Ucraina marchează marţi, pe 26 aprilie, 30 de ani de la catastrofa de la Cernobîl, cel mai grav accident nuclear din istoria omenirii, care a contaminat o bună parte a Europei şi al cărui bilanţ rămâne în continuare controversat, scrie AFP.
Cernobîlul părea uitat de lume, în ultimele decenii, însă catastrofa nucleară de la centrala japoneză din Fukushima, cauzată în 2011 de un seism urmat de un tsunami, a retrezit coşmarul şi a relansat o dezbatere internaţională pe tema securităţii acestui tip de energie.
În ziua aniversării dramei, şeful statului Petro Poroşenko şi Suma Chakrabarti, preşedintele Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), care gestionează un fond destinat securizării sitului, urmează să efectueze o vizită la locul dramei pentru a aduce un omagiu victimelor.
În urmă cu 30 de ani, la ora locală 1.23, reactorul numărul 4 al Centralei Nucleare de la Cernobîl, situate la aproximativ 100 de kilometri de Kiev, în nordul Ucrainei, exploda în timpul unui test de siguranţă.
Combustibilul nuclear a ars timp de zece zile şi a emis în atmosferă elemente radioactive care au contaminat, potrivit câtorva sute de estimări, până la trei sferturi din Europa, dar mai ales Ucraina, Belarusul şi Rusia, la vremea aceea republici sovietice.
Moscova a încercat să ascundă accidentul. Cei 48.000 de locuitori ai oraşul Pripiat, situat la doar trei kilometri de centrală, au fost evacuaţi abia pe 27 aprilie după-amiaza.
Prima alertă publică a fost emisă, pe 28 aprilie, de către Suedia, care a detectat o creştere a nivelului radioactivităţii. Însă şeful de atunci al statului sovietic, Mihail Gorbaciov, intervenea public abia pe 14 mai.
În total, 116.000 de persoane a fost necesar să fie evacuate în 1986, pe o rază de 30 de kilometri în jurul centralei, care a rămas zonă de excludere până azi. În anii următori alţi 230.000 de oameni au fost evacuaţi. În prezent, cinci milioane de ucraineni, belaruşi şi ruşi continuă să trăiască în zone iradiate în grade diferite.
În următorii patru ani, aproximativ 600.000 de "lichidatori" - în principal militari, poliţişti, pompieri şi angajaţi ai centralei - au fost trimişi la locul accidentului, slab protejaţi dacă nu lipsiţi de orice protecţie, pentru a stinge incendiul, a construi o şapă de beton care să izoleze reactorul avariat şi să cureţe zona din jur.
În prezent, bilanţul victimelor catastrofei este în continuare subiect de dezbatere. Comitetul Ştiinţific al ONU (UNSCEAR) recunoaşte în mod oficial doar 30 de morţi în rândul operatorilor şi pompierilor ucişi de radiaţii imediat după accident.
Un raport controversat întocmit de ONU şi publicat în 2005 evocă "până la 4.000" de morţi dovedite sau preconizate în cele trei ţări cel mai afectate. Un an mai târziu, organizaţia nonguvernamentală (ONG) Greenpeace a evaluat la 100.000 numărul deceselor cauzate de catastrofă.
Centrala de la Cernobîl a continuat să producă energie electrică până în decembrie 2000, când a fost oprit ultimul reactor operaţional, în urma presiunii occidentalilor.
Cum "sarcofagul" de beton turnat în pripă, în decurs de şase luni, peste reactorul avariat ameninţă să se prăbuşească şi să expună în aer liber 200 de tone de magmă puternic radioactivă, comunitatea internaţională s-a angajat să finanţeze construirea unei noi şape, mai sigure. În acest scop a fost creat un fond administrat de BERD.
După ani de tergiversări, primele lucrări au fost lansate în 2010, în vederea construirii unei schele uriaşe de oţel, de 30.000 de tone şi de 110 metri înălţime, care ar putea acoperi Catedrala Notre-Dame-de-Paris.
Realizată de consorţiul Novarka, o asociere a grupurilor franceze Bouygues şi Vinci, această nouă structură etanşă, a cărei valoare este estimată la 2,1 miliarde de euro, a fost deja asamblată şi urmează să fie glisată deasupra vechii şape şi să devină operaţională la sfârşitul lui 2017.
Cu o durată de viaţă de "cel puţin 100 de ani", noul sarcofag ar urma să le asigure timp oamenilor de ştiinţă să găsească metode prin care să dezmembreze şi să îngroape ceea ce a mai rămas din reactorul avariat şi să decontamineze situl, care ar urma să devină o "peluză verde" într-o bună zi.
Fonduri în vederea construirii şapei au fost găsite, într-un final, însă "nu este clar" cine va finanţa exploatarea şi întreţinerea acesteia, îşi exprimă îngrijorarea o sursă occidentală apropiată dosarului, potrivit căreia această problemă ar putea să fie abordată la o reuniune a dosatorilor programată luni, pe 25 aprilie, la Kiev.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
