Preşedintele Klaus Iohannis a sesizat Curtea Constituţională privind neconstituţionalitatea legii care completează Legea educaţiei şi care stabileşte că activităţile din învăţământul preuniversitar şi universitar se pot desfăşura şi online.
Preşedintele Klaus Iohannis a trimis, luni, Curţii Constituţionale, o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, aceasta fiind făcută în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Şeful statului arată că în cazul acestei legi la Camera decizională - Senatul - "s-a produs o schimbare de esenţă, contrară expunerii de motive, reflectată în forma iniţiatorului şi în cea adoptată în prima Cameră sesizată" şi încalcă principiul bicameralismului. De asemenea, Iohannis consideră că faptul că legea va fi pusă în aplicare la o dată anterioară intrării ei în vigoare este de natură a aduce atingere art. 78 din Constituţie.
"SESIZARE DE NECONSTITUŢIONALITATE
asupra
Legii pentru completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011
La data de 23 aprilie 2020, Parlamentul României a transmis Preşedintelui României, în vederea promulgării, Legea pentru completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 (Pl-x nr. 262/2019). Actul normativ, în forma transmisă la promulgare, completează Legea educaţiei naţionale, în vederea creării cadrului normativ în baza căruia activităţile din învăţământul preuniversitar şi universitar să se poată desfăşura şi online.
Prin modul în care a fost adoptată, însă, legea dedusă controlului de constituţionalitate contravine prevederilor art. 61 alin. (2) şi ale art. 75 alin. (1) din Constituţie, fiind deturnată voinţa iniţiatorilor, contrar principiului bicameralismului dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. De asemenea, legea criticată încalcă dispoziţiile art. 78 din Constituţie referitoare la intrarea în vigoare a legii.
1. Încălcarea dispoziţiilor art. 61 alin. (2) şi ale art. 75 alin. (1) din Constituţie, care consacră principiul bicameralismului
Conform fişelor legislative înregistrate pe pagina de internet ale Camerei Deputaţilor, respectiv, a Senatului, iniţiativa legislativă intitulată „Lege pentru modificarea articolului 71 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011”, iniţiată de un număr de 29 senatori PSD, a fost înregistrată pentru dezbatere la Camera Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, şi a fost prezentată în Biroul permanent în data de 5 iunie 2019. În forma iniţiatorilor, propunerea legislativă conţinea un singur articol şi viza modificarea alin. (3) al art. 71 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.
Potrivit expunerii de motive a iniţiatorilor, propunerea legislativă are ca obiect de reglementare exprimarea rezultatelor evaluării, după cum urmează: la nivelul ciclului de achiziţii fundamentale (clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a) prin nivelul atins, referitor la gradul de însuşire a competenţelor – în scopul eliminării presiunii notării asupra elevilor/părinţilor; la nivelul claselor a III-a şi a IV-a prin note de la 1 la 10 (în scopul familiarizării elevilor de vârsta şcolară mică cu specificul evaluării din ciclul gimnazial); la nivelul ciclului gimnazial secundar şi în învăţământul terţiar nonuniversitar, prin note de la 1 la 10 sau prin punctaje, în mod similar testelor internaţionale.
În data de 7 octombrie 2019, ca urmare a depăşirii termenului de 45 de zile, potrivit art. 75 alin. (2) teza a III-a din Constituţie, Camera Deputaţilor, în calitate de primă Cameră competentă să o dezbată, a adoptat propunerea legislativă menţionată, respectiv proiectul de lege pentru modificarea articolului 71 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Astfel, Camera Deputaţilor a adoptat tacit o formă a legii identică cu cea a iniţiatorilor actului normativ. Aşa cum reiese şi din titlul legii adoptate de prima Cameră, aceasta avea un articol unic, care conţinea un singur punct, prin care modifica alin. (3) al art. 71 din Legea nr. 1/2011, cu privire la modul de exprimare a rezultatelor evaluării şcolare.
Forma legii adoptate de Camera Deputaţilor a fost prezentată în Biroul permanent al Senatului în data de 14 octombrie 2019, iar după parcurgerea procedurilor de avizare şi a dezbaterilor, aceasta a fost adoptată în data de 15 aprilie 2020, cu un număr de 8 amendamente admise, potrivit raportului Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.
