Asistăm în acest moment, pentru prima oară în istoria României, la o sincronizare perfectă a tinerei generaţii cu trendurile din Occident, afirmă politologul Marius Ghincea într-un interviu acordat News.ro. Este cu totul improbabil ca vechile partide să reziste la noile provocări, existând toate semnele că PSD şi PNL n-au capacitatea - în ciuda zbaterilor - să se adapteze la noile realităţi. În următorul deceniu, PSD şi PNL vor deveni rebuturile politice ale sistemului românesc, mai afirmă Marius Ghincea.
Peste vechea falie din societatea românească, apărută în 1990 şi care constă în antiteza comunişti - anticomunişti, a apărut o altă falie de ordin cultural: globalişti sau progresişti versus suveranişti sau naţionalişti. Noile generaţii, care n-au prins comunismul şi nici anii '90, nu mai rezonează la teme precum lupta împotriva corupţiei sau a comunismului. Sunt alte preocupări, precum cea a crizei spaţiului locativ ori cea a cosmopolitismului versus cea a tradiţionalismului. Între societatea deschisă şi cea închisă se dă acum noua luptă, iar AUR, SENS şi USR sunt expresiile acestor noi trenduri. Pe măsură ce se vor schimba generaţiile, în următorul deceniu - prognozează Marius Ghincea - PNL va deveni un partid cu mari probleme în a mai face pragul electoral, în timp ce PSD va ajunge un partid de 10-12%.
România se aliniază tendinţei occidentale şi la structura votului. Bărbaţii tineri tind să meargă spre extrema dreaptă, în timp ce femeile tinere se duc către stânga progresistă. Există şi o tendinţă spectaculoasă, atât în ţara noastră, cât şi în Occident, ca în special bărbaţii tineri să se întoarcă spre Biserică, după generaţii întregi de secularizare accelerată.
Discursul anticorupţie nu mai interesează tânăra generaţie, dar el ar putea fi totuşi resuscitat de nişte politicieni capabili să explice că noile preocupări ale tinerilor, precum poluarea, criza spaţiului locativ, protecţia mediului au legătură directă cu corupţia. Poluarea ori tăierea pădurilor se fac cu încălcarea legii pentru că există corupţie. Aşa ar putea fi cointeresaţi din nou tinerii de această problemă care a preocupat generaţia părinţilor lor.
Nu ar trebui să privim ideile noilor generaţii - locuinţe şi magazine făcute şi deţinute de stat, preţuri şi salarii fixate de asemenea de stat etc - ca fiind comuniste, spune politologul stabilit în Elveţia. Casele construite de stat există şi în ţările capitaliste din Occident şi reprezintă soluţia la piaţa imobiliară liberă care are preţuri prea mari pentru tineri.
Citiţi întregul interviu acordat de Marius Ghincea pentru News.ro în rândurile de mai jos:
„Noua falie este între globalişti şi suveranişti. Este între cei care vor o lume deschisă, cu libertate de mişcare, cu cultură şi valori cosmopolite, au o abordare culturală mai progresistă, de toleranţă şi, pe de altă parte, o poziţie care vrea mai degrabă graniţe închise, o redelimitare a culturii şi entităţii naţionale, vrea o salvgardare a unor valori tradiţionale sau conservatoare“
Matei Udrea: Bună ziua, domnule Marius Ghincea, vă mulţumesc pentru timpul pe care mi-l acordaţi. Aş vrea să discutăm despre perspectivele care par să se deschidă în ceea ce priveşte piaţa politică din România în următoarele decenii. Rezultatele sondajului INSCOP publicat în urmă cu câteva zile cuantifică preferinţele electoratului pe categorii de vârstă şi au relevat o ascensiune aparent spectaculoasă a unui nou partid care nu prea are filiale, nu prea are nici membri. Un partid de stânga care se numeşte SENS şi care, la segmentul 18-29 de ani, a obţinut 16%. Interesant e că SENS şi AUR, două partide relativ noi, au împreună 50% din preferinţele noii generaţii. Voiam să vă întreb dacă, din punctul dumneavoastră de vedere, putem vorbi de un accident, de o chestiune trecătoare, ori de o schimbare majoră care se profilează în următorii 10-20 de ani.
