Tot mai mulţi oameni spun că nu reuşesc să se relaxeze, chiar şi atunci când nu există un motiv clar de stres. Mintea rămâne activă, apare senzaţia de tensiune continuă, iar pauzele nu aduc, de fapt, linişte. Specialiştii spun că, în multe cazuri, explicaţia nu ţine doar de stilul de viaţă, ci de modul în care funcţionează creierul.
Această stare este frecvent asociată cu anxietatea sau suprasolicitarea, însă poate apărea şi în absenţa unor factori evidenţi. Pentru unii, devine o constantă: gânduri care nu se opresc, dificultatea de a sta fără activitate şi o stare de nelinişte de fond.
Cum ajunge creierul să rămână „în alertă”
Creierul este construit să reacţioneze rapid la pericol. În anumite condiţii, mai ales în urma unor experienţe repetate de stres, acest mecanism poate rămâne activ mai mult decât este necesar.
În timp, se formează un tipar:
- creierul rămâne într-o stare de vigilenţă crescută
- reacţiile devin automate
- relaxarea apare din ce în ce mai greu
Acest lucru explică de ce unele persoane simt că nu se pot „opri”, chiar şi atunci când ştiu că nu există un pericol real.
De ce nu este suficientă voinţa
Mulţi încearcă să gestioneze această stare prin odihnă, sport sau tehnici de relaxare. Deşi utile, acestea nu rezolvă întotdeauna problema.
Motivul este simplu: reacţiile sunt generate automat, la nivelul sistemului nervos, înainte de a interveni controlul conştient. De aici şi senzaţia frecventă: „ştiu că ar trebui să mă liniştesc, dar nu reuşesc”.
Ce arată analiza activităţii cerebrale
Noile tehnologii permit astăzi o evaluare mai clară a modului în care funcţionează creierul. Una dintre metode este qEEG (electroencefalogramă cantitativă).
În cadrul Institutului BrainMap, această analiză generează o hartă detaliată a activităţii cerebrale, pe baza a peste 80.000 de puncte de date.
Pot fi identificate:
- zone hiperactive asociate cu stresul şi anxietatea
- reţele cerebrale suprasolicitate
- dezechilibre între emisfere
- tipare de activitate care menţin starea de alertă
Spre deosebire de evaluările bazate pe simptome, această metodă oferă date obiective despre modul în care funcţionează creierul.
Se poate schimba acest tipar?
Specialiştii vorbesc despre neuroplasticitate: capacitatea creierului de a se adapta şi de a învăţa noi moduri de funcţionare. Pe acest principiu funcţionează neurofeedback-ul, o metodă prin care creierul primeşte feedback în timp real şi învaţă să se autoregleze.
În cadrul Institutului BrainMap, această tehnologie este integrată într-un program mai amplu, Neurofeedback Plus, care poate include şi alte intervenţii, precum fotobiomodulaţia sau stimularea nervului vag, toate având ca scop reglarea sistemului nervos.
Ce spun studiile
Datele din cercetare susţin aceste abordări: studii realizate la UCLA arată îmbunătăţiri ale atenţiei şi autocontrolului, cercetări de la Harvard indică efecte asupra regenerării neuronale, metodele sunt utilizate în clinici din SUA şi Europa pentru anxietate, ADHD sau PTSD.
Ce urmează după evaluare
După realizarea unei analize BrainMap, pacienţii primesc:
- un raport detaliat
- interpretare de specialitate
- un plan personalizat
Potrivit datelor furnizate de institut, primele schimbări pot apărea în câteva săptămâni şi includ reducerea stării de agitaţie, somn mai bun şi o capacitate mai mare de concentrare.
Agitaţia constantă nu este întotdeauna o problemă de voinţă sau de stil de viaţă. În multe cazuri, este rezultatul unui creier care a învăţat să rămână în alertă. Noile abordări din neuroştiinţă propun însă o direcţie diferită: în loc să lupţi doar cu simptomele, poţi înţelege şi regla mecanismul din spatele lor.
(Articol susţinut de InstitutulBrainMap.ro)
Medikatv.ro
