Judecătoarea Lia Savonea afirmă, în proiectul de management depus pentru şefia ICCJ, că obiectivele sale vor fi circumscrise ideii ”O justiţie pentru oameni” , printre acestea aflându-se predictibilitate, standardizarea hotărârilor judecătoreşti, unificarea accelerată a jurisprudenţei, îmbunătăţirea imaginii ICCJ, despre care spune că ”trebuie făcută cu măsuri de substanţă, nu doar prin polish de suprafaţă”. Ea se referă la percepţia eronată a responsabilităţii judiciare. ”În materia penală, spre exemplu, constatăm că, în mod frecvent în spaţiul public. eşecurile procurorilor pentru rechizitoriile slabe, probele insuficiente sau anchetele penale defectuoase sunt imputate instanţei de judecată. Confuzia între rolul acuzatorului şi cel al judecătorului afectează grav încrederea în actul de justiţie. (... ) Este fundamental ca opinia publică să înţeleagă că achitarea unui inculpat nu înseamnă slăbiciunea instanţei, ci dimpotrivă reflectă aplicarea principiului prezumţiei de nevinovăţie şi a standardului de probă”, scrie judecătoarea în proiectul de management.
”Preşedintele ICCJ rămâne, dincolo de prerogativele manageriale, judecător”, afirmă Savonea, apreciind că preşedintele ICCJ trebuie să continue să îşi exercite funcţia de bază.
„În contextul atribuţiilor preşedintelui în exercitarea atribuţiilor manageriale şi funcţia sa de bază, aceea de judecător, consider că acesta trebuie să continue să o exercite. Această continuitate la nivelul practicii este importantă pentru a permite menţinerea profesionalismului, dar şi o percepţie nemediată pentur îndeplinirea atribuţiilor organizatorice în cele mai bune condiţii, prin prisma importanţei conştientizării în mod direct a problemelora vulnerabilităţilor instanţei”, afirmă ea.
Sub titulatura ”O justiţie pentru oameni”, ea îşi prezintă obiectivele.
”Obiectivele si demersurile pe care le asum în indeplinirea prerogativelor manageriale vor fi circumscrise ideii care, in opinia mea, concretizeaza sensul reglementarilor organizării judiciare: o justiţie pentru oameni. (...)Justiţia este pentru oameni, cu oameni, pentru mersul normal al societăţii”, scrie judecătoarea în planul de management.
Ea îşi propune întărirea capacităţii organizatorice a ICCJ, pentru îndeplinirea obiectivelor de instanţă de judecată, ea stabilindu-şi ca ţintă un act de justitie care să concretizeze dezideratul de dreptate, predictibilitate, despre care afirmă că este indisolubil legată de acces la justiţie şi proces echitabil, proceduri rezonabile şi procese echitabile, în acest sens apreciind că formatul hotărârilor judecătoreşti necesită o minimă standardizare..
Savonea se referă şi la formatul rechizitoriilor.
”Nu doar formatul hotărârilor judecătoreşti necesită să fie supus unei rigori procedurale, ci şi cel al rechizitoriului în materie penală, sau acţiunile civile şi cererile adiacente în materie civilă. Atunci când un rechizitoriu se întinde pe 800 de pagini (sau chiar 4000 uneori), ori, în cazul acţiunilor civile, zeci sau chiar sute de astfel de pagini, actul judiciar este expus efectului dilatoriu incd din start, precum gsi unor costuri disproporţionate şi inutile cauzei”, spune ea, menţionând şi o mai bună exploatare a beneficiilor digitalizării.
Lia Savonea se mai referă şi la unificarea accelerată a jurisprudenţei, prin extinderea şi consolidarea mecanismelor existente (Recurs în interesul legii, sesizare prealabilă), dar şi prin dezvoltarea Reţelei Naţionale pentru Unificarea Jurisprudenţei şi instituirea unui Grup de armonizare a practicii judiciare. Totodată, menţionează reorganizarea completurilor de cinci judecători în materie penală, în vederea asigurării coerenţei soluţiilor şi a evitării fragmentării deciziilor.
Lia Savonea invocă şi nevoia de stabilitate a instanţei supreme, raportată la asiguraresa corpului de judecători necesari pentru îndeplinirea misiunii sale. E subliniază şi că independenţa justiţiei şi a judecătorilor nu trebuie considerate valori definitiv câştigate, ci trebuie în permanenţă susţinute şi întărite.
Un alt obiectiv este îmbunătăţirea mediului de lucru, invocând un volum optim de muncă şi interacţiunea dintre judecători şi fiecare dintre cei implicaţi în activităţile din instanţă.
În ceea ce priveşte consolidarea capacităţii administrative a ICCJ, Savonea menţionează necesitatea asigurării infrastructurii necesare funcţionării optime, invocând şi starea sediului ICCJ, despre care afirmă că ”este necorespunzătoare de 15 ani”.
La capitolul comunicare publică şi transparenţă, ea invocă ”problemele de imagine şi de percepţie publică care afectează încrederea în justiţie”, spunând că îmbunătăţirea imaginii ICCJ ”trebuie făcută cu măsuri de substanţă, nu doar prin polish de suprafaţă”.
Ea se referă la percepţia eronată a responsabilităţii judiciare, care vine din faptul că o parte a publicului nu are o înţelegere clară a rolului instituţiilor.
”În materia penală, spre exemplu, constatăm că, în mod frecvent în spaţiul public. eşecurile procurorilor pentru rechizitoriile slabe, probele insuficiente sau anchetele penale defectuoase sunt imputate instanţei de judecată. Confuzia între rolul acuzatorului şi cel al judecătorului afectează grav încrederea în actul de justiţie. (... ) Este fundamental ca opinia publică să înţeleagă că achitarea unui inculpat nu înseamnă slăbiciunea instanţei, ci dimpotrivă reflectă aplicarea principiului prezumţiei de nevinovăţie şi a standardului de probă”, scrie judecătoarea în proiectul de management.
”Credibilitatea justiţiei începe cu judecătorii. Cred într-o justiţie care nu se ascunde în spatele independenţei, ci o exercită cu asumare şi echilibru.(...) Consider că nu există stat de drept împotriva drepturilor”, conchide judecătoarea Lia Savonea în proiectul de management.
Documentul integral poate fi consultat AICI
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