Marius Ghincea: Cu siguranţă, nu avem parte de un accident, ci mai degrabă de o schimbare structurală a clivajelor politice şi de o schimbare a preferinţelor şi orientărilor politice ale noilor generaţii. Din punctul acesta de vedere, ceea ce vedem în rândul tinerilor români - care sunt, de altfel, dacă ne uităm şi la ultimele alegeri, polarizaţi între dreapta radicală şi stânga progresistă - e că aceştia nu mai achiesează la partidele tradiţionale şi merg către noi opţiuni politice. Dar acest lucru nu este doar cazul României, este foarte mult şi cazul Europei şi cazul Statelor Unite. Chiar am putea spune că, pentru prima dată în istoria post-decembristă a României, avem o generaţie care este complet sincronizată cu evoluţiile şi trendurile politice din Occident. Pentru că, dacă ne uităm la preferinţele politice ale tinerilor din Statele Unite, din Germania, din Franţa, din Olanda, chiar şi din Italia, vedem o polarizare similară, în special la Generaţia Z (născuţi în perioada 1997-2012 - n. red.), dar şi a Milenialilor (născuţi în perioada 1981-1997 - n. red.), şi aceste preferinţe sunt orientate mai degrabă către extrema dreaptă sau către partidele de stânga progresistă. Vedem, spre exemplu, în Statele Unite, unde la New York stânga progresistă a beneficiat de un sprijin militant semnificativ din partea generaţiei tinere care l-a făcut primar pe Mamdani. Vedem că, la legerile prezidenţiale, băieţii tineri în special, mai puţin femeile tinere, l-au preferat pe Donald Trump. În Europa, în Germania, spre exemplu, vedem că majoritatea băieţilor tineri sub 35 de ani tind să achieseze la viziunile AfD-ului (partidul de extrema dreaptă din Germania - n. red.), pe când femeile tinere tind să meargă mai degrabă către Die Linke (partid socialist - n. red.) şi alte partide de stânga progresistă. E un trend pe care îl vedem şi în alte state din Europa, inclusiv în Elveţia, unde locuiesc eu. Deci acest trend românesc este parte a unui trend mai larg, occidental. Şi, pentru prima dată în istoria post-decembristă, politica românească se sincronizează cu trendurile şi dinamicile occidentale.
Matei Udrea: De ce se duc tinerii către AUR şi SENS şi nu către alte partide?
Marius Ghincea: Răspunsul la întrebare ţine mai degrabă de oferta politică şi de dinamica politică din ultimii ani. Pentru că, în România, ce este important să reţinem este că liniile clivajului politic tradiţional nu mai sunt aceleaşi ca acum 10-15 ani. Dacă întrebăm cam orice politolog care urmăreşte dinamicile electorale din România, va spune că în ultimii 5 ani şi, probabil, în următoarele două decenii de acum înainte, vom vedea o instabilitate politică provocată de apariţia unor noi linii de clivaj care taie vechea falie politică. În mod tradiţional, în România, falia politică principală era cea între post-comunişti şi anti-comunişti. Politica românească s-a structurat în jurul acestei falii în care, pe de o parte, aveam Partidul Social Democrat şi partidele care i-au precedat, fie că vorbim de FSN sau de diversele partiduleţe de stânga care au fost comasate la sfârşitul anilor '90 în PSD, iar pe de altă parte partidele anti-comuniste, fie că vorbim de Partidul Naţional Liberal, fie că vorbim de de Partidul Democrat Liberal, de PNŢ-CD în anii '90 şi aşa mai departe. Deci, politica românească a fost tradiţional structurată în jurul faliei acesteia între post-comunişti sau succesorii comuniştilor şi anti-comunişti. Această falie continuă să existe, doar că nu mai este atât de dominantă, nu mai este atât de pregnantă politic, în special în jurul noii generaţii care nu a trăit în anii '90, nu a prins comunismul şi pentru ei, pentru noile generaţii, această falie comunişti - anti-comunişti n-are foarte mare însemnătate. Sau