Ştefan Popescu, analist de politică externă, susţine că, prin atacul declanşat în Iran, premierul Israelului Benjamin Netanyahu vizează, de fapt, schimbarea regimului la Teheran. ”Planul nu priveşte programul nuclear iranian în principal. Să fim de la sine înţeleşi, avem rapoartele serviciilor secrete americane care spun că Iranul era încă departe de un dispozitiv nuclear testabil”, susţine Ştefan Popescu, care e de părere că preşedintele SUA, Donald Trump, şi-a dorit un acord cu Iranul pe tema programului nuclear, nu un război, însă ”iranienii i-au dus cu preşul pe americani”. În urma atacului israelian din Iran, SUA au obţinut o victorie strategică împotriva Chinei, care, prin investiţii masive în Iran, şi-ar fi dorit ”să pună piciorul stabil în Orientul Mijlociu”, a explicat Ştefan Popescu, la Prima TV.
Insider politic: De ce a atacat Israelul acum Teheranul?
Ştefan Popescu: În primul rând, negocierile dintre Statele Unite şi Iran (referitoare la Programul nuclear iranian - n.r.) nu duceau la nimic. Se împotmoliseră, chiar dacă era anunţată pe data de 15 iunie a şasea rundă de negocieri via Oman. Premierul Netanyahu, care este un excelent om politic, îi putem reproşa orice, dar are simţul politic, a prins această oportunitate şi a convins administraţia de la Washington că un atac militar împotriva Iranului va întări poziţia americană pentru obţinerea unui ”deal”.
Acest lucru nu înseamnă că viziunile americană şi israeliană se suprapun. Există două viziuni separate. Donald Trump insistă pe nevoia unui acord, pe faptul că nu a fost de acord cu eliminarea Ayatollahului Khamenei. Şi din faptul că Statele Unite ezită încă să se implice militar direct, pentru că există o implicare indirectă, chiar numai prin acumularea de forţe a Statelor Unite în regiune în acest război.
Insider politic: Dar, tacit, Israelul a avut acordul Statelor Unite pentru acest atac?
Ştefan Popescu: Fără îndoială că i-a informat pe americani, dar trebuie să notăm rezervele exprimate în primele comunicate americane. Secretarul de stat, care de la Kissinger încoace ocupă - e o premieră - şi poziţia de Consilier pe Securitate Naţională, Marco Rubio, în momentul în care au fost declanşate primele operaţiuni aeriene israeliene, a spus: ”Noi nu avem nicio legătură, nu ne-am implicat!”. Dar fără îndoială că americanii au fost informaţi, au fost ţinuţi la curent şi au dat undă verde operaţiuni israelienilor, exact cum a spus cancelarul german Merz: ”Să facem munca murdară cu mâinile Israelului”. În momentul în care au văzut că operaţiunea are succes, SUA şi-au apropiat-o, parţial. În orice caz, şi-au dat seama de beneficiile strategice pentru Statele Unite ale Americii, faptul că China şi Federaţia Rusă, dar în special China, pierde o poziţie importantă. Să nu uităm că Iranul şi China sunt legate de un parteneriat strategic. Există un acord semnat în 2020, care prevede investiţii chineze pe 25 de ani, de 400 de miliarde de dolari, în schimbul obţinerii unei cantităţi de petrol ieftin. În orice caz, din regiune, China îşi ia 60% din necesarul de hidrocarburi, 90% din exporturile iraniene merg către China şi, bineînţeles, via Iran, China ambiţiona să pună piciorul stabil în Orientul Mijlociu.
Insider politic: Credeţi că SUA se vor implica militar în acest conflict din Orientul Mijlociu?
Ştefan Popescu: În orice caz, americanii n-au vrut să se implice militar. Americanii au ales calea negocierii. Trump a fost consecvent. SUA au negociat peste capul Israelului cu Hamasul. Au obţinut eliberarea unui ostatic care avea cetăţenia americană. Au negociat cu Houthi. Au lansat negocieri cu Iranul. Iranienii i-au dus cu preşul pe americani. În momentul în care s-au împotmolit, fără îndoială că un plan foarte vechi pus la punct de Israel, dar care aştepta momentul, a putut fi pus în aplicare. Planul nu priveşte programul nuclear iranian în principal. Să fim de la sine înţeleşi, avem rapoartele serviciilor secrete americane care spun că Iranul era încă departe de un dispozitiv nuclear testabil. Acest lucru nu înseamnă că Iran nu avea un program militar nuclear şi în optică anti-israeliană. Mai trebuie să ţinem cont şi de psihologia israelienilor. Pentru că tu poţi, într-adevăr, să nu ai o rachetă, o armă nucleară care să fie îmbarcată pe un vector şi să fie ţintit teritoriul israelian. Dar Israelul are o altă percepţie a ameninţării care a fost, aş spune, excitată de masacrul şi atacul terorist din 7 octombrie 2023 (al Hamas - n.r.). Noi asistăm acum, de fapt, la un răspuns. La o etapă în răspunsul lung pe care îl dă Israelul după 7 octombrie. S-a concentrat pe Hamas şi Jihadul islamic palestinian. A continuat cu Hezbollahul. A vizat poziţiile şiite din Siria. Şi acum s-a dus în epicentrul axei rezistenţei islamice, unde urmăreşte schimbarea regimului. De fapt, obiectivul lui Netanyahu, care este multiplu, dar cel de bază nu e programul nuclear iranian. Este schimbarea de regim la Teheran. Instituirea unui regim cu care să se poată dialoga.
Insider politic: Revenirea şahului, poate?
Ştefan Popescu: Revenirea şahului nu cred, pentru că totuşi stă în exil din 1979, rupt de realitate. Eu nu spun că nu există anumite nostalgii, dar văd mai degrabă un regim militar. Inclusiv prin această delegare de putere, de competenţă, către Consiliul Gardienilor Revoluţiei, delegare din partea Ayatollahului, ne arată această tranziţie spre un regim militar. Mai mult militar şi mai puţin religios, cu scopul de a garanta unitatea ţării. Ştiţi, s-a întâmplat şi în 1989. Fac o paralelă până la un punct cu România. Orice revoluţie a putut bascula cu concursul militar.
Urmărește-ne și pe Google News
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