Cu ocazia adoptării legii criticate de către Camera decizională, Senatul a renunţat la modificările adoptate de Camera Deputaţilor şi a introdus alte cinci noi articole în Legea nr. 1/2011, cu un obiect de reglementare complet diferit de cel avut în vedere de iniţiatori şi implicit de cel adoptat de prima Cameră. Practic, în Camera decizională s-a adoptat o cu totul altă reglementare, s-a creat un nou cadru normativ în baza căruia activităţile din învăţământul preuniversitar şi universitar să se poată desfăşura şi online, în situaţia în care se instituie starea de urgenţă sau starea de asediu potrivit prevederilor constituţionale. Acest lucru s-a realizat având ca efect înlăturarea intenţiei iniţiatorului de a legifera modul de exprimare a rezultatelor evaluării şcolare, practic eliminându-se în cadrul dezbaterilor din această Cameră întreaga formă a legii adoptate de prima Cameră sesizată.
Analizând parcursul legislativ al legii criticate şi comparând formele acesteia din momentul iniţierii şi de la momentul adoptării, se poate observa că în Camera Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, textul şi soluţiile adoptate de Senat nu au fost dezbătute, legea dedusă controlului fiind semnificativ modificată de către Camera decizională faţă de forma iniţiatorului şi a primei Camere sesizate.
Prin urmare, prima Cameră sesizată nu a avut ocazia să analizeze, să dezbată şi să hotărască asupra soluţiilor legislative nou introduse de Camera decizională. Apreciem că, în cazul de faţă, Senatul a realizat o modificare de ordin cantitativ care, prin ea însăşi, este de natură să determine încălcarea principiului bicameralismului, deoarece aceasta este însoţită de modificări de concepţie a reglementării.
Configuraţia între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului este una semnificativ diferită, forma legii adoptate de Senat introducând în Legea nr. 1/2011 dispoziţii noi, care nu au fost avute în vedere de prima Cameră. În jurisprudenţa sa (Decizia nr. 62/2018), Curtea Constituţională a reţinut existenţa unei configuraţii semnificativ diferite chiar şi în situaţia în care forma primei Camere sesizate conţinea un articol unic, iar forma Camerei decizionale conţinea două articole.
Astfel, constatăm că în Camera decizională s-a produs o schimbare de esenţă, contrară expunerii de motive, reflectată în forma iniţiatorului şi în cea adoptată în prima Cameră sesizată.
Concluzionând, în cazul de faţă, Senatul, adoptând în calitate de Cameră decizională Legea pentru completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, a sustras dezbaterii şi adoptării primei Camere sesizate toate completările, care vizează aspecte importante ale legii, precum modul de desfăşurare a activităţii educaţionale ori organizarea examenelor de admitere pentru anul universitar 2020-2021, ceea ce contravine art. 61 alin. (2) şi art. 75 alin. (1) din Constituţie.
Faţă de modificările substanţiale aduse în Camera decizională, apreciem că legea transmisă la promulgare încalcă principiul bicameralismului.
În forma adoptată, Legea pentru completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 nesocoteşte principiile constituţionale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de o singură Cameră, legea fiind, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament.
Art. 75 din Legea fundamentală stabileşte competenţe de legiferare potrivit cărora fiecare dintre cele două Camere are, în cazurile expres definite, fie calitatea de primă Cameră sesizată, fie cea de Cameră decizională. Ţinând seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului român, Constituţia nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră, fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut şi de cealaltă Cameră. Acest articol a introdus, după revizuirea şi republicarea Constituţiei României în octombrie 2003, soluţia obligativităţii sesizării, în anumite materii, ca primă Cameră, de reflecţie, a Senatului sau, după caz, a Camerei Deputaţilor şi, pe cale de consecinţă, reglementarea rolului de Cameră decizională, pentru anumite materii, a Senatului şi, pentru alte materii, a Camerei Deputaţilor, tocmai pentru a nu exclude o Cameră sau alta din mecanismul legiferării.
Curtea Constituţională a statuat că principiul bicameralismului izvorăşte din art. 61 alin. (2) şi art. 75 din Constituţie. În jurisprudenţa constituţională au fost stabilite două criterii esenţiale (cumulative) pentru a se determina cazurile în care în procedura legislativă se încalcă principiul bicameralismului: pe de o parte, existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului şi, pe de altă parte, existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. Chiar dacă aplicarea acestui principiu nu poate deturna rolul de Cameră de reflecţie al primei Camere sesizate (Decizia nr. 1/2012), legiuitorul trebuie să ţină cont de limitele impuse de principiul bicameralismului. În Decizia nr. 624/2016, Curtea Constituţională a arătat că în Camera decizională se pot aduce modificări şi completări propunerii legislative, dar Camera decizională „nu poate însă modifica substanţial obiectul de reglementare şi configuraţia iniţiativei legislative, cu consecinţa deturnării de la finalitatea urmărită de iniţiator”.