nu are o însemnătate în aşa mare măsură precum are pentru cineva care era în stradă în 1990, protestând împotriva FSN-ului. Deci, pentru tinerii de astăzi, această falie politică veche nu mai e înţeleasă. Ce este înţeles este noua linie de demarcaţie, noua falie politică, care este o falie culturală! În trend cu evoluţiile din Europa şi din Statele Unite, noua falie este între cosmopoliţi sau globalişti, aşa cum le place unora să spună, pe de o parte, şi naţionalişti sau suveranişti, dacă vrem să folosim acest termen, pe de altă parte. Este între cei care vor o lume deschisă, cu libertate de mişcare, cu cultură şi valori cosmopolite, care acceptă diferenţa, diversitatea şi, în general, au o abordare culturală mai progresistă, de incluziune, de toleranţă, de acceptare, şi pe de altă parte o poziţie care vrea mai degrabă graniţe închise, vrea o redelimitare a culturii şi entităţii naţionale, vrea o salvgardare a unor valori mai degrabă tradiţionale sau conservatoare. Iar asta se vede inclusiv în faptul că un număr semnificativ de băieţi tineri, în special, au redescoperit biserica! După generaţii întregi în care am avut o secularizare accentuată a societăţilor occidentale şi europene în special, vedem şi în Occident, dar şi în România, o creştere semnificativă a întoarcerii la Biserică în rândul tinerilor, în special al tinerilor băieţi. Iar acest trend aparţine acestei falii mai degrabă culturale. Deci, ce avem în acest moment la nivel structural, în societatea românească, este practic o nouă hartă politică care nu mai este unidimensională, dreapta-stânga în termen economic sau anti-comunist - post-comunist. Apare o nouă linie de clivaj: această falie culturală între progresişti şi naţionalişti cu privire la valorile fundamentale pe care să ne organizăm societatea. Pentru că avem această nouă falie, ce vedem în ultimii 2-3 ani şi o să vedem şi următorii 5-6 ani este o redivizare a electoratului pe aliniamentele acestor două falii. Practic, pentru că avem două falii şi nu doar una, electoratul şi partidele se vor repoziţiona în funcţie de aceste două dimensiuni. Acum 5-7 ani, când USR apărea pe harta politică, acesta apărea ca un partid anti-sistem, anti-comunist, deci pe dimensiunea veche. Doar că emergenţa acestei falii noi culturale a dus la scindările fundamentale din USR. De altfel, mulţi din actualii membri şi conducerea actuală a SENS sunt, de fapt, foşti USR-işti care fie au plecat, fie au fost daţi afară din partid pentru că erau mult mai la stânga decât se dorea partidul a fi, ceea ce e, practic, parte a acestei dinamici de resegmentare politică în care, în acest moment, SENS ocupă acel chenar de stânga economică şi progresist cultural, pe când USR-ul ocupă mai degrabă poziţia de dreapta sau centru-dreapta economică şi progresism sau liberalism cultural. Iar pe cealaltă parte avem AUR, care este tradiţionalist sau conservator cultural şi mai degrabă etatist. E foarte greu de poziţionat economic AUR, dar mai degrabă are nişte tendinţe între un etatism, intervenţionism al statului, dar şi de sprijinire a antreprenorilor români în dauna antreprenorilor străini. Dacă ne uităm la discursul economic al AUR, vedem că acolo critica este împotriva multinaţionalelor, a capitalului străin care vine şi ne fură resursele. Deci, din punctul ăsta de vedere, am poziţiona AUR mai degrabă pe partea conservatoare, culturală şi etatistă, de stânga economică. Dar asta necesită nişte nuanţe, pentru că este greu de poziţionat AUR foarte clar pe această dimensiune. Şi mai avem, desigur, partidele-sistem care nu ştiu exact cum să se poziţioneze. Am văzut, spre exemplu, discuţiile din Partidul Social Democrat acum, la Congres, dacă să mai menţină acea menţiune în statut, de progresist sau