O răsturnare de situaţie în cazul unui mecanic spaniol, concediat în urma unei serii de întârzieri. Angajatul a câştigat procesul în faţa Curţii Superioare de Justiţie din Ţara Bascilor, care a considerat concedierea sa abuzivă, estimând că sancţiunea era disproporţionată în raport cu durata întârzierilor şi cu vechimea sa în cadrul întreprinderii.
Potrivit Noticias Trabajo, angajatul acumulase 63 de întârzieri, conform elementelor examinate de justiţie, dintre care o parte au avut loc după o primă sancţiune disciplinară.
În martie 2025, angajatorul său îi adresase un avertisment scris după ce fuseseră constatate 48 de întârzieri în mai puţin de trei luni, dintre care 16 depăşeau cinci minute.
În ciuda acestui avertisment, între sfârşitul lunii martie şi sfârşitul lunii mai au fost înregistrate încă 15 întârzieri.
La 30 mai, compania a decis în cele din urmă să-l concedieze pentru „întârzieri repetate nejustificate” şi pentru o presupusă scădere a performanţelor sale.
Compania considera, în special, că randamentul său scăzuse în 2025 faţă de anul precedent şi faţă de cel al unui coleg care ocupa un post similar. Iniţial, tribunalul muncii din Vitoria-Gasteiz a dat câştig de cauză angajatorului şi a considerat concedierea ca fiind justificată.
Însă angajatul a formulat apel la Curtea Superioară de Justiţie din Ţara Bascilor, care a anulat în cele din urmă această decizie.
Vechimea angajatului
Magistraţii au recunoscut existenţa întârzierilor, dar au considerat concedierea drept o măsură excesivă. Majoritatea întârzierilor nu depăşeau „două până la patru minute” şi niciuna nu depăşea zece minute, potrivit hotărârii relatate de presa spaniolă.
Instanţa a luat în considerare, de asemenea, vechimea angajatului, care lucra în cadrul întreprinderii din 2015, precum şi existenţa unor sancţiuni mai uşoare prevăzute de convenţia colectivă, cum ar fi suspendarea temporară.
„Sancţiunea maximă, şi anume concedierea, trebuie rezervată abaterilor de o gravitate şi o importanţă deosebite”, au reamintit, de asemenea, judecătorii.
Instanţa a respins, de asemenea, argumentul privind scăderea voluntară a randamentului invocat de întreprindere. Chiar dacă angajatorul ar fi furnizat cifre care să indice o scădere a productivităţii, acesta nu ar fi demonstrat că această scădere a rezultat din voinţa angajatului de a aduce prejudicii întreprinderii.
Prin urmare, concedierea a fost declarată abuzivă.
Compania trebuie acum să aleagă între reintegrarea mecanicului în funcţie în aceleaşi condiţii ca înainte, cu plata salariilor datorate pe durata procedurii, sau plata unei despăgubiri de 27.412 euro.
Medikatv.ro
