Filmul "Oameni de treabă", care va intra pe ecrane din 25 noiembrie, "nu arată cu degetul către nimeni anume, ci mai degrabă către toţi, chiar şi către mine ca autor al filmului sau către spectatori, în cadrul de final al filmului, dar fără să judece", declară într-un interviu, pentru News.ro, regizorul Paul Negoescu. Cineastul invită publicul să vadă filmul în cinematograf "pentru că va pleca satisfăcut, nu va avea tentaţia de a deschide telefonul".
„Oameni de treabă/ Men of Deeds”, noul film al regizorului Paul Negoescu, cu Iulian Postelnicu, Vasile Muraru, Anghel Damian şi Crina Semciuc în rolurile principale, va avea premiera pe 25 noiembrie, distribuit de Bold Film Studio.
„Oameni de treabă”, cel de-al patrulea lungmetraj regizat de Paul Negoescu („O lună în Thailanda”, „Două lozuri”, „Povestea unui pierde-vară”) combină elemente de comedie neagră şi thriller pentru a spune povestea unui şef de poliţie, Ilie, aflat la mijlocul vieţii, care trăieşte cu presiunea de a-şi face meseria altfel decât şi-ar dori, iar singurul lui vis rămâne acela de a duce o viaţă liniştită despre care crede ar putea începe dacă şi-ar cumpăra o livadă.
Cu o poveste plasată în nordul României şi filmat în cursul anului trecut în judeţul Botoşani, după un scenariu scris de Radu Romaniuc şi Oana Tudor, „Oameni de treabă” îl are în rolul principal pe Iulian Postelnicu.
„Oameni de treabă” este Produs de Papillon Film şi Tangaj Production (România) în co-producţie cu Screening Emotions (Bulgaria) şi Avanpost Production (România). Imaginea filmului este semnată de Ana Drăghici, scenografia de Vanina Geleva, de costume s-a ocupat Mălina Ionescu, de machiaj Bistra Kechedjieva, iar de coafură Andreea Lupu. Eugen Kelemen este editorul filmului, iar coloana sonoră a fost realizată de Marius Leftărache. Anamaria Antoci este producătorul filmului, Poli Angelova este co-producător, iar Ana Voicu producător delegat.
Paul Negoescu, în vârstă de 38 de ani, este regizor şi scenarist. A debutat în lungmetraj cu ”O lună în Thailanda” (2012). Au urmat „Două lozuri”, „Povestea unui pierde-vară”. Scurtmetrajele ”Târziu” (2008), ”Renovare” (2009) şi ”Derby” (2010) au fost selectate în competiţie la Festivalul de Film de la Berlin, iar ”Orizont” (2012) a primit o nominalizare la Cannes.
Redăm integral interviul acordat de Paul Negoescu News.ro
Cine sunt „oamenii de treabă” din filmul dumneavoastră? Ce reprezintă ei?
Paul Negoescu: Oamenii de treabă suntem noi toţi, pentru că nu cred că e cineva care să nu considere că are intenţii bune. Sunt convins că şi Putin se consideră om de treabă.
„Oameni de treabă” este despre corupţie. În România, este corupţia endemică? Mai poate fi schimbat ceva?
P.N.: “Oameni de treabă” este şi despre corupţie, deşi, pentru mine, este în primul rând despre un om care îşi doreşte doar să fie normal. Legat de întrebarea dvs, nu ştiu să răspund. Cred că orice se poate schimba, într-o măsură anume. N-o să ne schimbăm peste noapte, n-o să devenim brusc nişte oameni ultra corecţi, fără nicio urmă de toleranţă, dar e destul loc de schimbare, măcar cât să nu mai fie mereu o ştire de primă pagină.
În filmul dumneavoastră, şi poliţistul, şi primarul, şi preotul îşi doresc ca lucrurile să rămână neschimbate, să nu fie „scormonite” de tânărul agent care vine în sat. Acesta este status quo-ul în rural?
P.N.: N-aş putea generaliza, mai ales că nu cunosc atât de bine viaţa de la ţară. Personal, cred că da, lumea rurală e mai conservatoare şi, automat, mai sceptică faţă de schimbări, în primul rând faţă de cele legate de mentalitate.
Este zona Moldovei una patriarhală prin definiţie? În care bărbatul dictează şi femeia se supune, în care bărbatul loveşte femeia şi ea nu reacţionează sau fuge? Care sunt cauzele?