nu, dacă să devină un partid creştin-naţionalist sau să rămână un partid parte a mişcării progresiste internaţionale. Aşadar, partidele tradiţionale PNL şi PSD au multe lupte interne şi nu se pot poziţiona foarte bine pentru că ei au apărut pe harta politică, s-au format, s-au maturizat politic în timpul unui alt clivaj, clivajul anti-comunist - post-comunist şi acum, practic, se găsesc într-o situaţie în care nu le e foarte uşor să navigheze în noua hartă politică. Şi de aceea vedem atâtea lupte interne atât la PNL, între facţiunea lui Bolojan, facţiunea lui Thuma, între facţiunile mai conservatoare din PSD, cu Olguţa şi cu Stănescu versus facţiunile ceva mai deschise, cu Victoria Stoiciu şi Negrescu. Partidele tradiţionale au probleme de a se poziţiona foarte bine şi probabil că vor mai avea nevoie de ceva timp pentru a se poziţiona. Dar asta înseamnă că partidele vechi, pentru că au probleme de a se poziţiona foarte clar şi nu mai au nici credibilitatea necesară, vor fi cele care vor deveni rebuturile politice ale sistemului românesc, aşa cum am mai avut alte partide de-a lungul ultimilor 30 de ani. Şi închei spunând că, practic, suntem într-o resegmentare a sistemului politic şi ne va trebui cam un deceniu, aş zice eu chiar 10-15 ani, pentru a avea o nouă stabilizare şi resistematizare a sistemului politic. Un fel de anii '90 reloaded (reîncărcat - n. red.).
„Este foarte puţin plauzibil ca atât PNL, cât şi PSD să mai revină la poziţiile dominante politic pe care le-au avut în trecut. Dacă l-am lua din ecuaţie pe domnul Bolojan, eu nu cred că astăzi PNL ar intra în Parlament!“
Matei Udrea: Ce viitor le mai vedeţi PNL-ului şi PSD-ului în acest tablou al viitorului pe care l-aţi descris? Pentru că ne-aţi prezentat foarte clar spre ce se îndreaptă lucrurile, cu un trio AUR-SENS-USR care atacă anumite segmente şi PSD şi PNL care sunt în convulsii şi clar în pierdere de viteză în ultimii mulţi ani. Dacă stăm să ne uităm cât au luat împreună cele două partide de-a lungul ultimilor 12 ani, vedem că sunt într-o continuă pierdere de viteză.
Marius Ghincea: Le mor votanţii! Fiziologic vorbind, le mor votanţii! Cel puţin la PSD le mor votanţii şi nu mai au capacitatea de a mai atrage noi votanţi tineri, pentru că nu mai sunt credibili în ochii noilor votanţi. Ca să vă răspund la întrebare, eu cred că aceste două partide nu vor putea să se adapteze foarte bine la noul context şi la noua hartă politică. Dar n-aş vrea să fac nicio afirmaţie deterministă, pentru că va depinde foarte mult de cum liderii acestor partide, fie cei curenţi, fie cei viitori, vor reuşi să navigheze pe această nouă hartă politică şi vor reuşi să se poziţioneze pe noul eşichier astfel încât să atragă ceva voturi. Dar cu siguranţă este foarte puţin plauzibil ca atât PNL, cât şi PSD să mai revină la poziţiile dominante politic pe care le-au avut în trecut. Mai degrabă ar trebui să ne aşteptăm, cu un grad ridicat de certitudine, ca Partidul Naţional Liberal în special, dacă domnul Bolojan eşuează în poziţia de premier - şi, cel mai probabil, din ce se vede deja, nu prea mai are mari şanse de succes, pentru că reformele s-au împotmolit, reţelele clientelare pun împiedici structurale, ceea ce îl va decredibiliza - de a-şi îndeplini promisiunile şi pentru a îndeplini aşteptările electoratului, atunci PNL, ca partid politic, e... Mai rămâne ceva din PNL ca partid politic, în afara domnului Bolojan? Dacă l-am lua din ecuaţie pe domnul Bolojan, eu nu cred că astăzi PNL ar intra în Parlament! Aşteptarea mea pentru următorul deceniu este ca Partidul Naţional Liberal să aibă probleme semnificative de a mai intra în legislativ, iar Partidul Social Democrat să devină un partid de 10-12%. Cam asta este prognoza mea politică.
