O personalitate uriaşă a vieţii politice franceze, fostul ministru Simone Veil, care a iniţiat legea cu privire la legalizarea avortului, în 1974, a murit vineri dimineaţa, a declarat fiul ei Jean Veil pentru AFP.
”Mama mea a murit în această dimineaţa acasă. Ea urma să împlinească 90 de ani pe 13 iulie”, a declarat avocatul.
Ea a supravieţuit lagărelor morţii, în care a fost deportată la vârsta de 16 ani, şi încarna pentru francezi memoria Holocaustului.
Cunoscută din cauza caracterului ei puternic, cea care a fost una dintre personalităţile preferate ale francezilor era slăbită de mai mulţi ani. Vara trecută ea a fost spitalizată pentru o scurtă perioadă de timp din cauza unor probleme respiratorii.
”Franţa pierde o femeie de excepţie, un mare martor şi o activistă a memoriei Soah”, a declarat pentru AFP preşedintele Consiliului reprezentativ al instituţiilor evreieşti din Franţa (Crif) Francis Kalifat.
Această reprezentantă istorică a centrului, membră a Consiliului Constituţional în perioada 1998-2007, s-a afirmat impunând adoptarea legii care-i poartă numele cu privire la întreruperea voluntară a sarcinii (IVG). Ea era la acea vreme ministrul Sănătăţii, în preşedinţia lui Valéry Giscard d'Estaing.
Ea a înfruntat adversari dezlănţuiţi. ”Nu îmi imaginam ura pe care aveam să o provoc”, mărturiseşte ea într-o carte-interviu cu jurnalista Annick Cojean (Les hommes aussi s'en souviennent, 2004).
Născută pe 13 iulie 1927 la Nisa (Alpes-Maritimes), într-o familie evreiască şi laică, fiica unui arhitect, Simone Jacob este deportată în 1944 la Auschwitz împreună cu familia sa. Ea îl cunoaşte la Sciences-Po pe viitorul ei soţ Antoine Veil. Cuplul, căsătorit în 1946, va avea trei copii. Antoine a decedat în aprilie 2013.
Veil îşi începe în 1956 cariera în magistratură, ca substitut în administraţia centrală a Ministerului Justiţiei. Ea este prima femeie care devine secretar general al Consiliului Superior al Magistraturii (1970-1974).
Ea intră în politică în 1974, ca ministru al Sănătăţii, în Guvernul Chirac şi rămâne în trei Guverne Barre, preia Securitatea socială (1977-1978) şi Familia (1978-1979).
Cap de listă UDF în primele alegeri în Parlamentul European (PE) cu sufragiu universal, în 1979, ea renunţă la postul ministerial şi devine preşedinta Parlamentului European în perioada 1979-1982. Realeasă în 1984 şi 1989, Veil este europarlamentară până în 1993.
Din 1993 şi până în 1995, ea este ministru de stat, ministru al Afacerilor Sociale, Sănătăţii şi Oraşului în Guvernul Balladur.
Ea l-a susţinut pe Raymond Barre în alegerile prezidenţiale din 1988, i s-a alăturat lui Edouard Balladur în cursa către Elysée în 1995 şi l-a susţinut pe Nicolas Sarkozy în 2007.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
