Wanda Mihuleac, artist plastic şi editor, declară, într-un interviu acordat News.ro, că artiştii care mai cred încă într-o ierarhie de valori în artele contemporane îşi pot lua rămas bun, pentru că este un sistem în care singura valoare este banul. De altfel, spune artista, lipsa criticilor de artă români este de vină pentru acest lucru. Ea a vorbit şi despre recentul volum "Après Cadere", apărut la editura pe care o conduce, Transignum, dar şi despre artiştii supraestimaţi, precum Basquiat şi Ghenie, despre "primejdiile sistemului" şi despre "maşinaţiunile financiare" din spatele artelor plastic contemporane.
Prezentă la standul României de la Livre Paris 2019, Wanda Mihuleac a explicat şi ”legătura” dintre Brâncuşi şi Cădere, doi artişti celebri şi apreciaţi în Franţa, care sunt evocaţi în volumul ”Après Cadere”. Andrei Cădere este unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai artei conceptuale mondiale. S-a născut în Polonia, la 20 mai 1934, şi a crescut în România înainte de a emigra la Paris în 1967.
Wanda Mihuleac (n. 1946, Bucureşti) este artistă şi pictoriţă. A absolvit Institutul de Arte Plastice din Bucureşti şi l’Université Paris 1 Sorbonne, Franţa. A participat la cea de-a XXXVI-a Bienală de la Veneţia, la cea de-a XII-a Bienală de la Paris, la World Print Four din San Francisco, la a XIX-a Bienală din Sao Paulo (Brazilia), Impact Festival din Kyoto (Japonia), la Arteder Bilbao (Spania), Europ’Art 92-Geneva (Elveţia), la SAGA 92, 93, 96, 98, 99 - Paris, Lineart (Belgia), la Affordable Fair 99, 2000 - Londra (Anglia), Art Multiple Düsseldorf (Germania), la Bienala de sculptură în aer liber a Muzeului Skironio (Grecia), Hamburg (Germania), Paris, Foire du Livre, Frankfurt (Germania), Print Show 2000 - Londra, Art-Expo - New-York (SUA), la Bienalele Internaţionale de Gravură din Heidelberg (Germania), Bradford (Anglia), Ljubliana (Slovenia), Banska-Bistrica (Slovacia), Grenoble (Franţa), Lodz (Polonia), Maastricht (Olanda), Praga (Cehia), Györg (Ungaria) Belgrad, Bitola (Serbia), Lisabona (Portugalia), Chamalières (Franţa).
Din 1973, a realizat 28 de expoziţii personale în galerii din ţară şi din lumea întreagă. A realizat mai multe ediţii de carte bibliofilă (Umberto Eco, Emil Cioran etc.) şi a semnat numeroase instalaţii & video la Bucureşti, Paris şi nu numai.
Prezentăm integral interviul acordat pentru News.ro de Wanda Mihuleac
Reporter: Cum a apărut ideea cărţii "Après Cadere"?
Wanda Mihuleac.: Ideea cărţii a venit treptat, ca toate lucrurile care se contaminează între ele. Prima dată, a fost o carte pe care am făcut-o cu Evélyne Bennati, o poetă şi critică de artă din Monaco, am făcut nişte cuburi cu poeme scrise pe toate feţele, era o carte-joc. Pe urmă, mi-am dat seama că această cubomanie ne leagă şi de Gherasim Luca, pe care l-am cunoscut la Galeria La Ravary, el făcând cubomanii. Deci, sunt lucruri care se contaminează unele de la altele. Când am văzut cuburile, am vorbit cu Alain Snyers, care l-a cunoscut pe Cădere, şi am ajuns la concluzia că putem face nişte toiage de emigrant, de pelerin, şi să facem un fel de reactivare a lui Cădere - "După Cădere", ceea ce în româneşte sună mai bine decât în franceză. "Après Cadere" nu e mare lucru. "După Cădere" are şi o conotaţie politică, pe care criticul de artă Paul Ardenne a remarcat-o.
Conotaţia politică a emigrantului. "Bâtons des mots" este un toiag al unui emigrant, unul elitist dacă vrem. Pentru că, Andrei Cădere a părăsit România. Eu nu l-am cunoscut pentru că am venit în Franţa în 1988. Eu n-am părăsit România, am ales Franţa, este o mică deosebire şi aş vrea să fie bine văzută. N-am părăsit România, pentru că mie mi-a plăcut România. Chiar aceea cruntă. Generaţia mea a reuşit să mai facă câte o chestie, pe ocolite. Adică, nu trebuie spus că nu s-a întâmplat nimic în perioada respectivă, nu e în favoarea nimănui, nici a culturii române, nici a artiştilor români care sunt acum peste tot în lume, nici a celor români care sunt în România. Nu s-a făcut nimic pe teren gol. Au fost nişte artişti, avem ceva în spate. Acum, că nu este foarte cunoscut ce avem în spate, asta este vina, zic eu, a criticii româneşti.