Matei Udrea: Interesant! Haideţi să vorbim despre ce vor tinerii. Atât rezultatele cercetărilor sociologice, cât şi constatările empirice pe care le-am putut face eu de-a lungul ultimilor 2-3 ani arată că noile generaţii nu mai sunt preocupate de problema corupţiei şi a incompetenţei, în special la nivelul administraţiei publice. Tinerii vor altceva: vor slujbe bine plătite, case accesibile, sunt foarte preocupaţi de ecologie şi incluziune. Putem să găsim o explicaţie la această schimbare a intereselor lor, în condiţiile în care ştim că problema corupţiei şi a incompetenţei administrative au rămas nerezolvate în continuare chiar şi la 35 de ani după căderea comunismului? Acestea nu sunt subiecte pe care putem să spunem că le-am bifat şi acum trecem la următoarea etapă.
Marius Ghincea: Da, anticorupţia nu mai este un subiect atât de important pentru noua generaţie, pentru că şi tipul de provocări pe care noile generaţii le au sunt foarte diferite faţă de generaţia părinţilor lor. Trebuie să ne gândim că noua generaţie de tineri a trecut prin multiple şocuri structurale care i-au afectat dezvoltarea personală, economică, socială. Vorbim de o pandemie, vorbim de inflaţie, vorbim de scăderea oportunităţilor interne, vorbim de un şoc cauzat de emigrarea în masă a părinţilor. Vorbim de sute de mii de copii care au crescut în ţara aceasta fără părinţi. Iar aceste şocuri, fie personale, fie structurale, le-au afectat şi aşteptările de la viaţă. Iar împreună cu trendurile culturale transnaţionale despre care vorbeam şi mai devreme - pentru că această preferinţă pentru job-uri bune, pentru ecologie, pentru aspecte legate de calitatea vieţii nu sunt doar preferinţe ale tinerilor români - sunt preferinţe pe care le găsim la tinerii din toată Europa şi, în general, din tot spaţiul occidental care s-a socializat prin social media sau prin cultura populară într-un mod relativ similar. Plus că, în România, în ceea ce priveşte anticorupţia, care a fost un subiect foarte, foarte important în ultimul deceniu, acesta a devenit un subiect decredibilizat, şi-a pierdut credibilitatea în ultimii ani, în special pentru că tot aplombul depus la începutul deceniului trecut nu a dus nicăieri. Iar ceea ce a pus cruce, cred eu, credibilităţii unui proiect anticorupţie în România au fost toate acuzele legate de ingerinţele serviciilor de informaţii în actele de justiţie, care a creat tot felul de dileme. Pe de o parte, era necesar pentru a putea lupta cu corupţia, pe de altă parte, a afectat şi echilibrul dintre elementele civile, politice şi elementele militare din structuri. În acelaşi timp, simplul fapt că avem la nivel de societate un nou fenomen politic în care partidele care erau tradiţional la cuţite, dreapta şi stânga, PNL şi PSD, au ajuns să guverneze împreună, asta a decredibilizat orice fel de proiect de reformă şi oamenii au abandonat discursul anticorupţie pentru că nici nu mai avea cine să-l promoveze în afară de oamenii din USR. Care oricum ţintesc doar un anumit tip de public, mai degrabă din oraşele mari, pe când PNL şi PSD au intrat într-un cartel politic, după cum