Un costum care se potriveşte perfect este un exemplu al stilului ireproşabil. De aceea, în acest articol am decis să explorăm istoria triumfătoare a costumului pentru femei.
Deşi aceste tip de haine de damă nu datează din anii 1600, aşa cum o fac costumele pentru bărbaţi, costumul pentru femei are totuşi o istorie plină de farmec, care sfidează limitele. Prima apariţie notabilă a unei femei care purta costumul unui bărbat a fost în 1870, când actriţa Sarah Bernhardt a început să poarte „haine de băieţi” în public. La acea vreme, o femeie care purta un costum de bărbaţi era scandaloasă, dar această controversă nu a împiedicat-o să continue să sfideze preconcepţiile. Actriţa a jucat rolul principal în Hamlet în 1899 iar doamna Bernhardt a fost o campioană a atitudinii care a devenit cartea de vizită sartorială a femeilor moderne.
Până în 1910, mişcarea sufragetelor era în plină desfăşurare şi, odată cu aceasta, au apărut şi femei mai îndrăzneţe şi mai active. Mitingurile, marşurile şi răscoala civilă erau despre mai mult decât simpla renunţare la idealurile expirate ale anilor 1800 - o parte din solicitări se refereau şi la haine de damă mai puţin restrictive. Aşa a apărut costumul de sufragetă. Acest predecesor al costumului modern cu fustă era opusul popularei fuste „hobble”, parte din moda obişnuită a timpurilor, care era atât de îngustă la glezne încât le obliga pe purtătoare să facă doar paşi foarte mici.
Costumul de sufragetă a fost un semn distinctiv al femeii progresiste şi a inspirat-o pe însăşi Coco Chanel. Fiind cel mai cunoscut designer care a realizat costume pentru femei, Chanel a câştigat popularitate în primul Război Mondial evitând corsetele şi este recunoscută pentru realizarea primului costum cu adevărat feminin. Spre deosebire de predecesorii săi, costumul Chanel avea un design plin de farmec şi feminitate.
Eliberarea vestimentară a femeilor a continuat în epoca jazzului, când acestea au început să poarte pantaloni pentru activităţi de agrement, în special tenis, echitaţie şi ciclism. Până în acel moment (şi chiar după aceea, în multe locuri), o femeie care purta pantaloni era considerată îmbrăcată ca un bărbat şi era adesea incriminată.
În 1933, Eleanor Roosevelt a devenit întâia Primă Doamnă care a purtat pantaloni la un eveniment oficial. Ea ieşise la călărit şi nu a avut timp să se schimbe înainte de a găzdui evenimentul anual cu ouă de Paşte de la Casa Albă. Deşi alegerea ei vestimentară a fost întâmplătoare, ea a îmbrăţişat ţinuta neconvenţională, pozând pentru o serie de fotografii.
Actriţa Marlene Dietrich a transformat efectiv percepţiile internaţionale şi îmbrăcămintea femeilor cu filmele sale Maroc (1930), Blonde Venus (1932) şi Seven Sinners (1940), purtând un smoching şi costume albe. Alegerea sa frecventă a unui costum cu pantaloni, atât în viaţa sa profesională, cât şi în cea personală, a coincis cu designerul Marcel Rochas, care a creat primele costume cu pantaloni pentru femei.
În 1939, Vogue a publicat prima sa ediţie cu femei în pantaloni. Până în anii 40, Katherine Hepburn, cea mai puternică apariţie de pe ecran de la momentul respectiv, se alăturase luptei. Datorită preferinţei sale extrem de mediatizate pentru purtarea pantalonilor, actriţa a ajutat la solidificarea pantalonilor ca parte a garderobei de zi cu zi pentru femei.
Costumul a scăzut temporar în popularitate după cel de-al doilea Război Mondial, când multe femei au revenit la rolurile domestice tradiţionale, după afluxul masiv de femei în forţa de muncă din timpul războiului. Dior a îmbrăţişat aspectul gospodinei din anii 1950, cu talie subţire şi fuste pline.
În anii 1960 un număr fără precedent de femei s-a alăturat forţei de muncă iar costumul a revenit în tendinţe. În acest deceniu s-au înregistrat numeroase momente importante, cum ar fi Legea egalităţii de salarizare din 1963, Legea drepturilor civile din 1964 şi un act prezidenţial care interzicea discriminarea pe criterii de sex în 1967.
În 1966, Yves Saint Laurent a lansat costumul „Le Smoking”. Acest smoching feminin a fost atât de controversat la vremea respectivă, încât multe hoteluri şi restaurante nu le permiteau femeilor să îl poarte în incinta lor.
Apoi, în 1971, Bianca Pérez-Mora Macías s-a căsătorit cu Mick Jagger şi a fascinat lumea într-o ţinută albă, Le Smoking, realizată de Yves St Laurent, care a intrat în istoria ţinutelor de mireasă. Pentru a nu fi trecuţi cu vederea, anii 70 au fost martorii creşterii popularităţii îmbrăcămintei unisex şi o lege care le-a permis fetelor să poarte pantaloni în şcolile publice.
Până în anii 1980, procentul femeilor din forţa de muncă crescuse la peste 50%, iar deceniul a devenit cunoscut pentru iconicul „power suit”. În 1993, senatorii Barbara Mikulski şi Carol Moseley-Braun au condus moţiunea de a revoca interdicţia femeilor care poartă pantaloni în Senat. Este greu de imaginat că în urmă cu doar 28 de ani o femeie ar fi putut fi expulzată din Congres pentru că purta pantaloni.
De atunci am văzut o creştere fără precedent a prezenţei femeilor în afaceri, politică şi sport. De asemenea, am văzut o atenţie sporită asupra drepturilor femeilor cu mişcările #TimesUp şi #MeToo şi un număr record de femei care conduc companii mari.
Nu este surprinzător faptul că costumul pentru femei capătă o atenţie reînnoită şi în lumea modei. Pentru a contracara tendinţa îmbrăcămintei bărbăteşti, cu look-uri din ce în ce mai casual, numeroşi designeri au introdus colecţii actualizate, destinate femeilor din lumea profesională.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
