În mai puţin de două săptămâni, Parlamentul European a transmis două mesaje diferite despre produsele cu nicotină. În 16 septembrie, plenul a adoptat raportul privind bolile cardiovasculare (CVD), cu 545 de voturi pentru, 47 împotrivă şi 75 de abţineri.
În 28 septembrie, Comisia pentru Sănătate Publică (SANT) a aprobat raportul privind implementarea Planului european de combatere a cancerului (BECA), cu 27 de voturi pentru, 8 împotrivă şi 5 abţineri. Cele două rapoarte vin înaintea revizuirii Directivei privind produsele din tutun (TPD). Comisia Europeană a anunţat că revizuirea este planificată înainte de sfârşitul lui 2026.
Ce s-a schimbat între cele două rapoarte
Raportul CVD a fost elaborat de europarlamentara croată Romana Jerković. Textul a fost modificat semnificativ faţă de varianta iniţială din ianuarie. Varianta adoptată recunoaşte pentru prima dată că nivelul de nicotină şi modul de administrare diferă de la un produs la altul. Prin urmare, diferitele produse cu nicotină pot avea profiluri de risc diferite. Raportul cere şi ca strategiile de renunţare la fumat să fie strict aliniate dovezilor ştiinţifice, iar politicile fiscale să fie adaptate caracteristicilor fiecărei categorii de produse.
În schimb, raportul BECA merge într-o altă direcţie. Textul propune extinderea ambalajelor standardizate, restricţii privind prezentarea produselor către consumatori şi convergenţă fiscală între categorii diferite de produse. Criticii documentului afirmă că această abordare se îndepărtează de principiul diferenţierii riscurilor susţinut anterior de Parlamentul European. Ei avertizează că restricţiile excesive pot limita accesul fumătorilor adulţi la alternative fără fum şi pot favoriza dezvoltarea pieţei ilicite. Susţinătorii consideră că prevenţia trebuie să fie în centrul politicilor.
Criticii invocă şi rezultatele consultării publice organizate de Comisia Europeană în procesul de revizuire a TPD. Cele două etape ale procesului au atras, cumulat, 123.862 de contribuţii. România a avut cea mai mare participare în etapa „Call for Evidence”, cu 9.048 de contribuţii, adică aproape 12% din total. Potrivit unei analize Path to Smoke-Free şi We Are Innovation, peste 90% dintre contribuţiile la apelul pentru dovezi au ridicat obiecţii faţă de direcţia propusă. Doar aproximativ 2% au susţinut reguli mai stricte. Mulţi participanţi au cerut ca viitoarele reguli să diferenţieze categoriile de produse şi să se bazeze pe dovezi ştiinţifice.
Ştiinţa sau interdicţiile? Întrebarea care divizează dezbaterea europeană
Diferenţele dintre cele două rapoarte readuc în discuţie rolul dovezilor ştiinţifice în elaborarea politicilor publice. Susţinătorii unei reglementări bazate pe dovezi afirmă că viitoarele reguli trebuie să ţină cont de profilurile diferite de risc ale produselor cu nicotină şi de rezultatele măsurilor aplicate în practică, nu doar de obiectivele declarate ale legislaţiei.
În cadrul No Smoke Summit 2026 de la Atena, medicul cardiolog şi expertul în sănătate publică Konstantinos Farsalinos a pledat pentru evaluarea rezultatelor obţinute în statele membre. „Dacă toate statele membre sunt supuse aceloraşi directive europene, dar obţin rezultate foarte diferite în reducerea fumatului, atunci trebuie să înţelegem ce funcţionează şi ce nu funcţionează”, a declarat acesta.
În această discuţie sunt invocate frecvent exemplele Suediei, Cehiei şi Greciei. Suedia a coborât sub pragul de 5% prevalenţă a fumatului, iar Cehia şi Grecia au raportat reduceri importante ale consumului de ţigări în ultimii ani. Susţinătorii diferenţierii riscurilor consideră că experienţa acestor state trebuie analizată înaintea stabilirii viitoarelor reguli europene.
De la rapoarte la viitoarea legislaţie
Niciunul dintre cele două rapoarte nu are forţă legislativă. Ambele indică însă direcţia viitoarelor decizii la nivel european. În această etapă, Comisia Europeană analizează opiniile, datele şi argumentele transmise în procesul de consultare publică. Nu există încă un text legislativ asupra căruia instituţiile europene să voteze. După evaluarea contribuţiilor, Comisia poate formula o propunere de revizuire, care ar urma să fie negociată de Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene.




