îl numim noi în ştiinţele politice. Această cartelizare a dus la decrediblizarea unui întreg sistem de obiective politice din anii 2010. Şi asta a făcut ca noua generaţie să se orienteze către altceva. Dar eu cred că discursul anticorupţie încă poate să fie eficace. Doar că, în acest moment, pentru noua generaţie trebuie reîmpachetat într-o formă care să fie apetisantă sau interesantă pentru preocupările tinerilor. Noua generaţie vrea protejarea mediului, noua generaţie vrea joburi bine plătite, cu program de muncă relativ decent, adică nu exploatativ, o calitate a vieţii mai bună. Multe dintre ele sunt similare sau convergente cu aşteptările generaţiei părinţilor lor. E posibil ca, în 3-4 ani, să apară o nouă generaţie de actori politici care să construiască o naraţiune şi un proiect politic anticorupţie centrat pe aceste preocupări, ca să se argumenteze că mediul este distrus în România din cauza corupţiei. Faptul că se taie pădurile în mod ilegal este legat direct de corupţie. A şi fost legat de corupţie în ultimii ani şi a atras o atenţie publică semnificativă. Faptul că nu se respectă standardele de mediu de către companii, fie publice sau private, poate fi văzut şi printr-o cheie anticorupţie, în sensul în care companiile pot să nu respecte standardele de mediu pentru că plătesc mită sau pentru că sunt în relaţii clientelare cu decidenţi politici care controlează instituţiile care ar trebui să-i controleze pe cei care poluează. Şi aşa mai departe. Deci, e nevoie doar de o nouă generaţie credibilă, care să repună corupţia pe agenda publică. Doar că această generaţie nu există acum. Extrema dreaptă nu are niciun interes să promoveze discursul anticorupţie care în acest moment este total decredibilizat. Iar pe partea stângii progresiste, aceasta are o problemă cu modul în care anticorupţia a fost gândită şi proferată public în ultimul deceniu ca o strategie de dereglementare a statului şi de scoatere a statului din economie. Pentru că anticorupţia a fost mai degrabă un discurs de dreapta care vedea într-un stat minimal o soluţie la corupţie. Ceea ce, evident, nu convine, nu este în convergenţă cu preferinţele ideologice ale stângii progresiste, care vrea un stat mai robust, un stat social mai semnificativ, o intervenţie a statului mai mare. Dar se poate dezvolta foarte uşor şi un discurs anticorupţie de stânga! Pentru că şi stângii îi pasă de corupţie, pentru că corupţia duce la un stat social mai prost, duce la erodarea protecţiei sociale oferită prin educaţie, prin sănătate, duce la inechitate. Pentru că, practic, plăteşti şpagă ca să ai un privilegiu pe care altfel alţii nu l-ar avea. Deci, şi stânga poate să promoveze un discurs anticorupţie, doar că discursul acela anticorupţie n-ar fi pentru un stat minimal, aşa cum, de altfel, dreapta românească în ultimul deceniu sau ultimii 15 ani l-a promovat. Doar că e nevoie de cineva, de o nouă generaţie de lideri care să vină cu un astfel de discurs, să-l pună pe agendă şi să-l lege de preocupările acestui tip de public care este, aşa cum aţi şi menţionat, puţin diferit faţă de cel al părinţilor lor.
