Trei sesizări privind modul de interpretare a unor texte legislative referitoare la drepturi salariale au fost, luni, în dezbaterea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, două dintre acestea fiind respinse ca inadmisibile.
O primă chestiune a fost modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art.652 alin.(1) Cod procedură civilă, respectiv ale art.781 Cod procedură civilă cu privire la natura obligaţiei debitorului Ministerul Finanţelor Publice, cuprinsă în titlurile executorii hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din justiţie, respectiv obligaţia de a aloca fondurile necesare plăţii, reprezintă o obligaţie de a da sau o obligaţie de a face.
A fost respinsă ca inadmisibilă această sesizare, care a fost transmisă ICCJ, de către Tribunalul Alba într-un proces deschis de mai mulţi magistraţi, între care şi fostul judecător Cristi Vasilică Danileţ.
O altă prevedere legală supusă atenţiei Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ICCJ se referă la interpretarea şi aplicarea art. 25 alin.(1) şi art. 6 lit. b, ambele din Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, referitoare la principul nediscriminării şi la faptul că „suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz”.
Completului ICCJ i s-a solicitat dezlegarea următoarei chestiuni de drept: ”Dacă în interpretarea şi aplicarea art. 25 alin.(1) şi art. 6 lit. b, ambele din Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin invocarea principiului nediscriminării se poate recunoaşte la maxim sporurile prevăzute de art. 4 şi 5 din cap. VIII, anexa 5 la Legea 153/2017, prin raportare la drepturile recunoscute la nivel maxim prin hotărâri judecătoreşti definitive altor magistraţi, chiar dacă astfel s-ar depăşi plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din acelaşi act normativ”. Articolele invocate se referă la sporuri acordate magistraţilor şi altor categforii de angajaţi din domeniul justiţiei.
“Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, în dosarul nr. 2834/120/2022, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, principiul nediscriminării nu poate fi invocat pentru acordarea sporurilor prevăzute de art. 4 şi 5 din capitolul VIII anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017 la nivel maxim, dacă astfel s-ar depăşi plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din acelaşi act normativ. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 ianuarie 2024”, potrivit minutei publicată pe site-ul ICCJ.
A treia problemă se referă la dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, respectiv: „dacă plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, se va realiza astfel: a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu” se interpretează în sensul că sintagma „în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie” are semnificaţia că plata sumelor se va efectua în termen de un an de data la care hotărârea judecătorească devine executorie sau în sensul că plata sumelor se va efectua până la sfârşitul anului următor celui în care hotărârea judecătorească a devenit executorie Această sesizare înaintată de Tribunalul Mureş a fost respinsă ca inadmisibilă.
Reglementarea legală a competenţei în materie civilă a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se regăseşte în cuprinsul art. 97 pct. 3 şi art. 519 - art. 521 din Codul de procedură civilă.
Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, se poate face doar de către un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă.
Asupra sesizărilor, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se pronunţă prin decizie, numai cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.
Dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar pentru instanţa care a solicitat dezlegarea, de la data pronunţării deciziei.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