Mai mult, prin Decizia nr. 62/2018, Curtea Constituţională a statuat că în analiza respectării acestui principiu „trebuie avut în vedere (a) scopul iniţial al legii, în sensul de voinţă politică a autorilor propunerii legislative sau de filosofie, de concepţie originară a actului normativ; (b) dacă există deosebiri majore, substanţiale, de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului; (c) dacă există o configuraţie semnificativ diferită între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului”.
De asemenea, Curtea Constituţională a stabilit, prin Decizia nr. 472/2008, că: „Dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de evaluarea acesteia în plenul celor două Camere ale Parlamentului nostru bicameral. Aşadar, modificările şi completările pe care Camera decizională le aduce asupra proiectului de lege adoptat de prima Cameră sesizată trebuie să se raporteze la materia avută în vedere de iniţiator şi la forma în care a fost reglementată de prima Cameră. Altfel, se ajunge la situaţia ca o singură Cameră, şi anume Camera decizională, să legifereze, ceea ce contravine principiului bicameralismului (...) şi a competenţelor stabilite pentru cele două Camere, potrivit art. 75 alin. (1) din Legea fundamentală”.
Totodată, prin Decizia nr. 624/2016, Curtea Constituţională a statuat că art. 75 alin. (3) din Constituţie, prin folosirea sintagmei „decide definitiv” cu privire la Camera decizională, nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune ca proiectul sau propunerea legislativă adoptată de prima Cameră sesizată să fie dezbătută în Camera decizională, unde i se pot aduce modificări şi completări. Curtea a subliniat că, în acest caz, Camera decizională nu poate însă modifica substanţial obiectul de reglementare şi configuraţia iniţiativei legislative, cu consecinţa deturnării de la finalitatea urmărită de iniţiator.
2. Încălcarea dispoziţiilor art. 78 din Constituţie referitoare la intrarea în vigoare a legii
Prin art. III din legea dedusă controlului de constituţionalitate se stabileşte că, prin derogare de la prevederile art. 5 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, prevederile legii criticate intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Aspectul de neconstituţionalitate constă în contradicţia dintre textul de lege criticat şi dispoziţiile art. 78 din Constituţie, prin care se reglementează intrarea în vigoare a legii. Astfel, art. 78 din Constituţie prevede: „Art. 78. - Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.”.
Or, contrar acestor prevederi, art. III din legea dedusă controlului precizează în mod expres că prevederile legii intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Rezultă, aşadar, că dispoziţiile legii se aplică înainte de intrarea sa în vigoare, care, însă, potrivit art. 78 din Constituţie, nu poate fi decât la 3 zile de la publicare sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. Sintagma „sau la o dată ulterioară” folosită de legiuitorul constituant în cuprinsul art. 78 din Constituţie se raportează la o dată ulterioară celor trei zile de la momentul publicării, apreciindu-se că intervalul de trei zile este un interval minim necesar tuturor destinatarilor normei pentru ca aceştia să îşi poată adapta conduita în raport cu o nouă realitate normativă.
În aceste condiţii, nu se poate prezuma că norma legislativă este accesibilă destinatarului, deoarece acestuia nu i se poate pretinde o conduită în funcţie de ipoteza normativă a legii câtă vreme legea se aplică înainte de împlinirea termenului constituţional minim pentru intrarea sa în vigoare.
În ceea ce priveşte accesibilitatea legii, Curtea a constatat în jurisprudenţa sa că, din punct de vedere formal, aceasta are în vedere aducerea la cunoştinţa publică a actelor normative de rang infraconstituţional şi intrarea în vigoare a acestora, care se realizează în temeiul art. 78 din Constituţie, respectiv legea se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei (Decizia nr. 363/2015).
Aşadar, faptul că legea va fi pusă în aplicare la o dată anterioară intrării ei în vigoare este de natură a aduce atingere art. 78 din Constituţie.
În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteţi sesizarea de neconstituţionalitate şi să constataţi că Legea pentru completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 este neconstituţională, în ansamblu".
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
