Curtea Constituţională explică, într-un comunicat de presă, că impunerea unui prag valoric în ceea ce priveşte abuzul în serviciu este de competenţa Parlamentului, reiterând astfel considerentele din decizia 405/2016, precizând că reglementarea valorii pagubei şi gravitatea vătămării rezultate din comiterea faptei de abuz în serviciu este necesară pentru delimitarea răspunderii penale de celelalte forme de răspundere juridică.
”Referitor la criticile formulate cu privire la lipsa unui prag valoric sau a intensităţii vătămării rezultate din comiterea faptei, Curtea a reiterat considerentele Deciziei nr.405 din 15 iunie 2016, prin care a subliniat că revine legiuitorului sarcina de a reglementa valoarea pagubei şi gravitatea vătămării rezultate din comiterea faptei de ”abuz în serviciu”, cu aplicarea principiului "ultima ratio", astfel cum acesta a fost dezvoltat în doctrină şi jurisprudenţă (inclusiv cea a Curţii Constituţionale), aceste circumstanţieri fiind necesare delimitării răspunderii penale de celelalte forme de răspundere juridică. Totodată, Curtea a reţinut că, dată fiind natura omisiunii legislative relevate, instanţa constituţională nu are competenţa de a complini acest viciu normativ, întrucât şi-ar depăşi atribuţiile legale, acţionând în sfera de competenţă a legiuitorului primar sau delegat, aceasta fiind singura autoritate care are obligaţia de a reglementa pragul valoric sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu”, se arată în comunicatul de presă transmis de Curtea Constituţională.
De asemenea, judecătorii constituţionali precizează, la fel ca în decizia 405/2016, că ” dispoziţiile art. 246 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".
În ceea ce priveşte respingerea excepţiei ridicată împotriva articolului 13 indice 2 din legea 78/2000, Curtea Constituţională explică faptul că infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută acolo reprezintă ”o infracţiune asimilată celor de corupţie, prin modul în care a fost incriminată constituind o formă specială a infracţiunii de abuz în serviciu”.
Curtea Constituţională a judecat, marţi, excepţia de neconstituţionalitate depusă de fosta soţie a lui Liviu Dragnea, Bombonica Prodana, în privinţa definiţiei abuzului în serviciu, Guvernul cerând Curţii să respingă ca inadmisibilă solicitarea fostei soţii a liderului PSD, trimisă în judecată pentru abuz în serviciu.
Instanţa Supremă a decis pe 28 martie să sesizeze CCR în privinţa definiţiei abuzului în serviciu, la cererea fostei soţii a lui Liviu Dragnea, Bombonica Prodana.
Bombonica Prodana a depus, în 2 martie, o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale privind definiţia abuzului în serviciu pe două aspecte. Unul dintre aspecte a vizat neclaritatea sintagmei “îndeplineşte în mod defectuos" dacă nu există stabilit un prag minim valoric pentru ca o infracţiune să fie definită ca abuz în serviciu.
Procurorul DNA s-a opus acestei cereri şi a arătat că judecătorii Curţii Constituţionale s-au mai pronunţat în trecut pe speţe similare.
Avocaţii Bombonicăi Prodana au arătat, în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, că pentru a pune sub acuzare o persoană pentru abuz în serviciu, trebuie să existe un prag minim al pagubei, apreciind că incriminarea faptei fără raportare la un prejudiciu, cum este este prevăzut în prezent în lege, ar fi neconstituţională.
Decizia Curţii Constituţionale a fost luată cu majoritate de voturi.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