„Pentru dumneavoastră, corupţia este un subiect important. Pentru tânărul care nu-şi găseşte casă în Cluj, nu e un subiect atât de important. Pentru el, mai important este să-şi găsească o locuinţă în care să nu mai stea cu şase alţi colegi de apartament. Noile partide trebuie să ofere soluţii la problemele concrete pe care le are omul, nu pe problemele pe care le preferă vechile generaţii“
Matei Udrea: Putem vorbi despre o tendinţă a tinerei generaţii de a reveni la soluţiile pe care le promitea regimul comunist? Am observat că se discută, chiar în această campanie electorală pentru Bucureşti, de exemplu, despre case făcute de stat şi date cu chirie modică, despre preţuri şi salarii impuse de autorităţi, despre crearea unor magazine de stat, despre transport public gratuit. Cele mai multe dintre ele au fost deja încercate în România în perioada comunismului şi au eşuat lamentabil, s-a dovedit că nu au funcţionat. Şi totuşi, acum, la 35 de ani, pare să avem o nouă generaţie interesată de acest tip de soluţii.
Marius Ghincea: Nu cred că este constructiv să asociem aceste idei cu comunismul românesc, pentru că nu ajută cu nimic din punct de vedere politic. Nu aş asocia aceste măsuri de protecţie socială cu comunismul. Eu locuiesc în Elveţia. Elveţia este o ţară extrem de capitalistă. Nu cred că neagă cineva că Elveţia este o ţară capitalistă, dar toate măsurile pe care dumneavoastră le menţionaţi există în Elveţia într-o măsură mai mare decât în România. La fel şi în ţări precum Germania, ţările scandinave, chiar şi Franţa sau Marea Britanie. În Marea Britanie, majoritatea unităţilor locative au fost construite sau sunt şi în acest moment deţinute de către stat. Deci, în ceea ce priveşte problema locuinţelor, care este extrem de acută pentru noua generaţie, vine ca urmare a unei probleme reale pe care piaţa nu a putut să o rezolve! Aceea că marile oraşe, în care sunt cele mai multe oportunităţi în acest moment, nu au unităţi locative care să permită un nivel de trai decent pentru tineri în mod independent. Chiriile în Bucureşti sunt extrem de mari. Salariile pentru tineri, cei care sunt abia la începutul carierei, nu sunt suficient de mari pentru a putea acoperi astfel de tipuri de chirii. Şi, practic, noile generaţii trebuie să trăiască fie în cămine insalubre, fie în apartamente pe care le împart cu încă două-trei persoane care nu sunt în aceeaşi familie. Deci problema locativă este o problemă legată de faptul că piaţa nu a putut să ofere soluţii pentru această generaţie de tineri care nu-şi permite să plătească 5-600 euro în Cluj, spre exemplu, pentru un apartament cu două camere în care să poată să aibă o viaţă decentă, să trăiască singuri. Din punctul ăsta de vedere, soluţia pe care şi alte ţări capitaliste au găsit-o este de a crea cooperative, de a avea statul care să construiască locuinţe. Deci, locuinţele de stat nu sunt în opoziţie cu ideile capitaliste pentru că toate ţările capitaliste au locuinţe de stat - cel puţin, în Europa. Iar din punct de vedere macro, al politicilor sociale, da, este o reorientare către poziţii mai degrabă de stânga, dar nu neapărat poziţii comuniste. Pentru că comunismul are la nivel de idei un set foarte radical: de naţionalizare şi de proprietate publică a tuturor unităţilor de producţie. SENS sau Nicu Ştefănuţă, în acest moment, nu promovează şi nu au promovat în ultimii ani aşa ceva, dar promovează un rol mai asertiv şi mai implicat al statului. Lucru pe care, de altfel, îl vedem nu doar în România, îl vedem şi în alte ţări din Europa. Vedem în sprijinul tinerilor pentru partidele de stânga în Franţa, spre exemplu, în Germania, în Belgia, în Olanda chiar. Dacă ne uităm la partidul liberal centrist din Olanda care a câştigat recent alegerile