În copilăria mică, când sistemul imunitar este în construcţie, un copil poate avea până la patru episoade de enteroviroză infecţioasă într-un an. Chiar dacă infecţia cu enterovirusuri nu conferă imunitate, astfel de episoade devin mai rare pe măsură ce copilul creşte. Cu toate acestea, nu doar bebeluşii sau copiii mici pot fi afectaţi sever de boală în lipsa unor măsuri de îngrijire adecvate, ci şi adolescenţii pot dezvolta complicaţii în urma infecţiei cu un enterovirus.
Am întrebat-o pe dr. Cristina Mihăilă, medic pediatru în cadrul Hyperclinicii MedLife Titan, care sunt paşii corecţi pentru îngrijirea la domiciliu a copiilor cu enteroviroză, precum şi care sunt semnele şi manifestările bolii în cazul cărora este necesar să fie duşi la spital.
Enterovirozele sunt boli infecţioase provocate de infecţia cu un virus digestiv. Există peste 100 de tipuri de virusuri enterice, reprezentate cel mai frecvent prin rotavirusuri, norovirusuri, adenovirusuri,enterovirusuri, coronavirusuri sau astrovirusuri. Unele dintre ele se pot asocia cu forme respiratorii de boală (aşa-numita „gripă de vară”), în timp ce altele dintre ele se pot asocia cu forme gastrointestinale sau cutanate (boala „mână-gură-picior”).
Rolul părinţilor şi al bunicilor: să asigure mereu condiţii de igienă
Aceste virusuri se răspândesc uşor în medii aglomerate şi, prin urmare, apar preponderent în colectivităţi (grădiniţe, şcoli, locuri de joacă etc.).
Enterovirozele se transmit, în principal, pe calea mână-gură şi sunt foarte contagioase, mai ales în primele zile de la debutul bolii. Cel mai frecvent sunt transmise fie prin contactul direct cu stropi de salivă sau de mucus provenind de la o persoană infectată (strănut, vorbire, respiraţie), fie în urma folosirii toaletei şi prin nespălarea (corectă) a mâinilor ori prin contactul cu obiecte contaminate sau fructi si legume nespalate.
„Enterovirusurile apar mai frecvent în perioadele când temperatura ambientală creşte (primăvara târziu, vara şi la începutul toamnei), deoarece virusurile se multiplică mai rapid, iar copiii sunt expuşi mai mult la contactul cu aceste enterovirusuri la locurile de joacă, în vacanţe – la piscine, la bazine şi prin consumul de alimente contaminate.
Părinţii, bunicii sau alte persoane care însoţesc copiii trebuie să respecte condiţiile de igienă, să se spele bine pe mâini cu apă şi cu săpun, să spele sau să dezinfecteze mânuţele copiilor după ce aceştia au fost la locul de joacă. De asemenea, este bine să evite, pe cât posibil, să mănânce în parc”, a spus medicul pediatru.
Sugarii şi copiii mici, predispuşi la forme severe de boală
Copiii mari, cu imunitate crescută, pot prezenta, de cele mai multe ori, simptome uşoare. La sugari şi la copiii mici, însă, infecţiile enterovirale produc mereu semne şi simptome sugestive, în funcţie de agentul patogen ce a produs infecţia, precum şi de vârsta şi de imunitatea copilului.
„La primele semne care ridică suspiciunea unei enteroviroze (febră, greaţă, vărsătură, dureri abdominale), adultul îngrijitor să supravegheze copilul acasă şi să-i dea lichide să bea treptat. De asemenea, sunt recomandate sărurile de rehidratare, iar regimul alimentar trebuie să fie uşor (supe de rădăcinoase, de exemplu). Este important ca persoana din familie care îngrijeşte copilul să-i urmărească permanent starea, iar dacă face febră sau frisoane şi dacă varsă, va trebui să-l ducă pentru a fi văzut de un medic pediatru sau de medicul de familie”, a spus dr. Mihăilă.
Dacă apar vărsături repetate şi scaune diareice apoase, este un semnal clar că boala s-a agravat. Pe lângă efectul rapid de deshidratare şi de pierdere a nutrienţilor din organism, starea generală a copilului va fi modificată şi, consecutiv, se pot produce o serie de complicaţii: inflamaţii ale creierului (encefalite) sau ale învelişului creierului (meningite), inflamaţii la nivelul inimii (miocardite), conjunctivite etc.
„Sugarii şi copiii mici, având o imunitate în formare, sunt predispuşi la forme severe de boală. Însă sunt şi cazuri de copii mai mari, de 10-14 ani, care pot avea o stare agravată, cu multiple vărsături şi cu imposibilitatea de a se hrăni şi de a se hidrata. În astfel de condiţii, cel mai bine este să fie duşi la spital, pentru analize şi investigaţii, pentru monitorizare permanentă şi pentru tratament cu perfuzii de reechilibrare”, a mai spus medicul pediatru.
