Eva Fahidi, o supravieţuitoare maghiară a lagărelor de concentrare de la Auschwitz şi Buchenwald, a murit luni, la vârsta de 97 de ani, informează AFP.
"Am aflat cu mare tristeţe despre moartea, în această dimineaţă, la Budapesta, a Evei Fahidi-Pusztai, o luptătoare acerbă pentru democraţie şi drepturile omului", a anunţat Fundaţia Memorial Buchenwald şi Mittelbau-Dora într-un comunicat de presă.
"Vocea ei, plină de înţelepciune şi de căldură, ne va lipsi profund", a scris fundaţia, regretând totodată o mare pierdere "pentru munca de comemorare în Europa".
Născută la 22 octombrie 1925 la Debrecen, în estul Ungariei, Eva Fahidi avea 18 ani când a fost deportată, alături de alţi 440.000 de evrei din această ţară central-europeană, în lagărele morţii, în decurs de câteva săptămâni, între mai şi iulie 1944. Ea a pierdut 49 de membri ai familiei sale, inclusiv părinţii. Îşi aminteşte ultima dată când le-a văzut pe mama şi pe sora ei de 11 ani pe rampa de sortare de la Birkenau. Eliberată de trupele americane în martie 1945, ea s-a întors în Ungaria, unde a renunţat la visul ei de a deveni pianistă din cauza urmărilor condiţiilor de muncă dure pe care le-a îndurat.
Timp de zeci de ani, Eva Fahidi a fost reticentă în a vorbi despre experienţele sale din lagăre. Însă o vizită la Auschwitz în 2003, la 59 de ani de la deportare, a făcut-o să simtă nevoia de a-şi scrie memoriile. Cartea sa "Sufletul lucrurilor" a fost publicată pentru prima dată în germană în 2004, apoi a fost tradusă în limba maghiară.
Ea a luat parte, alături de fostul cancelar german Angela Merkel, la o ceremonie organizată la Berlin cu ocazia comemorării a 70 de ani de la eliberarea Auschwitz-ului, în ianuarie 2015, iar câteva luni mai târziu a depus mărturie la procesul din Germania al fostului contabil al lagărului de exterminare, Oskar Gröning.
"Mi-am dat seama că vocaţia mea era să vorbesc despre Auschwitz cât mai multor oameni, măcar atât puteam să fac", a explicat ea într-un interviu acordat AFP în 2016. La acea vreme, bătrâna doamnă a susţinut la Budapesta un duet de dans, în faţa unui public cu sala plină, în ideea de a reuni generaţii pentru a discuta despre memorie şi traume.
"Am descoperit că ura era o povară. Ce a fost în trecut este trecut. Sunt în viaţă şi iubesc viaţa", mărturisea ea la vremea respectivă.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