P.N.: Presupun, în baza puţinelor lucruri pe care le cunosc, că o educaţie mai bună în privinţa rolurilor pe care le au bărbaţii şi femeile în societate ar putea să ducă, în timp, la mai puţine violenţe domestice sau situaţii în care femeia ajunge să se supună abuzurilor unui bărbat. Dar pare că suntem într-un cerc vicios, pentru că educaţia asta se face în primul rând prin puterea exemplului, iar modelele astea sunt, adesea, proaste. Şi observ o tendinţă din ce în ce mai mare în a se opune rezistenţă inclusiv în faţa unor chestiuni de minim bun simţ care ar putea fi făcute pentru a îndrepta lucruri de genul ăsta.
Ce ar trebui făcut ca celor care vor să schimbe lucrurile să nu le fie frică să acţioneze? Să nu fugă, aşa cum face văduva sau cei care vin la pescuit. Mai poate fi făcut ceva ca să putem trăi într-o ţară în care legile să fie respectate şi cei slabi, sărmani, nedreptăţiţi să fie apăraţi?
P.N.: Una din replicile din film după care pare că se ghidează personajul principal este “dacă nu-ţi place ce vezi, uită-te la copaci”. Cred că mulţi facem asta, preferăm să ne uităm în altă parte atunci când ceva ne deranjează. Probabil că atunci când vom învăţa din ce în ce mai mulţi din noi să nu mai facem asta şi vom atrage atenţia, vom comenta şi, atunci când trebuie, vom interveni în situaţiile astea, nedreptăţile se vor împuţina.
Iulian Postelnicu, în rolul poliţistului, face un rol extraordinar, i se potriveşte. Cum l-aţi ales?
P.N.: Cu ajutorul directoarei de casting, Florentina Bratfanof, am făcut un casting care a durat mai mult de un an, întrerupt şi din pricina pandemiei. Am căutat actori care să vorbească cu accent moldovenesc aşa c-am început căutarea cu actori din zonă - Botoşani, Iaşi, Suceava. Apoi am lărgit aria de căutare, inclusiv printre actori din Republica Moldova, chiar dacă accentul lor e diferit, apoi am căutat printre actorii din Bucureşti care sunt de origine din Moldova sau au rude în Moldova. Aşa am aflat că Iulian este născut şi crescut în Moldova, ceea ce m-a încântat, pentru că-l admiram deja de ceva timp.
Cunoşteaţi zona Moldovei când aţi început filmările? Cum aţi descoperit-o?
P.N.: O cunoşteam doar din perspectiva de turist. Dar în perioada de pregătire a filmului am fost împreună cu Radu Romaniuc, unul din scenariştii filmului şi originar din judeţul Botoşani, să-mi arate zona în care a crescut şi pe care a avut-o în minte atunci când scria scenariul. Nu am pretenţia să spun că acum cunosc Moldova, dar nici filmul nu are pretenţia să fie un documentar sau un film care să arate Moldova aşa cum e. E o poveste fictivă care are loc într-un sat imaginar din Moldova, construit din poveştile lui Radu şi din intuiţia mea.
Filmul are un ritm care te ţine cu sufletul la gură, sunt secvenţe în care aştepţi, simţi că se va întâmpla ceva rău. În final, personajul principal schimbă lucrurile, nu mai vrea să le permită celor puternici să-şi continuie jocurile murdare. Lasă loc de speranţă faptul că poliţistul întoarce cu întârziere armele împotriva răufăcătorilor?
P.N.: Ca şi-n viaţă, unde e foarte greu să trăieşti fără speranţă, cred că şi în film e mereu binevenit să rămână loc pentru speranţă, altfel ne-am pierde complet toţi spectatorii. Faptul că personajul principal alege în final să facă ce trebuie, chiar şi cu întârziere, e oarecum satisfăcător. Iar faptul că o face cum o face, într-un mod mai degrabă incompetent, eu îl găsesc destul de comic, chiar dacă şi cinic în acelaşi timp.
Să înţelegem din film şi că autoritatea în statul român nu este competentă? Că este împiedicată să-şi facă datoria?
P.N.: Nu ştiu dacă este împiedicată de ceva sau cineva anume cât este împiedicată de ea însăşi. Filmul nu arată cu degetul către nimeni anume, ci mai degrabă către toţi, chiar şi către mine ca autor al filmului sau către spectatori, în cadrul de final al filmului, dar fără să judece.
De ce să vadă publicul filmul „Oameni de treabă” care va rula pe ecrane de luna aceasta?
P.N.: Cred că e un film de la care spectatorul pleacă satisfăcut, pentru că e un film în care ne recunoaştem şi care vorbeşte pe limba noastră. Plus că are suspans şi umor, aşa că nu se vor plictisi în timpul filmului şi nu vor avea tentaţia să-şi scoată telefoanele să vadă ce se mai întâmplă în altă parte, îi va ţine atenţi.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