Tratamentul, adaptat în funcţie de nevoile copilului
Măsurile de tratament trebuie adaptate de la caz la caz, în funcţie de simptomele pe care le are copilul, de vârsta şi de starea lui generală de sănătate.
Pentru o adaptare cât mai bună a acestor măsuri, ar fi util ca îngrijitorii copilului să poată ţine legătura prin telefon cu medicul pediatru curant sau cu medicul de familie.
Tratamentul medicamentos vizează doar atenuarea simptomelor, neexistând un tratament propriu-zis, care să acţioneze asupra cauzei îmbolnăvirii. Antibioticele nu sunt eficiente în tratarea enterovirozelor fără complicaţii bacteriene, pentru că nu pot distruge virusurile. Ba chiar pot face mai mult rău, prin efectul lor asupra florei intestinale.
„Nu există un tratament standard, specific, ci doar tratament simptomatic, suportiv, individualizat fiecărui pacient – cu regim alimentar, hidratare şi săruri, antitermice, la nevoie , antispastice şi antisecretorii”, a spus dr. Mihăilă.
Dincolo de tratamentul ce vizează îmbunătăţirea stării bolnavului prin atenuarea simptomelor, există două obiective terapeutice majore, cu atât mai mult dacă apar vărsături repetate şi/sau diaree: evitarea deshidratării şi reechilibrarea florei intestinale.
„Copilul care începe să verse trebuie supravegheat atent. După prima vărsătură este recomandată o pauză digestivă de 30 de minute, iar îngrijitorul nu trebuie să insiste cu lichidele sau cu mâncarea. Apoi, treptat-treptat, i se oferă copilului apă, ceai de mentă şi săruri pentru rehidratare”, a explicat medicul pediatru.
În ceea ce priveşte regimul alimentar, după ce, în primă fază, accentul este pus pe oferirea unor soluţii pentru creşterea consumului de lichide, ulterior se va avea în vedere introducerea unor alimente cât mai uşoare şi preparate simplu: orez fiert, piure de morcovi, supe limpezi, banane (verzi), afine, brânză de vaci (bine stoarsă), albuş de ou (fiert), iaurturi probiotice.
„Pentru reechilibrarea florei intestinale este recomandată administrarea de probiotice, aşa-numita terapie cu bacterii benefice. Probioticele sunt microorganisme vii ce contribuie la menţinerea echilibrului florei intestinale. Administrate în cantităţi adecvate, ele contribuie la refacerea sănătăţii gazdei prin faptul că stimulează sistemul imunitar şi protejează organismul împotriva virusurilor.
Cele mai comune tipuri de bacterii benefice utilizate în acest tip de terapie sunt Lactobacilus ramnosus şi Lactobacilus reuteri”, a precizat dr. Cristina Mihăilă.
Totuşi, dacă copilul continuă să se simtă rău şi să vomite, fără a se putea hidrata sau alimenta, este indicat să fie dus, cât mai curând, pentru un consult de specialitate sau la spital.
Bebeluşii, puşi la adăpost prin vaccinare, însă opţional
Enterovirozele nu oferă imunitate de durată sau permanentă, din cauza diversităţii mari de agenţi patogeni din familia Picornaviridae şi din cauza modului cum aceştia se răspândesc şi interacţionează cu organismul uman.
Dintre tipurile de virusuri din această familie, cele mai periculoase pentru copiii cu vârste sub cinci ani rămân rotavirusurile, asociate cu o rată mare de deces prin sindrom diareic acut sever. (Asta după ce au fost excluse poliovirusurile, tot din familia Picornaviridae, prin vaccinul ce face parte din schema obligatorie de vaccinare.)
„Rotavirusul este un virus cu efecte destul de agresive atât la sugari, cât şi la copiii mici. Vaccinurile antirotavirus fac parte din schema de vaccinare opţională şi se administrează, la cerere, de către medic. Se pot vaccina sugarii mici, cu vârste între opt şi 24 de săptămâni. Formula de vaccin antirotavirus conţine virusuri vii, atenuate şi se administrează pe cale orală”, a mai spus dr. Cristina Mihăilă, medic specialist pediatrie în cadrul Hyperclinicii MedLife Titan.
Aşadar, respectarea măsurilor de igienă, vaccinarea şi măsurile terapeutice ajustate în funcţie de nevoile fiecărui copil, cu ajutorul medicului curant, îi pot face pe copii şi pe părinţi să depăşească mai uşor un inerent episod de enteroviroză.
(Articol suţinut de MedLife)
Medikatv.ro
