Sute de manifestanţi au protestat joi la Istanbul faţă de tratamentele ale căror victime sunt uigurii în provincia chineză Xinjiang, unde Beijingul este acuzat de orchestrarea unei persecuţii de mare amploare a acestei minorităţi musulmane, relatează AFP.
Aproximativ 500 de manifestanţi s-au reunit în Piaţa Baiazid, în centrul istoric al Istanbulului, agitând imagini cu rude dispărute sau purtând pancarte cu inscripţii precum ”Unde este familia mea?”, ”Eliberaţi-mi familia!” şi ”Închideţi lagărele de concentrare!”.
Manifestanţii au îndemnat China să pună capăt reprimării pe care o exercită în Xinjiang, în nord-estul ţării, unde apărători ai drepturilor omului acuză Beijingul că a internat, în lagăre, peste un milion de persoane care fac parte în principal din etnia uigură.
Potrivit unui studiu realizat de Institul de Politică Staregic (ASPI) din Australia şi publicat în septembrie, autorităţile au ”peste 380 de presupuse locuri de detenţie” în Xinjiang.
Acest număr reprezintă o creştere cu aproximativ 40% faţă de estimări precedente, iar noi construcţii şi lucrări de extindere au avut loc recent, potrivit acestui studiu.
China dezminte existenţa unor ”lagăre de detenţie” în Xinjiang şi afirmă că este vorba despre ”centre de formare profesională”, menite să ajute populaţia să găsească un loc de muncă şi să se îndepărteze, astfel, de extremismul religios.
Turcia are legături lingvistice şi cultrurale cu uigurii, un popor musulman şi turcofon.
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a luat poziţie în favoarea lor, chiar dacă s-a abţinut să acuze Beijingul în mod direct.
”Nu reuşesc să-mi contactez familia. Nicio veste de la fratele meu, de la fiul său şi de la familia sa”, deplânge o manifestantă, Mukerrem Kutar, agitând fotografia rudelor sale dispărute.
”Nici măcar nu ştiu dacă ei sunt în viaţă, morţi sau deţinuţi în lagăre. Vreau să ştiu unde sunt”, spune ea.
Un student. Yunus Abduzahir, în vârstă de 25 de ani, nu mai are informaţii despre familia sa din 2006.
”Ultima veste pe care o am este detenţia mamei mele şi a tatălui meu, şi că fratele meu a fost trimis într-un lagăr de muncă forţată”, declară el.
”Mama mea a fost nevoită să-şi lase copilul în vârstă de doi ani. Nu ştiu unde este. Deşi are un copil de vârstă mică, ei probabil că au luat-o într-un lagăr de concentrare”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
