Fostul comisar european însărcinat cu Concurenţa Neelie Kroes a fost, în perioada 2000-2009, directoarea unei societăţi înregistrate în Bahamas, a cărei existenţă nu a fost dezvăluită vreodată autorităţilor de la Bruxelles, dezvăluie Le Monde.
Le Monde şi instituţiile mass-media partenere din cadrul Consorţiului Internaţional al Jurnaliştilor de Investigaţie (ICIJ) au primit acces la noi documente confidenţiale - "Bahamas Leaks" - echivalentul unui adevărat registru al comerţului din Bahamas..
Unele dintre cele peste 175.000 de structuri offshore, înregistrate în acest paradis fiscal începând din 1990, au legături cu personalităţi politice de prim plan, scrie ziarul francez.
"BAHAMAS LEAKS" PE SCURT
La cinci luni de la dezvăluirea "Panama Papers", Le Monde şi partenerii săi din ICIJ au primit din nou acces la documente confidenţiale despre lumea opacă a paradisurilor fiscale "Bahamas Leaks".
Aceste documente, obţinute de Süddeutsche Zeitung, vizează 175.480 de structuri offshore înregistrate în Bahamas în perioada 1959-2016. Ele prezintă echivalentul unui "registru al comerţului" în acest paradis fiscal opac şi ridică vălul de pe identitatea administratorilor unora dintre aceste societăţi, până acum anonimi.
NEELIE KROES, DEŢINĂTOAREA UNEI SOCIETĂŢI OFFSHORE NEDECLARATE
Clasată timp de cinci ani între cele mai puternice femei din lume de către revista Forbes, Neelie Kroe, fostul comisar european însărcinat cu Concurenţa (2004-2009) în Comisia Barroso, a fost directoarea, din 2000 şi până în 2009, a Mint Holdings Limited, o societate înregistrată în Bahamas.
Potrivit "informaţiilor noastre", scrie Le Monde, existenţa acestui offshore nu a fost dezvăluită vreodată autorităţilor europene, aşa cum ar fi trebuit, în declaraţiile de interes completate de Kroes la preluarea funcţiei. Ea afirma în aceste declaraţii că a abandonat toate mandatele înainte să intre în Comisie.
Înregistrată în iulie 2000 pe lângă autorităţile din Bahamas, Mint Holdings ar fi servit unei importante operaţiuni financiare care consta în achiziţionarea unor active în valoare de peste şase miliarde de dolari de la filiala internaţională în domeniul energiei a Enron, în cadrul operaţiunii "Project Summer".
Această operaţiune urma să fie finanţată în principal de investitori apropiaţi familiei regale a Emiratelor Arabe Unite (EAU) şi de oameni de afaceri saudiţi.
Starea precară a conturilor societăţii americane Enron şi probleme de sănătate ale principalul investitor al proiectului - fostul preşedinte al EAU Zayed Al-Nayane, decedat în 2004 - au fost motivul achiziţiei.
Contactată, Neelie Kroes a dezminţit mai întâi, după care a confirmat că a fost numită "directoare nonexecutivă" a Mint Holdings.
Prin intermediul avocaţilor săi, ea susţine că societatea sa "nu a fost vreodată operaţională' şi că nu a primit vreun avantaj financiar.
Ea afirmă că nedeclararea acesteia la Comisie a fost o omisiune, însă Kroes precizează că faptul că este menţionată, în documente pe care Le Monde le-a putut consulta, în calitate de administrator al societăţii până în 2009, "este o eroare administrativă". Prezenţa sa în calitate de directoare ar fi trebuit, în opinia sa, să fie suprimată încă din 2002.
Fostul comisar european se declară "pregătită să-şi asume întreaga responsabilitate" a acestei omisiuni şi l-a informat de acest lucru pe actualul preşedinte al Comisiei Europene Jean-Claude Juncker.
Un purtător de cuvânt al Comisiei a declarat că aceasta "va examina faptele înainte de a face comentarii".
Prin funcţia pe care a deţinut-o la vremea respectivă, Kroes a acţionat în favoarea liberalizării pieţei energiei, şi anume piaţa pe care evolua Enron şi în cadrul căreia EAU ocupau un loc preponderent, cu zăcăminte de gaze naturale dintre cele mai importante din lume.
În 2005, societatea Mint Holdings, care şi-a pierdut scopul iniţial, a fost reactivată pentru a efectua operaţiuni reale.
Nici natura acestor noi activităţi şi nici cea a fluxurilor financiare care au circulat prin conturile Mint Holdings nu sunt cunoscute, însă ele rămân extrem de problematice pentru fostul comisar, care era în funcţie la vremea respectivă.
Abia cu două luni înainte de schimbarea portofoliului pe care-l deţinea - în 2009 ea devine comisar însărcinat cu Societatea Digitală - Neelie Kroes demisionează din funcţia de administratoră a Mint Holdings.
UN SFERT DINTRE MEMBRII COMISIEI BARROSO 2, ÎN MULTINAŢIONALE
Dezvăluirile despre fostul comisar european riscă să păteze şi mai mult imaginea unei instituţii deja acuzate cu regularitate că este mai sensibilă la afacerile grupurilor de lobby decât la interesele cetăţenilor europeni.
