp. Statisticile spitalului nostru, cel puţin din ultimii ani, sunt oarecum contrariante pentru că noi pe parcursul pandemiei nu am internat decât absolut cazurile cele mai complicate pentru că a fost necesară acea distanţare a pacienţilor, noi avem şi saloane încă de 8, 10 pacienţi, evident în condiţii de pandemie nu puteam să umplem aceste saloane. Foarte mulţi au rămas fără tratament, cu acutizarea bolii, mai ales în pandemie cu acea incertitudine care crea anxietate şi tensiune”, a explicat el.
”Rata suicidului, în stagnare în România”
”La unele statistici stăm bine, la numărul de sinucideri pe suta de mii de locuitori ţara noastră nu stă foarte rău. Este şi morala noastră ortodoxă care prezintă suicidul ca pe un păcat capital, faţă de alte amprentări religioase, să spunem aşa. Institutul de Medicină Legală prezintă pe ani aceste rate ale suicidului care nu sunt în creştere, sunt într-o zonă de stagnare”, a precizat medicul.
Tulburări depresive, înregistrate tot mai mult la tineri şi în mod deosebit după pandemie
”Se înregistrează o incidenţă mai mărişoară a tulburărilor depresive, după pandemie au fost evidente nişte lucruri pe partea aceasta de tulburări afective mai ales la tineri, la adolescenţi, asta ar fi motivul îngrijorării, aceste tulburări depresive care apar mai mult la vârste tinere. De obicei, ele apar după 25 de ani, când oamenii se lovesc aşa şi de un context existenţial mai puţin prielnic, apar tot felul de probleme, neajunsuri financiare, dificultăţi profesionale şi aşa mai departe. Colegii noştri de la Psihiatrie pediatrică se văd deseori în faţa unor cazuri de tulburări depresive care trebuie sancţionate terapeutic, să zic aşa”, a explicat directorul medical al Spitalului ”Obregia” din Capitală.
Medic: ”Oamenii au început să se adreseze mai des la psihiatru şi psiholog, am observat, din 90 de când am început să practic psihiatrie şi până acum. Încă merge încet, dar mişcă”.
Dr. Dan Roşca, medic psihiatru care a lucrat foarte mulţi ani la Spitalul ”Obregia”, a afirmat că totuşi din anii 90 şi până acum oamenii au început uşor-uşor să se adreseze mai mult specialiştilor pentru diferitele forme de depresie cu care se confruntă.
Medicul a explicat şi formele de depresie care există şi importanţa intensităţii cu care sunt resimţite, factor esenţial pentru solicitarea ajutorului de specialitate.
”În ambele cazuri de depresii este foarte importantă intensitatea cu care le simţi”
”Există depresiile severe, cauzate de anumite deficienţe neurobiochimice din creier, carenţe de neuromediatori şi la care tratamentul medicamentos este sfânt, şi care sunt, de obicei, mai grele. Există depresii în demenţă, în care harababura din creier care s-a creat în cadrul demenţei la fel trebuie tratată cu pastile şi numai cu pastile. Există depresii uşoare şi tu nu eşti bolnav, nu ai în tine vâna aia de boală pe care o pomeneam la cei de dinainte. Există depresii în urma unui deces, o bucată de vreme ar fi total nesimţit să nu suferi, lucrurile astea trec încet-încet. În ambele cazuri de depresii depinde intensitatea cu care le resimţi, asta e foarte important, intensitatea cu care le resimţi înseamnă cum te împiedică la lucrul tău, la relaţiile sociale, la muncă, la orice. În funcţie de intensitatea cu care simţi simptomele este preferabil să mergi totuşi la un specialist care să evalueze”, a explicat Dr. Roşca.
Dr. Roşca a spus că mulţi pacienţi iau singuri pastile, fără sfatul medicului, punându-se în pericol, sau refuză să ia tratamentul de specialitate la indicaţia acestuia de teama de a nu deveni dependenţi.
”Fiecare pacient acceptă o soluţie, acceptă să ia pastile sau nu acceptă. Sunt o grămadă de oameni care spun că nu acceptă să ia tratamente pentru că riscă să devină dependenţi, nu e aşa. Medicamentele astea au o structură în timp, adică le începi într-un fel, cu doze mici, le creşti, după care ajungi la un platou, după care, dacă vrei să scapi de ele, scazi iar în platou, există o strategie, o tehnică”, a detaliat el.
”În România nu se ştie nimic, avem servicii slabe de statistică, suntem dezordonaţi”
”În România nu se ştie nimic. România are servicii slabe de statistică, are o aproximare diagnostică. Nu avem chestii foarte clare, suntem dezordonaţi, nu avem evidenţe. În alte ţări există un alt tip de organizare. În Franţa, de exemplu, există o construcţie departamentală, omul care a intrat într-un spital este prins într-o schemă de urmărire a spitalului şi există o psihiatrie de teren în care, odată la un timp, o maşină merge la acel om care nu a mai venit la policlinică, sunt structuraţi, organizaţi. De asta spun că trebuie să existe o psihiatrie de legătură, între cabinete, între spital, între casa omului, din când în când o tură de asistenţă”, a spus dr. Dan Roşca.
Simptomele depresiei, semnale de alarmă care necesită consultul specialistului: tristeţea imensă şi lipsa capacităţii de a te bucura
”De două tipuri: o tristeţe imensă nejustificată. Dacă ai pierdut 70 de milioane la poker, da, dar dacă nevasta e veselă, maşina e nouă, totul îţi merge ok şi tu eşti trist şi te gândeşti numai la rele, cum o să se întâmple în viaţa ta, atunci asta e boală. Al doilea simptom este lipsa capacităţii de a te bucura, nu eşti trist neapărat, dar nu te poţi bucura de lucruri de care te bucurai altă dată. Şi după aia mai sunt insomnie, creşterea sau scăderea poftei de mâncare, anxietăţi. Omul poate să intervină cu puterea lui, dar puterea lui este scăzută. Omul trebuie să tragă de el, dar pentru asta trebuie să tragă de el ajutat de cineva, de tratament, de un psihoterapeut bun”, a explicat pentru News.ro dr. Dan Roşca, medic psihiatru.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
