Premierul britanic Theresa May - uzată de interminabila bătaie de cap a Brexitului pe care nu a ştiut să-l pună în aplicare - şi-a anunţat vineri demisia, stând să izbucnească în lacrimi, consolidând astfel ipoteza unei plecări a Regatului Unit din Uniunea Europeană (UE) fără acord (”no deal”), relatează AFP.
May a precizat că va demisiona din funcţia de şefă a Partidului Conservator - şi astfel din cea de şefă a Guvernului - la 7 iunie, într-o alocuţiune susţinută în faţa numărului 10, pe Downing Street, exprimându-şi ”un profund regret că nu am fost capabilă să pun în aplicare Brexitul”.
”A fost onoarea vieţii mele să fiu a doua femeie care ocupă postul de premier”, după Margaret Thatcher, a adăugat ea.
Vocea i s-a spart în timp ce-şi termina scurta declaraţie, proclamându-şi ”iubirea” faţă de ţară, iar conducătoarea şi-a mascat emoţia care o copleşea întorcându-se cu spatele şi pornind spre biroul său.
Theresa May a preluat conducerea Executivului în iulie 2016, la puţin timp după ce britanicii au votat, cu aproape 52% din voturile exprimate, în favoarea Brexitului, la referendumul de la 23 iunie 2016, succedându-i lui David Cameron.
Însă această fiică de pastor, în vârstă de 62 de ani, un fost ministru de Interne, nu a reuşit să unească în jurul viziunii sale a ieşirii din UE o clasă politică profund împărţită pe această temă, la fel ca societatea britanică.
Martor este acordul de divorţ pe care l-a încheiat cu Bruxellesul, respins în trei rânduri de către deputaţii britanici.
Ea a ”evaluat greşit din punct de vedere politic dispoziţia ţării sale şi a partidului său”, a atacat-o, pe Twitter, sulfurosul eurofob Nigel Farage, liderul Partidului Brexitului.
Comisia Europeană a subliniat că această plecare nu schimbă ”nimic” în poziţia Celor 27 cu privire la acordul ieşirii.
”INCAPABILĂ SĂ GUVERNEZE”
Mandatul Theresei May - o adevărată răscruce de drumuri, atât de multă adversitate a avut de înfruntat, critici şi comploturi în cadrul propriului partid - va rămâne drept unul dintre cele mai scurte din istoria premierilor britanici după al Doilea Război Mondial.
Înainte să intre în funcţie, succesorul său este necesar să fie ales la conducerea Partidului Conservator (Tories). El va fi numit până la 20 iulie, a anunţat Partidul Conservator.
Fostul ministru de Externe al lui May, Boris Johnson, un campion al ”Brexiter”-ilor, se află între favoriţi.
Venirea sa la putere, sau a altui susţinător a unei ruperi clare cu UE, ar apropia ţara, de facto, de un Brexit fără acord (”no deal”), sinonim cu o întoarcere la formalităţile vamale, un scenariu temut de mediile economice.
Comentând decizia lui May, o purtătoare de cuvânt a Guvernului spaniol, Isabel Celaa, a subliniat că un ”Brexit dur” pare ”o realitate aproape imposibil de oprit”.
Boris Johnson a îndemnat, la rândul său, la ”unitate”, pentru ”a pune în aplicare Brexitul”.
Theresa May, ”incapabilă să guverneze”, a avut ”dreptate să demisioneze”, a apreciat liderul opoziţiei laburiste Jeremy Corbyn, estimând că succesorul acesteia este necesar să convoace noi alegeri, pentru a scoate ţara din impas.
Preşedintele francez Emmanuel Macron a salutat ”activitatea curajoasă” a Theresei May şi a îndemnat la ”o clarificare rapidă” cu privire la Brexit.
Respingerea acordului divorţului de către Camera Comunelor a obligat Executivul britanic să amâne până cel mai târziu la 31 octombrie Brexitul, prevăzut iniţial la 29 martie, şi să organizeze alegeri europene în pripă.
Scrutinul, care a avut loc joi în Regatul Unit, se anunţă o catastrofă pentru Partidul Conservator, care s-ar clasa pe un umilitor loc cinci, cu 7%, cu 30 de puncte procentuale după Partidul Brexitului al lui Farage, potrivit unui sondaj YouGov.
SFÂRŞIT DE CURSĂ
Theresa May a prezentat marţi un plan al ”ultimei şanse”, într-o încercare de a prelua controlul asupra procesului.
În zadar. Textul a provocat un potop de critici atât din partea opoziţiei laburiste, cât şi a euroscepticilor din partidul său, antrenând demisia, miercuri, a ministrului însărcinat cu Relaţia cu Parlamentul Andreea Leadsom.
Theresa May intenţiona să supună votului acest proiect de lege, în săptămâna care începe la 3 iunie, însă el nu figurează în programul anunţat joi de Guvern deputaţilor.
Acest plan prevedea o serie de compromisuri - inclusiv posibilitatea unui vot asupra unui al doilea referendum şi o rămânere într-o uniune vamală temporară cu UE, într-o încercare de a obţine susţinerea unei majorităţi a deputaţilor.
Însă Theresa May i-a atacat pe euroscepticii din tabăra sa. Plecarea Andreei Leadsom a sfârşit prin a-i submina autoritatea lui May, din al cărei Guvern au plecat, de-a lungul timpului, aproximativ 30 de miniştri.
Sarcina de a deşira cei peste 40 de ani de legături cu UE nu este deloc uşoară, subliniază Simon Usherwood, un politolog de la Universitatea din Surrey, intervievat de AFP.
”Oricine s-ar fi aflat în poziţia sa s-ar fi confruntat cu mari dificultăţi”, apreciază el. ”Istoria nu va reţine, despre ea, o imagine favorabilă”, judecă el, în pofida a tot ceea ce s-a întâmplat.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