Venirea fostului preşedinte al Comisiei Europene José Manuel Barroso (2004-2010) la Goldman Sachs a provocat deja un val de indignare, inclusiv în rândul personalului instituţiilor europene, de obicei discret.
Comisia se apără subliniind că actualul Cod de conduită al comisarilor europeni a fost respectat "à la lettre" de Barroso, însă polemica a fost relansată la începutul lunii, ceea ce l-a determinat pe Juncker să supună "cazul" Barroso Comitetului de etică.
Codul de conduită a fost reformat în 2011, însă nu prevede vreo sancţiune anume şi prezintă numeroase slăbiciuni.
Potrivit unui raport publicat anul trecut, un sfert dintre comisarii care au părăsit Bruxellesul după mandatul Comisiei Barroso 2 s-au dus să muncească pentru multinaţionale.
Între ei se află Neelie Kroes, angajată de Bank of America, Merrill Lynch şi Uber.
BAHAMAS LEAKS RIDICĂ ŞI MAI MULT VĂLUL DE PE PARADISURILE FISCALE
Documentele obţinute de Süddeutsche Zeitung şi împărtăşite cu ICIJ vizează 175.480 de structuri offshore înregistrate în acest paradis fisdcal din Caraibe între 1990 şi 2016.
Unele dintre aceste informaţii sunt deja publice - în schimbul sumei de aproximativ zece dolari pe document - printr-o deplasare la Registrul Comerţului din Bahamas sau prin intermediul versiunii online a acestuia, însă informaţiile disponibile în aceste registre oficiale sunt uneori incomplete ori chiar contrazise de documentele Bahamas Leaks.
Bahamas Leaks permit de asemenea să se găsească urma mai multor lideri din lume ca directori ai unor structuri offshore, ca de exemplu ministrul canadian al Finanţelor Bill Morneau, vicepreşedintele Angolei Manuel Vicente, fostul emir al Qatarului Hamad ben Khalifa Al-Thani (1995-2013), fostul premier al Mongoliei Sükhbaataryn Batbold (2009-2012) sau fostul ministru columbian al Minelor Carlos Caballero Argaez.
ICIJ, care coordonează această nouă publicare, a decis să dezvăluie o mare parte a acestor informaţii - între altele nume de societăţi, datele înfiinţării şi desfiinţării, identitatea administratorilor şi intermediarilor - pentru a-şi îmobogăţi baza de date online cu offshore-uri.
SECRETUL FISCAL ÎN BAHAMAS: UN PAS ÎNAINTE, DOI PAŞI ÎNAPOI
În ultimii ani, statul Bahamas a jucat cartea cooperării fiscale, acceptând să ridice secretul bancar şi să schimbe "la cerere" informaţii despre cetăţeni străini care deţin active pe aceste insule.
În acest sens, autorităţile din Bahamas au primit calificativul "conformităţii în linii mari" în domeniul cooperării de la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economice (OCDE), instanţa însărcinată de G20 să lupte împotriva fraudei şi evaziunii fiscale.
Însă, de câteva săptămâni datele s-au schimbat. Trecerea la un sistem mondial de schimb automat de informaţii fiscale între ţări trebuie să înlocuiască modul de schimb de informaţii la cerere.
Dar, după ce s-a angajat să utilizeze acest nou sistem până în 2018, autorităţile de la Nassau par să retracteze, cu scopul de a proteja sectorul financiar şi de a evita o scurgere de capitaluri. Acestea reprezintă 20% din PIB-ul ţării.
DIFERENŢE ÎNTRE BAHAMAS LEAKS ŞI PANAMA PAPERS
1. Originea
Panama papers, documente interne ale cabinetului panamez Mossack Fonseca vizau societăţi offshore cu sediul în aproximativ 20 de paradisuri fiscale - între care Panama, Bahamas, Insulele Virgine, Hong Kong.
Bahamas Leaks vizează doar jurisdicţia Bahamas, dar este vorba despre societăţi înmatriculate de 539 de "înregistratori" diferiţi - inclusiv Mossack Fonseca.
2. Natura documentelor
Panama papers dezvăluiau atât informaţii oficiale, dar care nu erau publice (ca numele administratorilor societăţilor offshore), cât şi informaţii confidenţiale aflate în posesia Mossack Fonseca (între altele e-mailuri, contracte, registre), care permiteau uneori să se ridice vălul de pe identitatea reală a beneficiarilor activităţilor acestor societăţi.
Bahamas Leaks sunt, în principal, un registru al comerţului, care nu spune nimic despre numele acţionarilor, beneficiarilor şi activităţile societăţilor offshore din Bahamas.
3. Amploarea scurgerii de informaţii
Panama Papers constau în 11,5 milioane de fişiere despre 214.488 de structuri offshore, în total 2.600 de gigabiţi de date.
Bahamas Leaks reprezintă 1,3 milioane de fişiere despre 175.888 de societăţi offshore, în total 38 de gigabiţi.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