parlamentare, dacă ne uităm la programul politic al acestui partid, vedem că unul din aspectele principale este cel locativ, pentru că în Olanda este o mare problemă cu locuinţele. Au devenit prohibitiv de scumpe şi promisiunea acestui partid liberal este tocmai aceasta, ca statul să construiască şi să faciliteze construcţia de locuinţe. Deci soluţia pentru România, aş spune eu, nu este să etichetăm astfel de cereri pentru soluţii locative mai adecvate şi mai permisibile din punct de vedere financiar, mai accesibile, să nu le etichetăm strict drept comunism, ci să recunoaştem că e o problemă socială pe care o întreagă categorie de oameni o au şi pe care piaţa nu a putut să o rezolve prin mecanismele pieţei. Pentru că piaţa, în general, construieşte locuinţe scumpe pe care tinerii nu şi le permit. Aşa că apelează la o altă abordare, în care se aşteaptă ca statul să construiască locuinţe. Dar şi aici, că tot vorbeam anterior de o discuţie legată de prevalenţa anticorupţiei, şi aici e un subiect care poate fi excepţional de bine ţintit către noua generaţie, în care să fie legată politica de locuire cu anticorupţia, în care dacă se susţine ca statul să înceapă din nou să aibă ANL-uri, să construiască locuinţe pentru tineri, să ne asigurăm să nu fie capturate de tot felul de reţele clientelare.
Matei Udrea: Da, aşteptam să terminaţi, să vă spun că, într-adevăr, avem o generaţie care se aliniază la problemele europene, dar România are totuşi specificul ei. Aţi vorbit de revenirea la ANL-uri. Întâmplător, eu ştiu foarte bine cum se împărţeau ANL-urile şi cum ajungeau tot activul de partid şi oamenii cu relaţii să primească acolo repartizări, în timp ce tinerii care într-adevăr aveau nevoie nu primeau acces la aşa ceva. România are un specific anumit, care nu permite replicarea soluţiilor din Olanda sau din Elveţia. Pentru că aici, cum spuneam mai devreme, sunt nişte probleme care au rămas nerezolvate din urmă, moştenite din perioada comunistă. Şi corupţia e una dintre ele.
Marius Ghincea: Da, pentru dumneavoastră, corupţia este un subiect important. Pentru tânărul care nu-şi găseşte casă în Cluj, nu e un subiect atât de important. Pentru el, mai important este să-şi găsească o locuinţă în care să nu mai stea cu şase alţi colegi de apartament, să împartă o baie în şase oameni şi aşa mai departe. Politicienii, noile partide trebuie să ofere soluţii la problemele concrete pe care le are omul, nu pe problemele pe care le preferă vechile generaţii. Pentru că pentru vechile generaţii care au cumpărat apartamente pe un salariu în 1990 de la stat - locuinţe, de altfel, construite tot de stat - problema locativă nu este o problemă. Nu e o problemă pentru cineva care are 50-60 de ani şi are un apartament sau două în proprietate pe care le-a cumpărat cu 5.000 de lei acum 30 de ani. Dar pentru cineva care e acum la 23-24 de ani, într-o societate în care se aşteaptă lumea să trăieşti totuşi independent, să ai casa ta şi aşa mai departe, această problemă este o problemă reală la care statul sau piaţa nu au oferit soluţii concrete. Am fost la Cluj acum două săptămâni. Clujul are o problemă fundamentală cu locuinţele! Pentru că nu mai are spaţiu în care să se dezvolte! Primăria încă privilegiază tot felul de complexe de apartamente extrem de scumpe, care sunt inaccesibile tinerilor. Şi ei se întreabă: „OK, şi eu ce fac? Stau până la 40 de ani într-un apartament cu alţi cinci colegi pe care nu-i ştiu? Cum pot să îmi formez o familie, cum pot să-mi găsesc o fată cu care să mă căsătoresc, să-mi cresc un copil, dacă nici măcar nu-mi permit să stau în chirie?“.
Matei Udrea: Aveţi perfectă dreptate. Vă mulţumesc foarte mult!
Marius Ghincea: Vă mulţumesc şi eu!
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