Reporter: Cădere nu este foarte cunoscut în România.
W.M.: Foarte puţin, după părerea mea. Pentru că trebuie un aparat critic care să arate cum a fost el.
Reporter: Cine a spus că Andrei Cădere este al doilea mare artist român după Brâncuşi?
W.M.: Nu ştiu cine a spus prostia asta, dar a spus-o cineva. Se poate spune că are o continuitate de idei, de concepte abstracte. N-au nimic în comun pentru că Andrei Cădere era în afara sistemului, Brâncuşi era în sistem. Nu pentru că a vrut el (Brâncuşi), ci pentru că l-a introdus Marcel Duchamp care era foarte în sistem şi agent de artă.
Reporter: Cădere este mai cunoscut în Franţa decât în România.
W.M.: În România, dacă faceţi un test-trotuar, nu ştie nimeni. Mi se pare normal. Pentru că toată recuperarea asta, a anilor de avangardă română în România, acum este foarte la modă. În România, Cădere nu era avangardist. El a plecat ca un pictor mai mult sau mai puţin cunoscut. N-a avut o carieră. Eu am avut o carieră în România. Când am plecat, am plecat cu o bursă a Ministerului francez al Culturii. Şi am avut o bursă la Cité Internationale des Arts. Aşa am venit în Franţa. Deci, n-am fugit, am fost primită în Franţa frumos. Chestia cu "în sistem" am practicat-o. Mi s-a făcut lehamite de sistem, pentru că i-am văzut defectele, sau mai rău, primejdeiile. Este foarte primejdios sistemul, mă scuzaţi, ăsta, liberal...
Reporter: Daţi-ne câteva exemple. Ce primejdii ar fi?
W.M.: Ca să faci din Jeff Koons un mare artist este să nu înţelegi că este o nulitate care are în spate milioane. Şi dacă Centrul Pompidou, şi dacă toate muzeele se fac preş în faţa lui, se fac preş în faţa unei puteri financiare pe care a ştiut să o pună în vigoare pentru că el însuşi a fost trădător.
Reporter: Credeţi că sunt mulţi artişti care sunt supraestimaţi?
W.M.: Sunt convinsă.
Reporter: Unul ca Jean-Michel Basquiat?
W.M.: Acum, putem să facem bârfe, dar nu vreau. Basquiat este un exemplu. Mă bucur că l-aţi remarcat. Cota lui la licitaţie este enormă. Nu vreau să fac o bârfă, dar şi cota lui Ghenie este enormă. Este o maşinaţie financiară. Basquiat nu o foloseşte pentru că a murit, iar Ghenie nu ştiu dacă o foloseşte pentru că nu ştiu cât ia el din procentajul vânzărilor de la Christie’s, Sotheby’s etc. Este o maşinaţie în spatele artelor plastice contemporane. Deci, artiştii care mai cred încă, eu nu, într-o ierarhie de valori, pot să îşi ia rămas bun. Asta, pentru că este un sistem în care singura valoare este banul.
Vă dau un exemplu. Ca să publici un articol, asta vă spun din experienţa mea, galeria trebuie să plătească respectivei reviste literare sau artistice o reclamă care costă între 900 şi 1.300 de euro. Totu-i pe bani. Aici (în Franţa) e un fleac, pentru noi este o sumă.
În sistemul ăsta, trebuie să recunoaştem că totul este putred. Eu nu sunt “gilet jaune” (vestă galbenă), pentru că am văzut deriva - antisemită, antielitistă. Nu se poate ca o cultură să existe fără elite pentru că devine cultură populară.
Reporter: Ca să devii cunoscut, trebuie să fii în sistem.
W.M.: Da. Ca să fii cunoscut astăzi. Ca să fii cunoscut mai târziu, trebuie să fii în afara sistemului. Dar asta înseamnă să ai răbdare şi să crezi că după moartea ta vei fi mai mult sau mai puţin reabilitat. Nu ştiu. N-am speranţa asta, dar poate (râde).
Reporter: Vorbiţi-ne despre editura Transignum, pe care o conduceţi.
W.M.: Transignum, pe care o conduc de douăzeci şi ceva de ani, este o editură de carte bibliofilă. De carte care uneşte artele plastice, poezia, filozofia. În tiraj limitat. Sunt cărţi însoţite de gravuri, de fotografii, cărţi scumpe. Ele nu ajung la un număr mare de cumpărători, pentru că sunt scumpe. Atunci, am făcut o ediţie pe care unul dintre poeţii noştri dragi, Alain Lens, a numit-o ediţie normală, democratică. Ediţiile democratice sunt de cărţi cam la 30 de euro care sunt cu reproduceri, deşi vocaţia noastră este să folosim originalele.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
